La Praznicul Înălțării Sfintei Cruci, sâmbătă, 14 septembrie 2024, Înaltpreasfințitul Părinte Andrei, Arhiepiscopul Vadului, Feleacului și Clujului și Mitropolitul Clujului, Maramureșului și Sălajului, s-a aflat în mijlocul obștii de maici de la Mănăstirea Cășiel, cu ocazia hramului așezământului monahal și a marcării a 259 de ani de la înființare.
De la ora 10:00, la Altarul de vară din curtea mănăstirii, Părintele Mitropolit Andrei a oficiat Sfânta Liturghie, înconjurat de un sobor de clerici, în prezența a numeroși pelerini și a oficialităților locale.
Din sobor au făcut parte consilierul eparhial pe probleme de misiune și protocol – arhid. Claudiu Grama, secretarul eparhial – diac. Eugen Adrian Truța, pr. prof. univ. dr. Ștefan Iloaie și pr. lect. univ. dr. Răzvan Perșa, ambii cadre universitare la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Cluj-Napoca, protopopul Dejului – preotul Ioan Buftea, duhovnicul Mănăstirii Cășiel – protos. Serafim Bădilă, starețul Mănăstirii Piatra Craiului – protos. Antonie Flore, directorul Radio Renașterea – arhid. Dan Văscu și alți preoți invitați.
După citirea pericopei evanghelice, Înaltpreasfințitul Părinte Andrei a rostit un cuvânt de învățătură, intitulat „Crucea, steagul creștinilor”, în care a prezentat semnificațiile Sfintei Cruci.
„Multă lume a înțeles că izvorul mântuirii noastre este jertfa Domnului Iisus Hristos de pe Cruce. Coasta Lui străpunsă a izvorât apa botezului și sângele Sfintei Cuminecături. Prin jertfa Crucii lumea este mântuită. În convorbirea pe care o are Mântuitorul cu Nicodim, nouă ni se subliniază acest adevăr: «Căci Dumnezeu așa a iubit lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat, ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viață veșnică» (Ioan 3, 16). Crucea a devenit simbol al creștinilor și, până la reforma religioasă din veacul al XVI-lea, toată creștinătatea venera crucea, crucea prin care neamul omenesc a fost mântuit din păcat, din moarte și din pierzare. Crucea prin care Domnul nostru Iisus Hristos ne-a salvat de la rău. (…) Sfânta Cruce are și un înțeles moral. Să știți că nu e nimeni fără cruce în lumea aceasta. Ne spune Sfântul Apostol Petru că noi, oamenii, având necazuri, este tare important să știm să le înțelegem și să vedem cum ne pot ajuta din punct de vedere moral. La ce ne ajută crucea? La ce ne ajută necazurile? Suferința, din punct de vedere moral, are rolul și rostul ei. Pe bună dreptate versurile spun: «Sub Cruce ne strângem, / Cu Crucea ne-nchinăm, / Hristos ne conduce / Oricând Îl urmăm»”, a conchis ierarhul.
La momentul rânduit din cadrul Liturghiei, ierarhul a hirotonit întru diacon pe lect. univ. dr. Gabriel Noje, cadru universitar la Facultatea de Teologie Ortodoxă a Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca. Acesta urmează a fi hirotonit preot pe seama paraclisului instituției de învățământ teologic clujean.
Răspunsurile liturgice au fost date de corul maicilor de la Mănăstirea Cășiel. La chinonic, interpreții de muzică populară Ioana Vlad și Alex Martari au cântat mai multe pricesne.
În cadrul slujbei, Mitropolitul Andrei s-a rugat pentru elevii care recent au început școala, precum și pentru pacea și mântuirea lumii. La finalul Liturghiei, ierarhul le-a oferit cărți duhovnicești tuturor copiilor și tinerilor prezenți și le-a urat succes în noul an școlar.
Părintele duhovnic Serafim Bădilă a rostit un cuvânt duhovnicesc și mulțumit ierarhului și tuturor celor prezenți la sărbătoarea așezământului monahal.
La hram au participat autorități civile și militare, precum și numeroși credincioși.
Scurt istoric
Mănăstirea Cășiel a fost ctitorită de călugărul Pahomie Georgiu, în anul 1765, pe pământul părinților lui. A fost cruţată de la distrugere atunci când împăratul Iosif al II-lea a dispus, la 1784-1785, desfiinţarea mănăstirilor ortodoxe din Ardeal, cele care mai rămăseseră după acţiunea din 1761-1762 a generalului Bukow, cu excepţia acelora care aveau şcoală pentru ,,învăţarea copiilor”. Biserica a ars în 1823 și a fost refăcută de localnici, dar s-a prăbuşit în anul 1925, iarna, sub povara zăpezii. Primăvara, enoriaşii satului Strâmbu şi ai cătunului Valea Căşielului au cumpărat actuala biserică de lemn din satul Canci (acum Dumbrăveni, judeţul Bistriţa-Năsăud). Biserica de lemn, azi monument istoric, datează din secolul al XVIII-lea. După 1863, până în anul 1956 mănăstirea nu a mai avut călugări, rămânând în tot acest timp biserică de sat, Valea Căşielului fiind filie a satului Strâmbu.
Din 1956, vrednicul de pomenire Arhiepiscopul Justinian Chira, pe atunci stareţul Mănăstirii „Sfânta Ana” – Rohia, a închegat prima obşte de maici, iar în anul 1959, când, prin Decretul 410, autorităţile comuniste au decis desfiinţarea mănăstirii, maicile au fost constrânse să plece, biserica rămânând din nou peste 30 de ani ca biserică de mir.
În anul 1991, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a aprobat reînfiinţarea Mănăstirii „Înălţarea Sfintei Cruci” – Căşiel, ca mănăstire de maici. În anul 1994, vrednicul de pomenire Mitropolit Bartolomeu Anania a sfinţit paraclisul cu hramul „Buna Vestire”.
În prezent, obștea mănăstirii numără 31 de maici, stareță fiind stavrofora Varvara Georgiu, iar duhovnic protosinghelul Serafim Bădilă.
Pe lângă programul duhovnicesc de rugăciune, călugăriţele desfășoară activităţi administrative și se îndeletnicesc cu confecţionarea de veşminte preoţeşti.
Mănăstirea păstrează un fragment din lemnul Sfintei Cruci, precum și o raclă cu părticele din moaștele mai multor sfinți.
Mai multe fotografii AICI
Text și foto: Darius Echim / Mitropolia Clujului
