Demonul cicălitor al nimicurilor

de Eseu

E atât de banal și de frecvent încât e foarte greu de numit. El îi insuflă și îi desumflă pe cei care, atenți la detalii inutile, adică înrobiți de lumea aceasta, cred că au dreptul și dreptatea de a face mereu observații altora.

Acest demon e un drac pisălog, obositor și dărâmător, care îl scoate pe om din minți și în afara sa, îl parazitează și-i soarbe forțele legându-l de toate nimicurile, făcându-l să se opintească până la urmă isteric în toate otrăvitoarele detalii.

El își construiește din neantul acesta un soi drăcesc și ucigător de „dreptate” care nu-i trebuie de fapt nimănui, dar pe care o vâră în mintea și gura celor pe care îi înrobește. El îi face pe oameni robi ai „evidențelor”, traduse în replici chinuitor de banele, șabloane pure, mortăciuni.

Acest drac și acești oameni înrobiți lui au mereu „dreptate”,  o dreptate pe care n-ar vrea să o aibă, dar în care se trezesc prizonieri.

Acest drac, ca toți dracii, și cei care îi cedează, transformă atmosfera dintre oameni într-un preambul al iadului.

Acestui demon i se poate răspunde doar prin tăcere, venită din încercarea de a fi  smeriți și iubitori de oameni. Astfel detaliile nesemnificative rămân ceea ce sunt, adică nimicuri, și demonul lor cicălitor și ucigaș, ca toți dracii, rămâne singurul prizonier în nerușinata lui „dreptate”.

Iar noi oamenii, un pic mai liniștiți, și împreună, desigur.

DISTRIBUIE

z

ASCULTĂ LIVE

RADIO RENAȘTEREA

Mai multe din Eseu
Teologia la feminin

Teologia la feminin

Aspecte introductive În spațiul Răsăritean, astăzi este ziua femeii. Mironosițele, prin curajul lor, vin să arate că și tagma din care făceau ele parte, una care era atunci nedreptățită din punct de vedere social, își merită locul la masa egalilor. Și încă cum! Ele...

Criza medicinei – criza credinţei

Criza medicinei – criza credinţei

În cea mai mare parte a secolului al XX-lea, sub influenţa gândirii postmoderniste, omenirea a stat sub semnul neîncrederii în morală şi în etică, refuzând să accepte existenţa oricăror „absoluturi morale”, ca să folosim o sintagmă a lui Albert Camus, sau chiar a unei...

Feluritele încredințări ale Învierii

Feluritele încredințări ale Învierii

Aspecte introductive Capitolul din care a fost extrasă pericopa evenghelică a primei duminici post-Pascale, face parte dintr-o suită de relatări care-L prezintă pe Hristos cel înviat. Oameni a căror credință se zdruncinase, sau al căror zel misionar avea nevoie să fie...

Să ne veselim dumnezeiește!

Să ne veselim dumnezeiește!

Oricare dintre credincioșii ortodocși realizează că există o diferenţă izbitoare, un contrast puternic între zilele Postului Mare și cele ale Sfintelor Paști. Evidenţa acestui fapt se observă mai ales în ziua Sfintelor Paști și în Săptămâna Luminată, când totul este...

Cuvântul și mărturia lui Ioan

Cuvântul și mărturia lui Ioan

Introducere În centrul lecturilor nou-testamentare cu caracter pascal, se găsește debutul relatării evanghelice a lui Ioan. De ce? Greu de zis. Probabil datorită densității ei teologice, ori din pricina frumoaselor referiri la lumină, care este un adevărat leitmotiv...

Iubesc iubirea*

Iubesc iubirea*

 Având în preajmă icoana Maicii Domnului, căreia i ne adresăm în priceasnă: „Am venit, Măicuță, să ne mai vedem, / Să-ți spunem necazul (dorul!) pe care-l avem” – adică tu să ne vezi și noi să te vedem –, în felul acesta mă adresez tuturor celor care sunteți icoana...