Una dintre cele mai lungi compoziții ale lui Gustav Mahler – Simfonia nr. 3 va răsuna pe scena Colegiului Academic, vineri, 23 februarie 2024, cu începere de la ora 19.00 sub bagheta dirijorului Gabriel Bebeșelea, în interpretarea Corului de femei și a Orchestrei Filarmonicii de Stat „Transilvania”, dar și a Corului de copii Junior VIP. Solista serii va fi mezzosoprana Liza Kadelnik, dirijorii celor două coruri fiind Cornel Groza, respectiv Anca Mona Mariaș.
Despre lucrare
Simfonia nr. 3 de Mahler este alcătuită din șase părți, fiind cea mai lungă compoziție a lui Mahler. Lucrarea este una dintre cele mai senine și extrovertite partituri din creația compozitorului austriac și oferă o imagine complexă a viziunii muzicianului asupra lumii. Cheia o reprezintă, pe de o parte, partea a IV-a a simfoniei, în care Mahler utilizează textul O Mensch din Așa grăit-a Zarathustra de Nietzche, iar pe de alta liedul Das himmlische Leben. Aceste două elemente de inspirație oferă o perspectivă asupra unei lumi pline de durere, ce nu dispare decât prin moarte, dar și asupra unei tânjeli după viața în paradis.
Prima parte a Simfoniei nr. 3 este un marș sau o serie de marșuri. După declamația fanfarei din debut, Mahler continuă printr-o textură densă, încredințată cornilor, tromboanelor și trompetelor. Partea a doua aduce în prim-plan o cantilenă a oboiului, dezvoltată ulterior în variațiuni tot mai bogate. În partea a treia se realizează trecerea de la lumină la întuneric. Linia melodică de la suflători este, din nou, supusă unei variații complexe. În partea a patra, construită în întregime pe combinații de note alternante la orchestră, își face intrarea mezzosoprana solistă, cu o melodie simplă, dar de o mare forță. Același procedeu al alternării este utilizat și în partea a cincea, dar de data aceasta cu ajutorul corului de copii, care imită sunetele clopotelor, în acompaniamentul orchestrei și al corului de femei. Intensul Adagio final (partea a VI-a) redă viziunea lui Mahler asupra raiului. Această secțiune aduce laolaltă firele disparate ale părților anterioare, împletindu-le într-o țesătură de o extraordinară forță și frumusețe (sursă text: Oana Andreica – Ghid (incomplet) de concert).
