„Dar tot rugăciunea, eu nu pot fără rugăciune!” În jurul acestui principiu și-a trăit întreaga viață, atât după gratiile închisorilor unde a pătimit datorită dragostei față de Hristos, acolo unde de altfel și-a câștigat și „nebunia” pentru Mântuitorul, cât și în spitalele de psihiatrie unde a fost internat chiar de către cei apropiați ca „nebunia” să-i fie „tămăduită”. Un sfânt al zilelor noastre și un mare rugător în ceruri – Cuviosul Gherontie.
