Fie mie după Cuvântul Tău!

de | aug. 10, 2020 | Spiritualitate

Dacă nunta din Cana Galileii ne aduce în atenție Evanghelia Maicii Domnului, ce gravitează în jurul unui mesaj scurt, clar articulat și ne-o reliefează pe cea în cauză drept o „odighitrie”, adică o călăuzitoare, cu mult înainte de apariția icoanei cu acest nume, episodul Buneivestiri ne familiarizează cu profilul moral al acesteia. Importanța lui e sesizată de mai mulți autori ai cărților neo-testamentare, fapt ce explică de ce avem de-a face cu mai multe versiuni ale acestuia, fiecare cu particularitățile sale.

În dialogul cu Arhanghelul, Fecioara-și devoalează două trăsături sufletești rar întâlnite la oameni: puritatea și dorința nestrămutată de slujire a lui Dumnezeu. Sfioasă, începe prin a-și arăta uimirea și a-i adresa mesagerului divin o întrebare de ordin tehnic, după ce primeșete vestea cea mare: „cum va fi mie aceasta, de vreme ce nu știu de bărbat?” E mulțumită de răspuns și îl însoțește cu un scurt: „Iară, roaba Domnului! Fie mie după cuvântul tău!”, ce schimbă însăși istoria umanității.Odată cu acest „fie!”, se poate vorbi despre debutul activ al lucrării hristologice în plan terestru.

O altă femeie și-ar fi pus cu certitudine mai multe întrebări, ar fi cerut detalii sau garanții. Maica e liniștită și mulțumită să știe doar cât vrea îngerul să-i spună. Nu-l ia la întrebări, nu-I cere socoteală lui Dumnezeu și mesagerului Său. E conștientă că ceea ce a aflat îi este suficient. În sufletu-i ce va fi ulterior străfulgerat de atâtea dureri și de alte sentimente complexe, nu va fi, nici acum, nici mai târziu, loc pentru ghimpii îndoielii. În completarea acestei încrederi, vine hotărârea. Dacă în viața creștinului, credința e adesea, așa cum o definește Sfântul Iacob, moartă din pricina faptului că nu-și găsește contextul de a fi pusă  în lucrare, la tânăra fecioară, ea e acompaniată, ca de un firesc apendice, de decizia hotărâtă a înfăptuirii și de implementarea celor ce țin de aceasta. Maica nu se codește, nu se lasă robită de uimire, ci doar de Domnul, căci pe El Îl slujește. Scurt și la obiect. „Fie!” Nu în chip imperativ, ci hotărât, dedicat. Un legământ, nu o poruncă! Și lucrarea lui Dumnezeu în lume poate începe. Se va continua pe durata întregii sale vieți. „Fie!”, va spune tânăra mamă și bătrânului Simeon, ce va ține s-o prevină cu privire la viitor și același cuvânt îl va adresa  atât Fiului aflat în agonia Răstignirii, cât și lumii, când i se va cere să-i devină mamă.

Și nouă, de milenii, maica ne răspunde în aceeași manieră, îmbinând consimțământul cu fapta. Lacrimile vărsate înaintea unor icoane făcătoare de minuni precum cea de la Nicula, n-au primit, de veacuri, alt răspuns. Maria, maica duioasă și miloasă a lumii nu știe să spună nu! Și nu acceptă nici de la Fiul o asfel de rezvoluție. Depinde doar de noi, să-i cerem cele de folos! Să nu ezităm. Inima duioasă a ei știe să ne-asculte și să ne ia poverile de pe întunecatele suflete.

Radio Renasterea
Radio Renasterea
Fie mie după Cuvântul Tău!
Fie mie după Cuvântul Tău!
/
<a href="https://radiorenasterea.ro/author/maxim-morariu/" target="_self">Protos. Maxim Morariu</a>

Protos. Maxim Morariu

Doctor în teologie al Faculății de Teologie Ortodoxă din cadrul Universității Babeș-Bolyai (UBB) din Cluj-Napoca (Summa cum laude) și doctor în științe sociale al Universității Pontificale Angelicum din Roma (Summa cum laude). A absolvit Facultatea de Teologie Ortodoxă clujeană (ca şef de promoţie) și un masterat în ,,Consiliere Pastorală şi Asistență Psihosocială”, în cadrul facultăţii menţionate, Facultatea de Istorie și Filosofie, nivel licență (2014), și masteratul în ,,Istoria Europei de Sud-est” (2016), Institutul Ecumenic de la Bossey (Universitatea din Geneva, 2018), și a studiat la Universitățile din Kosice, Graz, Belgrad, precum și la Universitatea Pontificală Angelicum din Roma, Italia. A publicat, editat, coordonat sau tradus nu mai puțin de 32 de volume și peste 300 de studii și articole de specialitate în țară și străinătate. Este membru editorial a 8 reviste de specialitate (2 indexate Web of Science), membru fondator și redactor-șef al Revistei Astra Salvensis, recunoscută la nivel internațional, secretar științific al Despărțământului „Vasile Moga” al ASTREI Sebeș și al Centrului de Studii „Ioan Lupaș” din cadrul Facultății de Teologie Ortodoxă din Cluj-Napoca și cercetător asociat al Universității din Pretoria (Africa de Sud). Ca om de radio realizează emisiuni și rubrici pentru Radio Renașterea (Cluj-Napoca), Radio Trinitas (București) și Radio Someș (Bistrița) și colaborează cu portalul doxologia.ro.

Ultimele articole

Sfântul Ierarh Nicolae – sărbătoare și icoane

Sfântul Ierarh Nicolae – sărbătoare și icoane

Apărător al dreptei credinţe, Sfântul Ierarh Nicolae, pildă de blândețe, smerenie și milostenie, este cinstit cu deosebită evlavie încă din veacul al V-lea, când se consideră că viaţa sa a fost scrisă și rânduită în Mineiul lunii decembrie. Pomenirea lui se...

A privi în sus

A privi în sus

Aspecte contextuale Propovăduirea Mântuitorului, în centrul căreia se găsește o polemică și o pildă, va fi urmată, cum s-a mai întâmplat și cu alte ocazii, de o minune. De această dată, atent la context și detalii, medicul Luca ține să specifice timpul în care se va...

Mai multe din Spiritualitate
Sfântul Ierarh Nicolae – sărbătoare și icoane

Sfântul Ierarh Nicolae – sărbătoare și icoane

Apărător al dreptei credinţe, Sfântul Ierarh Nicolae, pildă de blândețe, smerenie și milostenie, este cinstit cu deosebită evlavie încă din veacul al V-lea, când se consideră că viaţa sa a fost scrisă și rânduită în Mineiul lunii decembrie. Pomenirea lui se...

Ne mântuim, ajutându-i pe alţii să se mântuiască

Ne mântuim, ajutându-i pe alţii să se mântuiască

Pericopa Evanghelică pe care am citit-o astăzi, înainte de a începe Postul Crăciunului, ne provoacă să medităm la o realitate foarte serioasă, anume aceea că nu ne putem mântui singuri. Oamenii de pe vremea Mântuitorului, ca de altfel şi cei din ziua de astăzi, în...

Valenţele veşnice ale faptelor noastre vremelnice

Valenţele veşnice ale faptelor noastre vremelnice

Era un om bogat care se îmbrăca în porfiră şi în vison, veselindu-se în toate zilele în chip strălucitor. Iar un sărac, anume Lazăr stătea înaintea porţilor lui, plin de bube, poftind să se sature din cele ce cădeau de la masa bogatului. Acesta nu numai că nu se putea...