Ion Agârbiceanu şi Marea Unire, antologie de Alexandra Ormenişan, Editura Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca, 2018, 281 p.

de | oct. 22, 2020 | Cărți vechi și noi

Între demersurile care au marcat centenarul României Mari, ce se cuvin menţionate, se numără şi o frumoasă antologie, realizată de către cercetătoarea Alexandra Ormenişan, de la Facultatea de Jurnalism a Universităţii clujene.

Acompaniată de prefaţa profesorului Ilie Rad (p. 5-18) şi de o amplă notă asupra ediţiei (p. 19-22), lucrarea conţine patruzeci şi opt de texte, constând din creaţii literare sau eseuri, în cadrul cărora, părintele scriitor vorbeşte despre evenimentul unirii şi subliniază anumite aspecte privitoare la acesta.    

Om care a cunoscut greutăţile războiului şi refugiul şi i-a fost alături cu sufletul, fapta şi condeiul ţării sale, Ion Agârbiceanu este o voce reprezentativă a culturii autohtone şi un patriot adevărat. Subliniind acest aspect, profesorul Ilie Rad, cel căruia i se datorează cea mai recentă integrală a operei celui evocat, arată în preambulul antologiei că:

            „Dintre toţi scriitorii români, care ar trebui omagiaţi pentru eforturile făcute în vederea realizării Marii Uniri, Ion Agârbiceanu merită cel mai mult această cinstire, din cel puţin două motive.

            Mai întâi, pentru riscurile asumate în timpul războiului. În august 1916, Ion Agârbiceanu salută cu entuziasm intrarea României în război, pentru eliberarea Transilvaniei din robia milenară. La Orlat, lângă Sibiu, unde era preot, întâmpină, în fruntea sătenilor, armata română eliberatoare, aceste zile de sărbătoare fiind evocate în unele scrieri literare ale sale (Darul lui Moş Miron, Din război etc.).” (p. 5).

            Păstrând izul vremii, dar folosind totuşi metehnele academice îndătinate unui astfel de demers, după cum arată în nota introductivă (p. 19-20), Alexandra Ormenişan oferă apoi cititorului mărturii valoroase cu privire la modul în care, un preot român a trăit, alături de credincioşii săi, iar apoi în durerea exilului, frământările ce au dus la înfăptuirea idealului României Mari. Entuziasmul cu care realizează scriitorul anumite descrieri, amintind uneori de paşoptism, e o dovadă clară a trăirilor sincere pe care le-a nutrit în acele momente. Un pasaj din Sfâşiată, şi totuşi atât de întreagă, publicat în România în 1917, este ilustrativ deopotrivă pentru concepţia sa, cât şi pentru înţelgerea contextului general:

            „Iar fii tăi, o, Patrie, din toate unghiurile zării, niciodată nu s-au adunat atât de strâns în jurul tău!

            Oriunde gem subt călcâiul duşmanului, pătrunde până la ei lumina nobilei şi eroicei tale lupte, din orice colţ al pământului românesc, sufletul lor zboară la tine, Patria mea! Amarnic se înşeală duşmanul! Ei cred că-s stăpâni de acum pe veci peste fraţii noştri de peste Carpaţi, că au supus supt genunchi şi au învins pe fraţii noştri de dincolo de Milcov. Dar ei, supt genunchi nu ţin decât trupuri neputincioase: sufletele toate sunt lângă tine, Patria mea, inima lor bate pentru tine, apărătorule al ţării! Fapta ta a umplut cu lumină şi căldură orice suflet românesc şi niciodată sufletul neamului n-a fost mai pătruns ca acum de acelaşi ideal.” (p. 50).

            Dacă în timpul conflagraţiei, scriitorul a transpus în slove durerile neamului şi i-a încurajat pe cei care luptau pentru apărarea gliei strămoşeşti şi pentru Unire, manifestându-şi în mod clar şi nedisimulat bucuria atunci când aceştia au intrat în Transilvania, ulterior, după realizarea dezideratului, a monitorizat atent, folosindu-se de pana scriitoricească ca de un instrument util, modul în care noile provincii erau încorporate cultural, politic şi social în România şi a ţinut să evidenţieze elementele care ar fi putut contribui la şubrezirea entuziasmului popular. Toate aceste elemente se regăsesc în antologia Alexandrei Ormenişan.

            De aceea, salutăm cu bucurie apariţia acestui text în an centenar şi sperăm că acesta va constitui toar unul dintre paşii ce vor acompania demersul de re-descoperire al scriitorului ardelean, ce trece parcă, în zilele noastre, printr-o undă de uitare.

Radio Renasterea
Radio Renasterea
Ion Agârbiceanu şi Marea Unire, antologie de Alexandra Ormenişan, Editura Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca, 2018, 281 p.
Ion Agârbiceanu şi Marea Unire, antologie de Alexandra Ormenişan, Editura Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca, 2018, 281 p.
/
<a href="https://radiorenasterea.ro/author/maxim-morariu/" target="_self">Protos. Maxim Morariu</a>

Protos. Maxim Morariu

Doctor în teologie al Faculății de Teologie Ortodoxă din cadrul Universității Babeș-Bolyai (UBB) din Cluj-Napoca (Summa cum laude) și doctor în științe sociale al Universității Pontificale Angelicum din Roma (Summa cum laude). A absolvit Facultatea de Teologie Ortodoxă clujeană (ca şef de promoţie) și un masterat în ,,Consiliere Pastorală şi Asistență Psihosocială”, în cadrul facultăţii menţionate, Facultatea de Istorie și Filosofie, nivel licență (2014), și masteratul în ,,Istoria Europei de Sud-est” (2016), Institutul Ecumenic de la Bossey (Universitatea din Geneva, 2018), și a studiat la Universitățile din Kosice, Graz, Belgrad, precum și la Universitatea Pontificală Angelicum din Roma, Italia. A publicat, editat, coordonat sau tradus nu mai puțin de 32 de volume și peste 300 de studii și articole de specialitate în țară și străinătate. Este membru editorial a 8 reviste de specialitate (2 indexate Web of Science), membru fondator și redactor-șef al Revistei Astra Salvensis, recunoscută la nivel internațional, secretar științific al Despărțământului „Vasile Moga” al ASTREI Sebeș și al Centrului de Studii „Ioan Lupaș” din cadrul Facultății de Teologie Ortodoxă din Cluj-Napoca și cercetător asociat al Universității din Pretoria (Africa de Sud). Ca om de radio realizează emisiuni și rubrici pentru Radio Renașterea (Cluj-Napoca), Radio Trinitas (București) și Radio Someș (Bistrița) și colaborează cu portalul doxologia.ro.

Ultimele articole

„Averea” și poruncile

„Averea” și poruncile

Text și context Capitolul ce găzduiește pericopa evanghelica de astăzi debutează cu o parabolă. Hristos  vorbește despre dreptatea divină. Se folosește de un exemplu care-i permite, pe baza contrastului, să arate ce diferență este între logica și justiția divină și...

Școala Primară „Sfântul Stelian” din Bistrița

Școala Primară „Sfântul Stelian” din Bistrița

Unul dintre aspectele vieții religioase creștine este devenirea omului după trăsăturile naturii sale. Acest demers presupune învățarea și educarea sa progresivă, în mai multe etape, conform dezvoltării specifice firii sale. Dintru început relația omului cu Dumnezeu...

Intrarea noastră în Biserică

Intrarea noastră în Biserică

Nu, acesta nu e un eseu despre urgenţa instituţionalizării educaţiei încă de la vârste fragede, în care nu cred, și nici despre educaţia extrainstituţională sau libertatea părinţilor în alegerile pentru cei mici. Acesta e un text despre recunoștinţă. Pe 21 noiembrie...

Ospitalitatea sufletească și cea trupească

Ospitalitatea sufletească și cea trupească

Aspecte introductive Hristos ni se prezintă astăzi în ipostaza de oaspete. După ce învață poporul, caută căldura și primirea amicală a lui Lazăr. Va poposi de mai multe ori la acesta în decursul complexelor Lui peripluri propovăduitoare. Se simțea de bună seamă bine...

Mai multe din Cărți vechi și noi
Recomandare de carte: „JURNAL Părintele Sofian, zugravul de suflete”

Recomandare de carte: „JURNAL Părintele Sofian, zugravul de suflete”

Într-un interviu acordat recent, cunoscutul profesor și psiholog clujean Mircea Miclea spunea că, în vremuri de criză, omul are nevoie de un plan, altfel spus să aibă un scop clar. Universitarul mai arată că, în general  cei care au avut un scop clar, au traversat...

Un Jurnal cât o Școală

Un Jurnal cât o Școală

Am admirat mereu oamenii care au reușit să își descrie devenirea întru ființă în paginile unui Jurnal. Desigur că Jurnalul de la Păltiniș sau, mai aproape acela a lui Sașa Pană ori Kafka, asupra cărora sper să-mi îngăduie Dumnezeu să pot reveni, s-au întretăiat în...