Preasfinţitul Iustin,  Episcopul Maramureşului şi Sătmarului, a participat sâmbătă, 4 martie, la inaugurarea ciclului de evenimente care se va desfăşura în Eparhie în cadrul „Anului omagial  al iconarilor şi pictorilor bisericeşti” şi „Anului comemorativ Justinian Patriarhul şi al apărătorilor Ortodoxiei în timpul comunismului” în  Patriarhia Română, informează Ziarul Lumina.

Evenimentul care des­chide suita de manifestări culturale şi duhovniceşti adună la un loc, într-o expoziţie, icoanele a 20 pictori de biserici şi iconari din ţară, care au pictat locaşuri de cult în Episcopia Maramureşului şi Sătmarului. Expoziţia de icoane initulată „Chipuri din veac în veci” este prilejuită de sărbătorirea Duminicii Ortodoxiei care este închinată cinstirii sfintelor icoane și este organizată de Sectorul patrimoniu sacru şi pictură bisericească, consilier eparhial, coordonat de pr. Virgil Jicărean.

Expoziţia este găzduită în spaţiul Muzeului Episcopiei, din Catedrala Episcopală „Sfânta Treime” din Baia Mare, care adăposteşte şi colecţia de carte veche, îmbinând, astfel, cuvântul lui Dumnezeu din cărţile sfinte cu chipul lui Dumnezeu şi al sfinţilor de pe icoane, după cum a arătat Dumitriţa Filip, muzeografă în cadrul Episcopiei. Cei 20 iconari care expun sunt Neculai Adonaş, Constantin Bumbu, Emanuel Bumbu, Liviu Bumbu, Octavian Ciocotişan, Marius Cioran, Gabriela Drinceanu, Sabin Drinceanu, Emil Dunăre, Dumitriţa Filip, Alin Iuga, pr. Virgil Jicărean, Daniela Moldoveanu, Gheorghe Rogojan, Ştefan Sălăjan, Alexandru Săsărman, Claudiu Sfara, Gabriel Solomon, Emil Stoica, George Stoica.

La vernisaj a vorbit Teodor Ardeleanu, directorul Bibliotecii Judeţene „Petre Dulfu” din Baia Mare, care a prezentat icoana din mai multe puncte de vedere, care converg la drumul omului spre mântuire, dar şi din punct de vedere cultic şi estetic: „Icoana este o fereastră între om şi Dumnezeu”. Au mai luat cuvântul pr. Virgil Jicărean, în rolul de gazdă, primarul ales al Băii Mari, Cătălin Cherecheş, muzeografa Lucia Pop, care a vorbit despre icoana veche din patrimoniul Episcopiei, pictorul de biserici Gheorghe Rogojan, muzeogra care a organizat evenimentul, Dumitriţa Filip şi alţii.

În încheiere, PS Episcop Iustin, a amintit despre primele icoane pictate nu de mână omenească, despre rolul lor eshatologic şi despre bătrânii iconari maramureşeni, unii rămaşi anonimi, care au lăsat inestimabile valori religioase: „Icoana a devenit posibilă odată cu înomenirea Mântuitorului şi primele icoane nefăcute de mână sunt miracole pe care le-a săvârşit Mântuitorul în timpul vieţii. Mântuitorul a acceptat să I se imprime chipul şi să fie zugrăvit. Prima icoană făcută de o persoană umană este icoana <<Povăţuitoarea>>, zugrăvită de Sfântul Evanghelist Luca. În Momentul în care Mântuitorul S-a întrupat şi S-a înomenit, a fost posibilă zugrăvirea chipului lui Dumnezeu. Cine L-a văzut pe Fiul, L-a văzut pe Tatăl, îi spune Mântuitorul unuia din Apostoli”.

Apoi, PS Episcop Iustin a subliniat că „Sfinţii Părinţi au rânduit felul, modul, evlavia în care se zugrăvesc icoanele, pentru că icoana nu este un tablou religios, icoana este un act de credinţă, o mărturisire de credinţă. Cel ce pictează nu face artă pentru artă, ci artă pentru Dumnezeu. Pictorii, atunci când zugrăvesc icoanele, sunt sub inspiraţia Duhului Sfânt. Ei se roagă mult şi postesc. Iconarii, când pictează, se lasă în grija lui Dumnezeu. Nu au ambiţii ca şi artiştii. Artiştii doresc să-şi etaleze talentul şi iscusinţa şi priceperea ca să-şi facă din numele lor un renume, pentru ei. De aceea icoanele, unele dintre ele, prin evlavia cu care se roagă credincioşii în faţa lor, devin făcătoare de minuni. Evlavia credincioşilor provoacă minunea pe care o face icoana”.

Cu ocazia întrunirii pictorilor în cadrul acestei expoziţii, a fost constituit şi Grupul de iconari „Ştefan Zugravul de Şişeşti”, iar președintele acestuia a fost desemnat Gheorghe Rogojan, pictorul de biserici de categoria I. Ştefan Zugravul din Şişeşti a fost o personalitate a picturii bisericeşti maramureşene din secolele XVIII-XIX, din bazinul Băii Mari, care a zugrăvit mai multe biserici de lemn din Episcopia Maramureşului şi Sătmarului.