Domnul și grija de ceilalți

de Eseu

Aspecte introductive

Pasajul ce conține Evanghelia de astăzi este unul complex și de o densitate dogmatică rar întâlnită. De-altfel, Apostolul Ioan este un om care se remarcă prin profunzimea gândirii și atenția pentru chestiuni ce trec dincolo de simpla narațiune cu caracter descriptiv. În pragul declanșării evenimentelor ce vor culmina cu Învierea, Hristos profită de încă o întâlnire cu Apostolii pentru a-i învăța. Apoi, așa cum face adesea, se sfătuiește cu Tatăl. Se roagă. De-această dată, conversația este una complexă și are pe alocuri o dimensiune mărturisitoare.

„A venit ceasul”!

Conștient că se apropie clipe complicate, Fiul lui Dumnezeu se adresează Părintelui. Îi cere Să-L proslăvească și mărturisește câteva lucruri interesante, cu privire la dumnezeire. Între aspectele aduse în atenție se numără și viața veșnică. Iisus o definește: „Şi aceasta este viaţa veşnică: Să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Iisus Hristos pe Care L-ai trimis”.

Cunoașterea lui Dumnezeu aduce așadar cu sine înveșnicirea. Acest lucru va fi ulterior certificat, depotrivă de către tradiția patristică, cât și de către exponenții mai recenți din arealul spiritualității. Sfinți precum Serafim de Sarov sau Siluan Athonitul vor veni astfel să arate de ce, în ciuda dificultăților pe care le presupune, drumul înspre cunoașterea lui Dumnezeu și experierea harului său, reprezintă ceva înspre care orice creștin trebuie să tindă.

Apostolii

Dialogul lui Hristos cu Tatăl este apoi urmat de către o adevărată dare de seamă în legătură cu Apostolii. Domnul ține să arate că s-a îngrijit de ei, vorbește despre activitatea de propovăduire pe care a desfășurat-o și despre faptul că ucenicii au fost instruiți în mod corespunzător. Apoi, îi încredințează Părintelui: „Şi Eu nu mai sunt în lume, iar ei în lume sunt şi Eu vin la Tine. Părinte Sfinte, păzeşte-i în numele Tău, în care Mi i-ai dat, ca să fie una precum suntem şi Noi”, zice El. Unitatea este așadar elementul central al grijii de dinainte de patimă. Mântuitorul e conștient că între primele efecte ale tuturor celor ce vor urma, se va număra dezbinarea. Și și-ar dori ca cei la care ține atât de mult să fie feriți de tarele ei.

Pasajul se încheie cu încă o rugăminte. Rugătorul nu-și ia adio de la Tatăl înainte de a-i mai cere un lucru. Iată despre ce este vorba: „ca să fie deplină bucuria Mea în ei”.

Aspecte conclusive

La o primă lectură, s-ar părea că toate cele prezentate în paginile Evangheliei pe care o avem în vedere se referă doar la Tatăl, Fiul și Apostoli. Parțial, așa este. Nu trebuie însă neglijate nici aspectele de perenitate din conținutul acestui text. Mărturia cu privire la viața veșnică se încrie în acest sector. În același timp, textul are o valoroasă dimensiune istorică. Hristos arată cât de mult S-a îngrijit de Apostoli. Și întrucât ne este model, ne vorbește și nouă, prin faptele lui, despre anumite aspecte ce țin de viața socială. Ne arată că suntem chemați a ne îngriji de cei din jurul nostru, de planeta pe care viețuim, de ce nu?

Ne vorbește despre un deziderat sine qua non al vieții duhovnicești, respectiv unitatea. De la începuturi și până astăzi, aceasta a fost și rămâne un aspect extrem de important. Din păcate, unul la care se ajunge greu. O vedem și la nivel instituțional, și la cel al interacțiunii dintre oameni. Și totuși, nu e un fapt imposibil. Dacă la baza comunicării dintre ființe se găsește dragostea și realitățile sunt citite în cheia ei, devine parcă mai ușoară depășirea tuturor obstacolelor. Și dacă Apostolii au reușit, realizând o frumoasă unitate în diversitate și punând în centru învățătura Mântuitorului în detrimentul propriului lor sine, și noi putem s-o facem. Calea nu-i ușoară, dar nici imposibilă. Merită încercat. Îndrăzniți!

Radio Renasterea
Radio Renasterea
Domnul și grija de ceilalți
Loading
/

DISTRIBUIE

z

ASCULTĂ LIVE

RADIO RENAȘTEREA

Mai multe din Eseu
Criza medicinei – criza credinţei

Criza medicinei – criza credinţei

În cea mai mare parte a secolului al XX-lea, sub influenţa gândirii postmoderniste, omenirea a stat sub semnul neîncrederii în morală şi în etică, refuzând să accepte existenţa oricăror „absoluturi morale”, ca să folosim o sintagmă a lui Albert Camus, sau chiar a unei...

Feluritele încredințări ale Învierii

Feluritele încredințări ale Învierii

Aspecte introductive Capitolul din care a fost extrasă pericopa evenghelică a primei duminici post-Pascale, face parte dintr-o suită de relatări care-L prezintă pe Hristos cel înviat. Oameni a căror credință se zdruncinase, sau al căror zel misionar avea nevoie să fie...

Să ne veselim dumnezeiește!

Să ne veselim dumnezeiește!

Oricare dintre credincioșii ortodocși realizează că există o diferenţă izbitoare, un contrast puternic între zilele Postului Mare și cele ale Sfintelor Paști. Evidenţa acestui fapt se observă mai ales în ziua Sfintelor Paști și în Săptămâna Luminată, când totul este...

Cuvântul și mărturia lui Ioan

Cuvântul și mărturia lui Ioan

Introducere În centrul lecturilor nou-testamentare cu caracter pascal, se găsește debutul relatării evanghelice a lui Ioan. De ce? Greu de zis. Probabil datorită densității ei teologice, ori din pricina frumoaselor referiri la lumină, care este un adevărat leitmotiv...

Iubesc iubirea*

Iubesc iubirea*

 Având în preajmă icoana Maicii Domnului, căreia i ne adresăm în priceasnă: „Am venit, Măicuță, să ne mai vedem, / Să-ți spunem necazul (dorul!) pe care-l avem” – adică tu să ne vezi și noi să te vedem –, în felul acesta mă adresez tuturor celor care sunteți icoana...

Sfinții au tăcut și cerul a vorbit

Sfinții au tăcut și cerul a vorbit

Deunăzi, ascultând glasul slujbei Canonului cel Mare înveșmântat în tristețea strălucitoare a Postului Paștilor și încercând să mă dumiresc după putință de natura înțelegerii lăuntrice a ascezei creștine, ochii mi-au alunecat evlavios pe racla cu părticelele din...