„Asceza este un exercițiu, este o angajare pentru disciplina sufletească și trupească, este ca un fel de gimnastică a sufletului și a trupului. Biserica noastră este prin ea însăși ascetică, cere omului post și a fixat zile anume de post, zile în care nu se poate mânca orice. Or, faptul acesta de a alege o mâncare de post de o mâncare ce nu se poate mânca într-o zi de post, deja este o asceză sau o angajare în asceză. Bineînțeles că mai ales la început, după ce intră omul în rânduiala Bisericii și o are în vedere, nu se mai pune astfel problema. Cineva care este obișnuit cu postul nu-și mai pune problema că ar putea și să nu postească. Cineva care știe de zilele de post, nu le ocolește pe acestea sau nu așteaptă alte zile, că ele vin oricum. Deci asceza este o chestiune care îl angajează pe om într-o lucrare de disciplină sufletească și trupească.” (arhim Teofil Părăian)
