Locul în care a fost așezată, vreme de aproape două veacuri, racla cu moaștele Sfântului Mare Mucenic Ioan cel Nou, Biserica Mănăstirii Mirăuți, ctitorie voievodală din secolul al XIV-lea, prima catedrală a Mitropoliei Moldovei, a îmbrăcat veșmânt de sărbătoare, anul acesta ziua pomenirii Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, patronul spiritual al sfântului locaș, fiind prilej de întreită bucurie, prin scrierea unor momente deosebite în filele istoriei. Cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Calinic, Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților, la împlinirea a 435 de ani de la mutarea moaștelor Sfântului Ioan în noua Catedrală Mitropolitană, odorul de mare preț al Cetății Sucevei s-a întors la Mirăuți pentru a marca sărbătoarea hramului care s-a bucurat și de binecuvântare arhierească.

La ceas de sărbătoare, marți, 23 aprilie 2024, în mijlocul credincioșilor prezenți s-au aflat Preasfințitul Părinte Benedict Bistrițeanul, Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului și Clujului, și Preasfințitul Părinte Damaschin Dorneanul, Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților. După ce au fost întâmpinați în sunet de clopot, potrivit obiceiului, cu pâine și sare, dar și cu flori, de către un sobor de preoți și diaconi și de obștea monahală condusă de arhim. Haralambie Țanef, starețul Mănăstirii Mirăuți, arhiereii s-au închinat la cinstitele moaște ale Sfântului Mare Mucenic Ioan cel Nou, aflate cu prilejul hramului în cea care a fost Catedrală Mitropolitană a Moldovei între anii 1402–1522.

Cei doi ierarhi au săvârșit apoi Sfânta Liturghie a Darurilor înainte sfințite pe un podium special amenajat în incinta complexului monastic, alături de un sobor de preoți și diaconi din care au făcut parte arhim. Dosoftei Dijmărescu, exarh cultural al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, pr. Dimitrie Horga, consilier administrativ, pr. Ionel Doru Budeanu, protoiereu al Protopopiatului Suceava I. Răspunsurile liturgice au fost date de Grupul Psaltic al Seminarului Teologic Liceal Ortodox „Mitropolitul Dosoftei” din Suceava, dirijat de arhid. Paul Iușcă.

După citirea textului Sfintei Scripturi, Preasfințitul Părinte Benedict Bistrițeanul a rostit un cuvânt de învățătură în cadrul căruia a evocat buna nevoință a Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, amintită de imnografi într-una dintre stihirile Vecerniei închinate purtătorului de biruinţă. Preasfinția Sa a evidențiat și faptul că numai printr-o dragoste desăvârșită, oglindită în fiecare faptă creștinul poate să ducă o viață bineplăcută lui Dumnezeu, asemenea Sfântului Gheorghe, cel care s-a învrednicit să primească cununa muceniciei, mărturisindu-L pe Hristos.

„Ceea ce este important, dincolo de tot ceea ce facem și tot ceea ce se întâmplă este dragostea pentru că singură dragostea poate să ne introducă în Taina lui Dumnezeu, în Taina Împărăției și în înțelesurile lumii. Așadar, nevoința cea bună presupune tocmai cultivarea dragostei și exercițiul acesta în care creștem în dragostea față de cei de lângă noi. Sfântul Gheorghe a dus această nevoință bună pentru că a crescut în dragoste. Jertfa sa a fost rezultatul dragostei de Dumnezeu, dar și de oameni pentru că el nu a primit moarte mucenicească judecându-i pe cei care-l ucideau, n-a primit moarte martirică condamnându-i pe păcătoși și pe necredincioși, n-a primit moarte martirică socotindu-se privilegiat față de cei din jurul său, ci a primit această moarte martirică din dragoste pentru Dumnezeu, așezând dragostea de Dumnezeu pe locul întâi, dar în același timp primind moartea pentru sine și pentru întreaga lume. (…) Sfântul Gheorghe a murit din dragoste, din dragoste de Dumnezeu, dar și din dragoste de aproapele. El a murit și deodată cu el au suferit această moarte martirică și toți cei care trăiesc suferința pe pământ, trăiesc nesiguranța pe pământ, trăiesc durerea lipsei de dragoste a celorlalți față de ei. Fac încă o dată această subliniere a chipului pe care ni-l descoperă imnografia în ce-l privește pe Sfântul Gheorghe. A făcut nevoința cea bună pentru că viața sa și martiriul său au fost însoțite și vădite de dragostea în care se afla și în felul acesta s-a arătat jertfă bineplăcută lui Dumnezeu.”

La finalul slujbei, Preasfințitul Părinte Benedict Bistrițeanul a hirotesit întru arhidiaconi doi slujitori, iar doi ieromonahi din obștea Mănăstirii Mirăuți au devenit protosingheli prin mâinile Preasfințitului Părinte Damaschin Dorneanul.

Din partea Înaltpreasfințitului Părinte Arhiepiscop Calinic au fost oferite distincții de vrednicie binefăcătorilor și susținătorilor lucrării Bisericii, ca semn al prețuirii și recunoștinței pentru meritele deosebite în promovarea și susținerea valorilor creștin-ortodoxe românești. Arhim. Dosoftei Dijmărescu a dat citire textului Ordinului „Sfântul Mare Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava”, iar Preasfințitul Părinte Damaschin Dorneanul a înmânat distincțiile clericilor apropiați mănăstirii și slujitorilor, între care pr. prof. dr. Gheorghe-Florin Hostiuc, prof. dr. Gheorghe Hostiuc și pr. dr. Ionel-Mugurel Martiniuc.

Ordinul „Crucea Bucovinei”, cea mai înaltă distincție a Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, a fost oferită starețului Mănăstirii Mirăuți, arhim. Haralambie Țanef, pentru „remarcabila activitate în slujirea Bisericii”. Acesta le-a vorbit celor prezenți despre puterea și dragostea mucenicilor care pot fi pildă de rugăciune și trăire duhovnicească și în zilele noastre, între care Sfinții Gheorghe și Ioan cel Nou, care mijlocesc pentru întreaga umanitate înaintea Tronului Preasfintei Treimi. Părintele stareț le-a mulțumit apoi tuturor celor care s-au alăturat în rugăciune în această zi deosebită, părinților episcopi, soborului, corului și tuturor pelerinilor și închinătorilor, precum și chiriarhului locului pentru că a rânduit ca ocrotitorul Cetății Sucevei să poposească în acest sfânt locaș.

„Adresăm mulțumire Înaltpreasfințitului Părinte Calinic, Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților, care a binevoit ca vechea Catedrală Mitropolitană Sfântul Gheorghe de la Mirăuți, unde au fost hirotoniți și înscăunați mitropoliții și unde au fost unși cu Sfântul și Marele Mir domnii Moldovei, printre care la loc de cinste este Sfântul Voievod Ștefan cel Mare, să primească cinstea cuvenită pentru ceea ce a fost, este și va rămâne peste veacuri, acest simbol al credinței strămoșești, dar și simbol al culturii si istoriei poporului român, în mod special pentru Țara Moldovei și Sucevei, și a Bucovinei noastre, cu tot Ținutul de Nord de peste graniță și întreaga Basarabie. Prin binecuvântarea aducerii sfintelor moaște ale Sfântului Mare Mucenic Ioan cel Nou după 435 de ani, Înaltpreasfințitul Calinic a legat firul istoriei și al credinței dintre cei de atunci și cei care suntem astăzi prezenți aici, la un moment istoric deosebit pentru viața Bisericii noastre Ortodoxe și a poporului român.”

În semn de recunoștință pentru vizita arhierească, părintele le-a oferit ierarhilor prezenți o icoană cu chipul Maicii Domului, respectiv cu reprezentarea Mântuitorului Iisus Hristos. Totodată, starețul a amintit faptul că bucuria hramului va fi încununată de un concert prepascal deosebit, „Ofrandă Iubirii Răstignite”, susținut de Grupul Psaltic „Dimitrie Suceveanu” al Catedralei Arhiepiscopale din Suceava, începând cu ora 18:00, în Biserica Mirăuți.

Cu prilejul acestor zile de sărbătoare, la cel dintâi hram al sfântului locaș după reînființarea ca așezământ monahal în toamna anului 2023 de către Înaltpreasfințitul Părinte Calinic, Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților, obștea mănăstirii, cu sprijinul Centrului Eparhial Suceava și al Editurii Crimca, s-a ocupat de apariția unei broșuri de prezentare care aduce în atenție cele mai importante aspecte din istoria arhitecturală și veșmântul pictural al monumentului, textul fiind semnat de arhid. Vasile Demciuc, consilier al Sectorului Monumente, Patrimoniu și Arhitectură Bisericească.

„Mănăstirea Mirăuţi avea nevoie – după atâta vreme – de bucuria, de lumina şi de strălucirea pe care o avea în vremea când era Catedrală Mitropolitană a Ţării Moldovei, unde domnitorii primeau, după alegerea de către Sfatul Ţării, consacrarea religioasă prin ungerea cu Sfântul Mir. Mitropolitul din mâinile căruia domnitorii primeau consacrarea religioasă era singurul personaj capabil să legitimeze în această catedrală, ca odinioară patriarhii bizantini, alegerea făcută de Sfatul Ţării. Şi au fost atâţia domnitori care au primit această consacrare în Biserica Sfântul Mare Mucenic Gheorghe a Mănăstirii Mirăuţi, o biserică al cărei patron trebuia să fie un îndemn la biruinţă.”

Scurt istoric

„Istoria acestei sfinte mănăstiri începe, după cum dovedesc mărturiile istorice, undeva în trecutul îndepărtat al secolului al XIV-lea, pornindu-se de la o sihăstrie în codrii seculari ce străjuiau râul Suceava, ajungându-se la o mănăstire ctitorie voievodală, ce avea să ajungă în timp prima catedrală a Mitropoliei Țării Moldovei, recunoscută prin Tomos Sinodal de către Patriarhia Ecumenică de Constantinopol la 26 iulie 1401, în vremea domnului Alexandru cel Bun. Primul Mitropolit al Țării Moldovei a fost Iosif I Mușat, rudă apropiată a Voievodului Petru Mușat, iar prima grijă a mitropolitului a fost aceea de a aduce la Suceava moaștele Sfântului Ioan cel Nou, care erau, de aproape un secol, la Cetatea Albă, fapt care s-a petrecut în anul 1402.

Cele două evenimente: înființarea Mitropoliei cu reședința la Suceava, capitala Tării, și aducerea moaștelor Sfântului Ioan cel Nou au însemnat pentru popor și conducător unitate, speranță, ocrotire și încununarea dorinței acestui popor bine credincios de a avea o biserică independentă, un sprijin pentru voievod și un centru spiritual deosebit în această parte a Țării Moldovei. Au trecut anii, și multe fapte de vrednicie și trăire în dreapta credință a consemnat istoria sub cârmuirea marilor mitropoliți ai Țării Moldovei, dintre care amintim pe câțiva dintre urmașii lui Iosif I Mușat: Damian, Teoctist I, Teoctist al II-lea, Grigorie Roșca, Anastasie și alții care au rezidat la Suceava până ce reședința mitropoliților Moldovei a fost mutată la Iași.

Au urmat însă și ani în care vitregia vremurilor a făcut ca această mănăstire să fie părăsită și lăsată în paragină. La începutul secolului al XX-lea, în urma lucrărilor de restaurare, Biserica Mirăuți a fost trecută sub ascultarea Mănăstirii Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava, care se îngrijea de săvârșirea slujbelor aici. Acest statut a continuat până în perioada comunistă, cu o mică întrerupere între 1919-1926, când Mănăstirea Sfântul Ioan cel Nou a predat locașul către Parohia Sfântul Dumitru – Suceava.” (Arhim. Haralambie Țanef, starețul Mănăstirii Mirăuți)

Mai multe fotografii AICI

Autor: Irina Ursachi / Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților

Foto credit: Ionuț Chifa / Mitropolia Clujului