Élisabeth Vigée Le Brun – portretista regilor

Élisabeth Vigée Le Brun este o pictoriță extrem de talentată. A început să realizeze portrete de la o vârstă fragedă. Lucrările ei erau impresionante și înainte de a absolvi Academia de Arte. După absolvire, popularitatea ei a crescut tot mai mult, încât a ajuns să picteze pentru curtea regală din Franța. Apoi, indiferent unde călătorea în Europa era primită cu brațele deschise de Academiile de Artă și de Curțile regale pe care le vizita.

Élisabeth Vigée Le Brun s-a născut la data de 16 aprilie 1755 în Paris. Familia ei era în clasa de jos a societății. Mama sa era coafeză, iar tatăl ei era portretist și membru al Academie Saint-Luc. De la acesta a învățat să picteze. În anul 1760 a fost trimisă la mănăstirea Sfintei Treimi din Paris pentru a beneficia de cea mai bună educație posibilă. Încă din anii de școală talentul ei pentru pictură er

a clar. Lăsa desene frumoase pe caietele de școală și chiar și pe perețiii școlii. Maicile când au văzut calitatea desenelor îi spuneau de pe atunci că va deveni o pictoriță excepțională când va fi mare.

Pe când avea doisprezece ani, tatăl Elisabetei moare. În anul 1768 mama ei se căsătorește cu un bijutier bogat. Noua familie se mută într-un apartament aproape de palatul regal. Încă din timpul adolescenței a început să picteze portrete în mod profesional. După ce atelierul ei a fost închis de organele de lege pentru că practica meseria fără a fi calificată, s-a înscris la Academia Saint-Luc. După absolvire a devenit membră a Academiei, pentru talentul ei remarcabil.

Élisabeth Vigée Le Brun - portretista regilor

Portrait au pastel d’une jeune fille (1771)

În anul 1776 s-a căsătorit cu  Jean-Baptiste-Pierre Le Brun, un pictor și comerciant de artă. Datorită lui, lucrările  Elisabetei au devenit și mai cunoscute. Obșnuiau să transforme apartamentul lor în expoziție de artă.

În anul 1781  a călătorit în Belgia și Olanda. Lucrările pe care le-a văzut au determinat-o să încerce tehnici noi de pictare.

În anul 1787 o opera ei „Autoportret cu fiica Julie” a cauzat un scandal în rândul criticilor de artă. În pictură femeia zâmbește și i se văd dinții. A fost scandalos pentru vremea aceea să existe asemenea pictură. A fost criticată că încalcă canoanele. Au argumentat că nici în antichitate nu se picta un zâmbet cu dinți.

Élisabeth Vigée Le Brun - portretista regilor

Autoportret cu fiica sa, Julie (1786)

Datorită popularității de care se bucura, în anul 1779, regina Maria Antoaneta a angajat-o la curtea regală.

În octombrie 1789, din cauza Revoluției franceze, Élisabeth Vigée Le Brun fuge din Paris. Soțul ei și fetița, Julie, au rămas în oraș. Soțul a spunea că a părăsit Franța pentru a studia, ca să devină mai bună. Însă istoricii sunt de părere că a părăsit orașul de frica agitației. În cei 12 ani cât a lipsit din Paris a vizitat Italia, Austria, Rusia și Germania. În Italia a fost admisă în Academia din Parma, în Austria a realizat câteva portrete la curte, în Rusia a realizat portrete artistocraților i-a pictat pe membri de familie ai țarinei Ecaterina cea Mare.

Élisabeth Vigée Le Brun - portretista regilor

Madame Perregaux, 1789

Élisabeth Vigée Le Brun - portretista regilor

Autoportret 1790

Élisabeth Vigée Le Brun - portretista regilor

Emma Hamilton 1792

 

După multe eforturi diplomatice de a-i șterge numele din lista refugiaților anti-revoluționari, în anul 1802 a reușit să se întoarcă în Paris. În anul 1803 a călătorit în Londra și  în anul 1807 în Elveția.

După aceasta, s-a mutat în Louvenciennes și își împărțea timpul între acasă și Paris. A trecut la cele veșnice în data de 30 martie  1842, la vârsta de 86 de ani.

Élisabeth Vigée Le Brun este o pictoriță cu un talent remarcabil. Privind și numai în treacăt lucrările ei nu putem să nu rămânem uimiți de talentul ei. A început să realizeze portrete de la o vârstă fragedă. Lucrările ei erau impresionante și înainte de a absolvi Academia de Arte. După Absolvire, popularitatea ei a crescut tot mai mult, încât a ajuns să picteze pentru curtea regală din Franța. Apoi, indiferent unde călătorea în Europa era primită cu brațele deschise de Academiile de Artă și de Curțile regale pe care le vizita.

Élisabeth Vigée Le Brun - portretista regilor

Étienne Vigée, 1773

 

Surse:

https://en.wikipedia.org/wiki/%C3%89lisabeth_Vig%C3%A9e_Le_Brun

https://fr.wikipedia.org/wiki/%C3%89lisabeth_Vig%C3%A9e_Le_Brun

https://www.beauxarts.com/encyclo/elisabeth-vigee-le-brun-en-2-minutes/

https://www.rivagedeboheme.fr/pages/arts/peinture-18e-siecle/elisabeth-vigee-lebrun.html

https://www.histoire-pour-tous.fr/biographies/4358-elisabeth-vigee-le-brun-1755-1842.html

https://histoireparlesfemmes.com/2013/10/21/elisabeth-vigee-le-brun-grande-portraitiste/

Monumentul ostașului român din Carei

Monumentul ostașului român din Carei

Istoria milenară a poporului român este marcată de nenumărate episoade ale luptei pentru refacerea integrității de neam și țară. Găsim la Carei monumentul închinat ostașilor români care au luptat și s-au jertfit pentru eliberarea ,,ultimei brazde de pământ” al...

Stareța Macrina Vassopoulos și „înrudirea spirituală”

Stareța Macrina Vassopoulos și „înrudirea spirituală”

Dacă nașterea fizică te plasează într-o familie, într-o înrudire de neam, care îți oferă o anume identitate, o istorie și o geografie specifică, și mai vădit se întâmplă atunci când ne referim la nașterea duhovnicească și creșterea care vine în consecință. Înrudirea...

AUDIO Biserica de lemn din Dângăul Mic

AUDIO Biserica de lemn din Dângăul Mic

Biserica de lemn „Pogorârea Sfântului Duh” din Dângăul Mic, comuna Căpușu Mare, încadrată ca monument istoric, datează din a doua jumătate a  secolului al XVIII-lea (1764) și este ascunsă privirilor printre brazii din cimitirul satului. Beneficiind de prezența câtorva...

„BLAGA” – Un nume pentru România (I)

„BLAGA” – Un nume pentru România (I)

DATE VECHI ȘI NOI PRIVITOARE LA GENERAȚIILE UNEI FAMILII ROMÂNEȘTI DIN LANCRĂM De-a lungul istoriei, de pe meleagurile albastrului Lancrăm, au pornit în lume personalități de marcă, nume ale vieții culturale și științifice românești, precum Ioan Pavel, Dorin Pavel,...

Mihail Sturza (24 aprilie 1794 – 8 mai 1884)

Mihail Sturza (24 aprilie 1794 – 8 mai 1884)

Mihail Sturdza vede lumina zilei la data de 24 aprilie 1794 în Iași, fiind fiul renumitului logofăt Grigore Sturdza și al Mariei Calimah, fiica unui domnitor. Mihail a primit o educație aleasă cu influențe franceze și săsești, de la Christian Flechtenmacher și de la...