Gavriil Musicescu – muzician, dirijor și organizator de talent – a fost printre primii muzicologi care au scos în evidență frumusețea folclorului românesc.
S-a născut la data de 20 martie 1847 la Ismail într-o familie iubitoare de muzică.
Primele studii le-a făcut în orașul natal, unde profesorii i-au remarcat talentul. A continuat timp de 4 ani la Seminarul din Huși, după care la Conservatorul din Iași.
Musicescu a fost apreciat chiar de către familia imperială a Rusiei, care i-au oferit postul de dirijor.
El a fost numit profesor de muzică la Ismail, unde a avut ocazia de a cunoaște repertoriul coral bisericesc al clasicilor ruși.
Studiile sale au fost hotărâtoare pentru fenomenul pe care l-a declanşat la nivel naţional: armonizarea folclorului pe principii modale.
În anul 1872, Gavriil Musicescu a fost ales pe post de profesor de armonie la Conservatorul de muzică din Iași. El a dirijat corul Catedralei Mitropolitane vreme de aproape treizeci de ani după ce a refuzat mai multe oferte de la coruri cu prestigiu din Rusia.
Pentru ansamblu a scris compoziții corale laice care s-au concretizat în prelucrări de melodii populare. Împreună cu corul a întreprins turnee remarcabile.
Musicescu a instaurat o tradiție de seriozitate și de autentică trăire emoțională artistică în lucrările elaborate. La catedră el a ținut să le arate studenților calea dezvoltării muzicii românești prin axarea ei pe creația populară.
În1883, cu prilejul inaugurării statuii lui Ștefan cel Mare din Iași, Gavriil Musicescu a scris Cântecul lui Ștefan cel Mare, reluat și amplificat în zilele noastre de compozitorul Gheorghe Dumitrescu, în opera Ioan Vodă cel Cumplit.
De asemenea, Hora de la Plevnape versuri de Vasile Alecsandri, Stejarul și cornulpe versuri populare, Ca un glob de aur pe versuri de Dimitrie Bolintineanu reprezintă o remarcabilă autenticitate artistică.
Compozitorul și dirijorul Gavriil Musicescu s-a stins din viață la data de 8 decembrie 1903, în municipiul Iași. A fost înmormântat la Cimitirul Eternitatea din Iași.
AUTOR: Onicaș Cătălin Aurelian
