Gătirea căii Domnului la prima şi a doua Sa venire pe pământ

de | ian. 2, 2021 | Spiritualitate

Înainte ca Domnul Hristos să se întrupeze, proorocii Vechiului Testament întrezăreau această clipă a venirii lui Dumnezeu pe pământ şi-i îndemnau pe cei ce-L doreau pe Dumnezeu să-I gătească înainte calea. Iată, de pildă, pentru prima Sa venire pe pământ, proorocul Isaia, în capitolul 40 a cărţii sale, versetele 3-5, spune câteva cuvinte extraordinare, pe care vi le citesc: „Un glas strigă: «În pustiu gătiţi calea Domnului, drepte faceţi în loc neumblat cărările Dumnezeului nostru. Toată valea să se umple şi tot muntele să se plece şi să fi e cele strâmbe drepte şi cele colţuroase căi netede. Şi se va arăta slava Domnului şi tot trupul o va vedea, căci gura Domnului a grăit»”.

Nu numai proorocul Isaia grăieşte despre prima venire a Domnului Iisus Hristos pe pământ, ci şi alţi prooroci. Eu vă mai dau un citat din proorocul Maleahi, din capitolul 3, primele două versete: „Iată, Eu trimit pe îngerul Meu şi va găti calea înaintea feţei Mele şi va veni îndată Domnul în templul Său pe care Îl căutaţi şi îngerul legământului pe Care voi Îl doriţi. Iată, vine!, zice Domnul Savaot. Şi cine va putea îndura ziua venirii Lui şi cine se va putea ţine bine când el se va arăta? Căci El este ca focul topitorului şi ca leşia ’nălbitorului”.

Sfântul Ioan Botezătorul, aşa cum aţi auzit, repeta cuvintele proorocului Isaia: „Gătiţi calea Domnului, drepte faceţi cărările Lui”. El era un ascet prin excelenţă, trăia în pustiul Iudeii, unde parte dintre frăţiile voastre aţi fost, acolo unde Domnul nostru Iisus Hristos, venind la Iordan, a fost botezat de către Ioan. Felul în care se exprimă Sfântul Ioan Botezătorul, gândindu-se la venirea Domnului Iisus Hristos, este metaforic. Aceasta, pentru că metaforele pe care le foloseşte, comparând pregătirea spirituală a venirii Domnului pe pământ, le ia dintr-o preocupare frecventă din vremea aceea, a pregătirii triumfale a venirii unui demnitar pământesc. Ştiţi cum este în Pustiul Iudeii şi-n tot Orientul Mijlociu. E pământ pustiu, sunt dune de nisip. Când era vorba de a găti calea pentru demnitarul aşteptat, oamenii trebuiau să umple toate gropile şi să netezească dunele de nisip, pregătind astfel calea. Interpretat spiritual, lucrul acesta îl cere Sfântul Ioan Botezătorul.

întrebarea pe care ne-o punem, fi reşte, este următoarea: când s-a arătat Domnul Hristos? La Bobotează sau la Crăciun? Abia am sărbătorit marele praznic al Naşterii Domnului, când Îl vedeam pe Domnul Hristos „mititel, înfăşeţel, în scutec de bumbăcel”, culcat fi ind în ieslea din Betleem. Iată ce ne spun în acest sens imnografii cu referire la faptul că, în mod desăvârşit, Domnul Iisus Hristos se arată la Iordan. Vă citesc una dintre cântările care s-a repetat frecvent în ziua trecută: „Strălucit a fost praznicul ce a trecut, dar şi mai strălucit Mântuitorule este cel ce vine; acela a avut binevestitor pe înger, iar acesta a afl at pregătitor pe Înaintemergătorul. La acela, vărsându-se sânge a plâns Betleemul, ca unul fără de fii. La acesta apele binecuvântându-se, cu mulţi fii se cunoaşte scăldătoarea. Atunci, steaua a înştiinţat pe magi, acum Tatăl Te arată pe Tine lumii, cel ce te-ai întrupat şi iarăşi vei veni în chip văzut, Doamne, slavă Ţie”.[i]

Se vede că venirea Domnului pe pământ a fost pregătită cu minuţiozitate şi acest fel minuţios în care a fost pregătită cea dintâi venire a Domnului Iisus Hristos pe pământ o aflăm relatată în toate Evangheliile. Eu o să vă citesc din Evanghelia după Luca. În capitolul 3, începând cu versetul 1 citim: „În al cincisprezecelea an al domniei Cezarului Tiberiu, pe când Ponţiu Pilat era procuratorul Iudeii, Irod, tetrarh al Galileii, Filip, fratele său, tetrarh al Ituriei şi al ţinutului Trahonitidei, iar Lisanias, tetrarh al Abilenei, în zilele arhiereilor Ana şi Caiafa, a fost cuvântul lui Dumnezeu către Ioan, fiul lui Zaharia în pustie. Şi a venit el în toată împrejurimea Iordanului, propovăduind botezul pocăinţei spre iertarea păcatelor, precum este scris în cartea cuvintelor lui Isaia Proorocul: «Glasul celui ce strigă în pustie: gătiţi calea Domnului, drepte faceţi cărările Lui. Orice vale se va umple şi orice munte şi orice deal se va pleca. Căile cele strâmbe se vor face drepte şi cele colţuroase drumuri netede. Şi toată făptura va vedea mântuirea lui Dumnezeu»”.

Mulţimile de oameni, la care Ioan le propovăduia şi-i îndemna să pregătească bine calea Domnului, se întrebau în ce mod pot pregăti calea venirii lui Mesia pentru întâia oară pe pământ. Acestora, Ioan Botezătorul le zicea: „Acum, securea stă la rădăcina pomului. Deci orice pom care nu face roadă bună se taie şi se aruncă în foc. Şi mulţimile îl întrebau: «Ce să facem deci?» Răspunzând. Ioan le zicea: «Cel ce are două haine, să dea celui ce nu are şi cel ce are bucate, să facă asemenea»”. Iată că se cerea o implicare socială încă de pe vremea lui Ioan Botezătorul. Au venit şi vameşii, pe care azi i-am numi funcţionari publici, să se boteze şi l-au întrebat: „Învăţătorule, noi ce să facem?” Acestora le-a răspuns: „Nu faceţi nimic mai mult peste ce vă este rânduit”. La fel îl întrebau şi ostaşii la rândul lor: „Dar noi, ce să facem?” Răspunsul a venit la fel de prompt: „Să nu asupriţi pe nimeni, nici să învinuiţi pe nedrept şi să fiţi mulţumiţi cu solda voastră”. Aşa înţelegea Sfântul Ioan Botezătorul gătirea căii Domnului pentru prima Sa venire pe pământ. Când pregătirea a fost gata, Domnul Iisus Hristos a venit la Iordan şi a fost botezat de către Ioan.

Aşa cum, pentru prima venire, proorocii i-au îndemnat pe oameni să pregătească bine calea, aşa cum Sfântul Ioan Botezătorul i-a îndemnat pe oameni să facă acelaşi lucru, aşa şi pentru a doua venire, Apostolii Domnului Iisus Hristos şi toţi sfi nţii ne îndeamnă pe toţi să-i pregătim calea. Iată, de pildă, Sfântul Petru, în a doua Epistolă, în capitolul 3, începând cu versetul 3, zice: „Întâi, trebuie să ştiţi, că în zilele cele de apoi vor veni cu batjocură batjocoritori care vor umbla după poftele lor şi vor zice: Unde este făgăduinţa venirii Lui? Căci de când au adormit părinţii noştri toate aşa rămân, ca de la începutul făpturii, căci ei, în chip voit uită aceasta că cerurile erau de demult şi că pământul s-a închegat la cuvântul Domnului din apă. Şi prin apă, lumea de atunci a pierit înecată. Iar cerul de acum şi pământul sunt ţinute prin acelaşi cuvânt şi păstrate pentru focul din ziua judecăţii şi a pieirii oamenilor necredincioşi. Şi aceasta, una, să nu vă rămână ascunsă, iubiţilor, că o singură zi înaintea Domnului este ca o mie de ani şi o mie de ani, ca o zi. Domnul nu întârzie cu făgăduinţa Sa cum socotesc unii că e întârziere, ci îndelung rabdă pentru voi, nevoind să piară cineva, ci toţi să vină la pocăinţă”. Aceasta este pregătirea celei de-a doua veniri a Domnului Iisus Hristos.

Creştinii buni Îi pregătesc calea prin pocăinţă, adică printr-o viaţă aleasă. Multe neîmpliniri şi păcate facem, însă, tuturor, Domnul Iisus Hristos ne deschide uşa pocăinţei şi, în felul acesta, pregătim cea de-a doua venire a Mântuitorului nostru.


[i] Mineiul pe ianuarie, Editura I.B.M.B.O.R.,Bucureşti, 1997, p. 27.


Sursa: Chiriacodromion contemporan / † Andrei, Arhiepiscop şi Mitropolit, Editura Renaşterea, 2016

<a href="https://radiorenasterea.ro/author/ips-andrei/" target="_self">Mitropolitul Andrei</a>

Mitropolitul Andrei

Arhiepiscopul Vadului, Feleacului și Clujului și Mitropolitul Clujului, Maramureșului și Sălajului.

Ultimele articole

Două căi duc la moştenirea vieţii veşnice

Două căi duc la moştenirea vieţii veşnice

Ne spune Sfântul Luca Evanghelistul, că s-a apropiat de Domnul Iisus Hristos un om, care l-a întrebat ce să facă ca să moştenească viaţa de veci. Evanghelistul Matei, când relatează această întâmplare, ne spune că, pe deasupra, omul acesta era tânăr şi Domnul Hristos...

Intrarea noastră în Biserică

Intrarea noastră în Biserică

Pe 21 noiembrie sărbătorim împreună Intrarea Maicii Domnului în Biserică, motiv suficient de serios pentru a ne chestiona asupra proprii noastre aduceri în biserică. Dacă aducerea Maicii Domnului în templu la vârsta de trei ani însemna consacrarea acesteia ca...

Mai multe din Spiritualitate
Două căi duc la moştenirea vieţii veşnice

Două căi duc la moştenirea vieţii veşnice

Ne spune Sfântul Luca Evanghelistul, că s-a apropiat de Domnul Iisus Hristos un om, care l-a întrebat ce să facă ca să moştenească viaţa de veci. Evanghelistul Matei, când relatează această întâmplare, ne spune că, pe deasupra, omul acesta era tânăr şi Domnul Hristos...

Memento Scriptura Sacra. Ți-a scris Domnul…  Ia și citește!

Memento Scriptura Sacra. Ți-a scris Domnul… Ia și citește!

Scriptura este cartea care te poarta spre orizontul atotștiinței divine, ți-l deschide, te uimește și te cucerește, ca prin credință să te înalți înspre El, alipindu-te de Dumnezeul Treime, prin Hristos. Este izvor al sfințirii și de aceea e Sfânta Scriptura, dar este...

Sfântul Nectarie din Eghina – Făcătorul de minuni

Sfântul Nectarie din Eghina – Făcătorul de minuni

Secolul XX, deși copleșit de o nemaivăzută recrudescenţă a răului, prin convulsii sociale, războaie sau regimuri totalitare, a fost marcat totodată și de parcursul spiritual al unor sfinţi de excepţie. A fost o modalitate prin care Dumnezeu a compensat lucrarea...