Eugen-Adrian Truța, Simplități de borangic, Editura Renașterea, Cluj-Napoca, 2022

Domnul dr. Eugen-Adrian Truța nu e un novice în arealul publicisticii. Volumul intitulat: Extazul mistic – o teologie a experienței (col. „Pastoralia”, vol. 8, Editura Renașterea, Cluj-Napoca, 2020), care are la bază teza sa de doctorat, alături de constantele pastile și eseuri găzduite de către periodicul Renașterea al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române a Vadului, Feleacului și Clujului, ori de reviste precum Horeb de la Huși, vin să spună lucruri interesante cu privire la un palmares publicistic dinamic.

În recenta lucrare intitulată sugestiv Simplități de borangic, el adună douăzeci și șapte de texte, ușor de lecturat, dar dense în conținut teologic, ce sunt dedicate unor teme actuale, ori propun chei de lectură aduse la zi ale unor texte devenite deja clasice. Autorul oferă astfel lecturi personale ale unor pasaje precum cel de-al treisprezecelea capitol al Epistolei întâi către Corinteni, o traducere „militară” a unui fragment interesant din Epistola către Efeseni a Apostolului neamurilor (6, 11-17), dar și abordări ale unor subiecte de actualitate precum dezvoltarea personală. Iată, de exemplu, cum conchide dânsul propria exegeză a mai-sus pomenitului pasaj citat intens cu referire la dragoste:

„12. Căci vedem acum ca prin oglindă, în ghicitură, iar atunci, față către față, acum cunosc în parte, dar atunci voi cunoaște pe deplin, precum am fost cunoscut și eu.

Azi intuiesc prin antologii și construiesc sinteze prin aproximații, însă cunoașterea ultimă îmi va descoperi Adevărul precum și Adevărul m-a cunoscut pe mine.

  1. Și acum rămân acestea trei: credința, nădejdea și dragostea. Iar mai mare dintre acestea este dragoste.

Pentru că în final vor subzista credința, nădejdea și dragostea, ultima fiind veșnica dragoste”. (p. 180).

Demnă de notat este și polarizarea, bine argumentată a autorului, înspre o mistică militantă, pe care o vede drept soluția la toate tertipurile cu care diavolul, folosindu-se de un instrumentar vast, încearcă să-l înșele pe om. Eugen-Adrian Truța ține astfel să arate că:

„Dacă Antihrist s-ar manifesta mâine, el ar fi îmbrăcat în armonia lui Apollo, ar gira etic monismul științific și ar răsuci bagheta magică a elementelor lumii care transformă (printr-o mistică psihologizantă a raționalismului) viața duhovnicească într-o magie naturalistă pentru a ne înșela așteptările.

Salvarea noastră vine din faptul că nimeni nu e mistic în afara Euharistiei și fără corpul doctrinar revelat. Nu de poți așeza într-un colț de cameră așteptând momentul mistică fără să ai suportul prealabil al unei doctrine aferente”. (p. 43).

Crochiurile, potretele și evocările unor personalități de prim rang ale spațiului eclesiastic recent constituie și ele o secțiune importantă a demersului său publicistic. Oameni precum Mitropolitul Bartolomeu al Clujului, o personalitate complexă, culturală, bisericească și socială a României recente, fac obiectul unor inspirate notițe, în care nu complexitatea aparentă a limbajului, ci ilustrarea unor realități de relevanță apodictică se găsește în prim plan. Iată un astfel de exemplu:

„Visceralitatea peniței sale l-a ținut permanent departe de claustrofobicul idiom clerical și de tentația autoreferențială care i-ar fost îndreptățite de anii din temniță sau surghiun. Odată ce ai frecventat cele mai adânci zone ale conștiinței umane care ți-au dezgolit vulnerabilitatea până la a atenta la propria integritate fizică, nu te mai poți comporta profesionist în discursul tău. Ortodoxia Mitropolitului Bartolomeu nu era datorată unei agasante nevoi de prim-plan, ci nutrea în frumusețea elocinței sale un traseu de libertate către care eram și suntem cu toții invitați”. (p. 27).

Deși s-ar părea că realitățile vieții duhovnicești cu accente mistice reprezintă apanajul spațiului monastic, autorul reușește să dezamorseze acest mit. El însuși, deși laic, e capabil să evalueze anumite trăsături ce țin de viața practică, să evidențieze anumite forme viciate de trăire a credinței și să tragă semnale de alarmă. Aspecte precum credința, reprezintă termeni cheie ai evaluării sale:

„Suma eforturilor noastre în ce privește trăirea credinței poate fi tradusă de multe ori ca o cerbicie copilărească de a dori doar anumite grile de lectură ale existenței, o imaturitate spirituală care în cele mai tulburătoare momente face din nerbădarea noastră material de simptomatologie nevrotică și poate faptul în sine nu e lipsit de importanță, poate chiar acestea sunt trăsăturile rătăcirii minții în fața realității cotidiene”. (p. 149).

Bine scrisă, dedicată unor subiecte de actualitate deopotrivă pentru viața socială, cât și pentru cea duhovnicească, lucrarea Simplități de borangic a domnului Eugen-Adrian Truța se constituie nu doar într-un text valoros ce merită citit de către teologii ce vor să evadeze din sfera limbajului clișeistic („de lemn”, cum l-ar numi unii), ci și de către orice categorie de curioși care vor să vadă cum teologia poate oferi răspunsuri, ori e chiar capabilă să dialogheze și să provoace societatea la reevaluarea unor principii, redefinirea modelelor, ori a standardelor, pe baza unei axiologii ce a trecut nu doar proba timpului, ci chiar se definește pe sine prin intermediul unor trăsături precum perenitatea. Pentru efortul de a oferi astfel de „pastile” cu rol de panaceu sufletesc universal, autorul se cuvine felicitat, iar lucrarea recomandată cu toată căldura.

<a href="https://radiorenasterea.ro/author/maxim-morariu/" target="_self">Protos. Maxim Morariu</a>

Protos. Maxim Morariu

Doctor în teologie al Faculății de Teologie Ortodoxă din cadrul Universității Babeș-Bolyai (UBB) din Cluj-Napoca (Summa cum laude) și doctor în științe sociale al Universității Pontificale Angelicum din Roma (Summa cum laude). A absolvit Facultatea de Teologie Ortodoxă clujeană (ca şef de promoţie) și un masterat în ,,Consiliere Pastorală şi Asistență Psihosocială”, în cadrul facultăţii menţionate, Facultatea de Istorie și Filosofie, nivel licență (2014), și masteratul în ,,Istoria Europei de Sud-est” (2016), Institutul Ecumenic de la Bossey (Universitatea din Geneva, 2018), și a studiat la Universitățile din Kosice, Graz, Belgrad, precum și la Universitatea Pontificală Angelicum din Roma, Italia. A publicat, editat, coordonat sau tradus nu mai puțin de 32 de volume și peste 300 de studii și articole de specialitate în țară și străinătate. Este membru editorial a 8 reviste de specialitate (2 indexate Web of Science), membru fondator și redactor-șef al Revistei Astra Salvensis, recunoscută la nivel internațional, secretar științific al Despărțământului „Vasile Moga” al ASTREI Sebeș și al Centrului de Studii „Ioan Lupaș” din cadrul Facultății de Teologie Ortodoxă din Cluj-Napoca și cercetător asociat al Universității din Pretoria (Africa de Sud). Ca om de radio realizează emisiuni și rubrici pentru Radio Renașterea (Cluj-Napoca), Radio Trinitas (București) și Radio Someș (Bistrița) și colaborează cu portalul doxologia.ro. Începând cu anul 2022 este de asemenea eclesiarhul Catedralei Episcopale „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” din Saint-Hubert, Quebec (Canada).
Mai multe din Cărți vechi și noi
Recomandare de carte:  Duhovnicia, dulce povară (Arhim. Dumitru Cobzaru)

Recomandare de carte: Duhovnicia, dulce povară (Arhim. Dumitru Cobzaru)

Arhim. Dumitru Cobzaru, Duhovnicia – dulce povară, cuvânt înainte de pr. Cristian Sonea, Editura Renașterea, Cluj-Napoca, 2020, 404 p. Duhovnicia reprezintă deopotrivă un aspect plăcut și provocator al pastorației. E interdisciplinară și suscită eforturi aparte, însă...

Pe aripi de înger

Pe aripi de înger

Mihaela Gligan, Pe aripi de înger, col. „Junior”, Editura Via, Editura Felicitas, Cluj-Napoca, Stockholm, 2020 Mihaela Gligan e deja un scriitor cunoscut publicului larg, datorită textelor publicate anterior. Om de mare sensibilitate, dânsa reușește să-l facă pe...

Familia și tinerii – o altfel de perspectivă

Familia și tinerii – o altfel de perspectivă

Familia a fost și rămâne un pilon important al existenței umane, o valoare socială perenă. A o plasa în relație cu tinerii înseamnă a-i valorifica, pe de-o parte calitatea de formatoare a lor, căci, într-o formă sau alta, fiecare existență umană e legată de „sânul”...