Vă propun astăzi spre meditație o temă mai sensibilă și anume conștiința. Aceasta este numită de Sfinții Părinți „glasul lui Dumnezeu în om”.
Conștiința este vocea lui Dumnezeu în om. Acest cuvânt provine din compușii latini con- și știre-. Astfel, mai bine spus, conștiința este o împreună-știre a omului și a lui Dumnezeu. În acest sens, conștiința este modul prin care Dumnezeu glăsuiește cu omul. Pentru a nuanța, conștiința este un receptor al voii lui Dumnezeu. Afirmăm aceasta pentru că, atunci când facem un lucru rău, conștiința ne mustră, iar atunci când facem un lucru bun, ea ne odihnește.
În sens creștin-ortodox, conștiința nu poate fi separată de moralitate. Cei imorali ajung, parțial sau total, să-și distrugă conștiința și, astfel, se plasează în imposibilitatea de a face distincția dintre bine și rău.
