Ne naștem și suntem formați în era egolatriei și a duhului prin excelență secularist, de independență, de nemulțumire și de revendicare. Omul contemporan, spre deosebire de cel tradițional, nu mai este și nici nu mai știe deja ce înseamnă a fi o ființă recunoscătoare, legată ontologic de un Făcător și Proniator. Trăim de cele mai multe ori, cel puțin până ne izbim de praguri foarte înalte și dureroase, cu dorința de a fi noi singurii stăpâni suverani peste viața noastră, iar această pornire ne otrăvește sufletul, cugetul și mintea.
Iubirea, taina vieții în Hristos – risc asumat și dinamism transfigurator
„Numai sufletul curat este o oglindă neîngustată, neîntinată de atașarea pătimașă la lucrurile lumii, capabilă să primească cunoștința dumnezeiască” (Preotul Profesor Dumitru Stăniloae) În emisiunile precedente am început o discuție mai amplă despre...