Episcopul Melchisedec al Romanului, unul dintre cei mai culți și iscusiți ierarhi ai celei de-a doua jumătăți a secolului al XIX-lea se naște la data de 15 februarie 1823 în județul Neamț, într-o familie de preoți. Ambii părinți, atât preotul Petrache, cât și presbitera Anastasia au servit drept adevărate modele de verticalitate, simplitate și virtute. Cei doi părinți au oferit copiilor lor o educație aleasă bazată pe principii autentice sănătoase și credință în Hristos, de-a lungul timpului cinci dintre cei unsprezece copii ajungând să îmbrățișeze viața monahală, asumându-și din toate mădularele această chemare.
Cel ce va rămâne consacrat mai târziu sub numele lui de cleric, Melchisedec Ștefănescu, urmează cursurile școlii din satul natal începând de la vârsta de 7 ani, iar doi ani mai târziu va fi transferat la Piatra Neamț la Școala Bisericii „Sfântului Ion”. Între anii 1834-1838 acesta va frecventa cursurile Seminarului de la Socola din Iași, urmând ca apoi să aprofundeze și mai mult cunoștințele dobândite anterior la Academia Teologică înființată de către Petru Movilă la Kiev.
De-a lungul timpului, episcopul Melchisedec va fi și învățător la sat, iar în anul 1843 va fi ales drept profesor de retorică, istorie, geografie și pastorală la seminar, în același an fiind și tuns în monahism, iar în anul imediat următor, 1844, va fi hirotonit ierodiacon.
Episcopul Melchisedec Ștefănescu își întemeia pornind de la versetul 21 al capitolului 17 din Evanghelia după Ioan, „Precum Tu, Părinte, întru Mine și Eu întru Ține, așa și aceștia întru Noi una să fie”, crezul referitor la necesitatea Unirii Principatelor, considerându-o totodată și o datorie evanghelică.
Ierodiaconul Melchisedec va fi hirotonit ieromonah, protosinghel și ulterior arhimandrit ocupând și mai multe funcții în societate: profesor de drept canonic, liturgică, teologie comparată la Socola, rector al Seminarului de la Huși sau membru ales al Divanului Ad-Hoc din anul 1857.
Acesta va fi hirotonit și numit inițial episcop locotenent de Huși, iar ulterior episcop al Dunării de Jos. De asemenea, va fi și episcop al Romanului unde va păstori până la trecerea la Domnul în 16 mai 1892.
Contribuțiile acestui mare ierarh se pot observa în mai multe planuri. Episcopul Melchisedec Ștefănescu a sprijinit reformele lui Alexandru Ioan Cuza, dar cel mai important rol l-a avut în viața Bisericii Ortodoxe Române.
În urma memoriului compus de către el, s-a sfințit pentru prima dată în țara noastră în anul 1882 Sfântul și Marele Mir. De asemnea, a avut o contribuție importantă în ceea ce privește constituirea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române.
Episcopul Melchisedec Ștefănescu trece la Domnul la data de 16 mai 1892, la vârsta de 69 de ani.
Resurse:
https://ro.wikipedia.org/wiki/Melchisedec_%C8%98tef%C4%83nescu
https://doxologia.ro/episcopul-melchisedec-stefanescu
http://fundatiamelchisedec.ro/istoric/
