Credinţa puternică, împreunată cu dragostea rezolvă orice situaţie dificilă

de | iul. 4, 2020 | Spiritualitate

S-au dat multe definiţii credinţei. Una dintre cele arhicunoscute, pe care o dă sfântul Apostol Pavel, în Epistola către Evrei, în capitolul XI, versetul 1, este următoarea: „Credinţa este încredinţarea celor nădăjduite, dovedirea lucrurilor celor nevăzute”. Noi credem că este Dumnezeu, credem că dincolo este o Împărăţie nevăzută, pe care El ne-o pregăteşte şi credem multe, multe alte lucruri pe care noi nu le vedem, dar suntem întăriţi de Sfântul Pavel care zice: „Credinţa este încredinţarea celor nădăjduite, dovedirea lucrurilor celor nevăzute”.

E mare virtutea credinţei! Am spus că sunt multe defi niţii pentru credinţă şi unii dintre cei ce au trăit cuvântul lui Dumnezeu şi au experimentat bunătatea lui, au încercat s-o defi nească. Iată, de pildă, Avva Pimen, în cartea intitulată „Pateric”, carte de evlavie, pe care o folosesc mai ales călugării, dar care e de mult folos şi creştinilor îmbunătăţiţi, spune un lucru extraordinar referitor la credinţă. Zice el aşa: „Credinţa este a trăi cu smerenie şi a face milostenie”[i]. Auziţi? Când trăim cu smerenie şi facem milostenie, dovedim că avem credinţă. Un om plin de sine, un om mândru n-are suficientă credinţă, pentru că „Dumnezeu, celor mândri le stă împotrivă, iar celor smeriţi le dă har”, după cum ne învaţă Sfântul Apostol Iacov.

Deci, „credinţa este a petrece cu smerenie şi a face milostenie”. Şi sutaşul din pericopa evanghelică de astăzi, acest ofi ţer roman, a dat dovadă că are şi smerenie şi face şi milostenie, arătându-şi astfel credinţa. Pe vremea aceea, sclavilor, slugilor, nu li se dădea nici un fel de importanţă. Dacă murea unul dintre ei era pus altul în loc, fără să îl doară inima. Se vede, însă, că sutaşul roman, ofiţerul acesta de care vorbeşte Sfânta Evanghelie, avea credinţă în Dumnezeu, avea credinţă care s-a exteriorizat printr-o mare dragoste faţă de sluga lui, faţă de sclavul lui. Tocmai acest lucru vrem să-l subliniem astăzi: că această credinţă puternică, împreunată cu dragoste, poate rezolva orice situaţie difi cilă. Sutaşul îşi iubea sluga, îşi iubea ordonanţa şi auzind că a intrat Domnul Hristos în garnizoana lui, în Capernaum, a alergat, s-a smerit şi a zis: „Doamne, sluga mea zace în casă, slăbănog, chinuindu-se cumplit”. (Matei 8, 6)

Aşadar, credinţa lui puternică, împreunată cu dragostea, la care a adăugat şi smerenia, a adus tămăduire slugii sale. Avea credinţă, avea smerenie, era milostiv, era iubitor, şi, pe deasupra, credinţa lui se dovedea prin fapte concrete.


[i] Pateric, Alba-Iulia, 1990, p. 175.


Sursa: Chiriacodromion contemporan / † Andrei, Arhiepiscop şi Mitropolit, Editura Renaşterea, 2016

<a href="https://radiorenasterea.ro/author/ips-andrei/" target="_self">Mitropolitul Andrei</a>

Mitropolitul Andrei

Arhiepiscopul Vadului, Feleacului și Clujului și Mitropolitul Clujului, Maramureșului și Sălajului.

Ultimele articole

Sfântul Nectarie din Eghina – Făcătorul de minuni

Sfântul Nectarie din Eghina – Făcătorul de minuni

Secolul XX, deși copleșit de o nemaivăzută recrudescenţă a răului, prin convulsii sociale, războaie sau regimuri totalitare, a fost marcat totodată și de parcursul spiritual al unor sfinţi de excepţie. A fost o modalitate prin care Dumnezeu a compensat lucrarea...

Mai multe din Spiritualitate
Memento Scriptura Sacra. Ți-a scris Domnul…  Ia și citește!

Memento Scriptura Sacra. Ți-a scris Domnul… Ia și citește!

Scriptura este cartea care te poarta spre orizontul atotștiinței divine, ți-l deschide, te uimește și te cucerește, ca prin credință să te înalți înspre El, alipindu-te de Dumnezeul Treime, prin Hristos. Este izvor al sfințirii și de aceea e Sfânta Scriptura, dar este...

Sfântul Nectarie din Eghina – Făcătorul de minuni

Sfântul Nectarie din Eghina – Făcătorul de minuni

Secolul XX, deși copleșit de o nemaivăzută recrudescenţă a răului, prin convulsii sociale, războaie sau regimuri totalitare, a fost marcat totodată și de parcursul spiritual al unor sfinţi de excepţie. A fost o modalitate prin care Dumnezeu a compensat lucrarea...

Sfânta Parascheva, model absolut de dăruire pentru viaţa duhovnicească

Sfânta Parascheva, model absolut de dăruire pentru viaţa duhovnicească

„Oricine voiește să vină după Mine să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-mi urmeze Mie” (Marcu 8, 34) Pe 14 octombrie o sărbătorim pe Preacuvioasa Maica noastră Parascheva. Dragostea fată de ea antrenează sute de mii de oameni care vin să se închine moaştelor...

Dumnezeu n-a făcut moartea

Dumnezeu n-a făcut moartea

Aflăm de la Solomon un lucru extraordinar: acela că Dumnezeu n-a făcut moartea. Dumnezeu l-a făcut pe om tânăr, sănătos, frumos şi nemuritor, iar moartea este un accident care a intervenit în viaţa omului datorită păcatului. Dacă Dumnezeu n-a făcut moartea, omul nici...