Ioan-Aurel Pop, L’identita Romena, Rediviva Edizioni, Milano 2019.

de | mart. 11, 2021 | Cărți vechi și noi

Președintele în exercițiu al Academiei Române, domnul academician Ioan-Aurel Pop este o voce importantă a istoriografiei românești contemporane. Textele sale, traduse în diferite limbi, vin să arate că cele zece titluri de doctor honoris causa pe care le-a primit de-a lungul timpului, membershipurile în diferite academii din lume, precum cea de la Salzburg, cea de la Mantova, cea din Veneția, cea Franceză și toate celelalte premii și distincții care i-au fost acordate în decursul timpului, au o puternică acoperire în spațiul științific.

În anul 2019, volumul dânsului intitulat: Identitatea românească. Felul de a fi român de-a lungul timpului, apărut inițial la editura Contemporanul din București în anul 2016, a cunoscut și o ediție italiană, în traducerea doamnei Violeta Popescu. Cititorii de pe aceste meleaguri au avut astfel ocazia de a se familiariza cu cultura și spiritualitatea românească, ajutați fiind de către unul dintre cei mai titrați specialiști în domeniu. Lucrarea este prefațată de către reputatul istoric Cesare Alzati (p. 9-19), care pune în legătură autorul cu istoria poporului său și inestimabilul patrimoniu al acestuia. Apoi, editorii italieni au adăugat cărții și prefața autorului la ediția românească (p. 21-28).

Ulterior, în cadrul celor patru secțiuni, cititorii sunt chemați să mediteze adânc, pe baza celor sugerate de către istoricul cu pregătire inter-disciplinară, la aspecte precum: ce înseamnă a fi român, care sunt elementele de istorie și cele de fantezie istorică ce definesc istoria poporului nostru și să se gândească cu pioșenie la oamenii și locurile care sunt ombilical legați de nașterea și evoluția românilor ca popor. Un amplu și bine documentat excurs oferă domnul Ioan-Aurel Pop în cadrul subunității tematice intitulate: „Identitatea istorică a românilor – între identitate și fantezie” (p. 31-42), care se constituie într-o adevărată sinteză istoriografică. Apoi, în „Pensieri sulla Romania” (p. 43-47), istoria și literatura sunt îmbinate într-un frumos tandem, al cărui scop este acela de a arăta bogăția istoriei și a culturii autohtone și întrepătrunderea ce a existat între ele în decursul vremurilor.

Demersul este continuat de o frumoasă analiză a imnului național: „Deșteaptă-te, Române!”  (p. 49-63) și a modului în care imaginea românilor cu toate aspectele ei definitorii, se regăsește în paginile acestei nestemate a liricii românești. Ulterior, academicianul vorbește despre vocația națională a instituției pe care o conduce (p. 66-69), oferind exemple concrete în sprijinul ipotezei dânsului.

Secțiunea dedicată relațiilor dintre istorie și fantezie istorică conține două studii. Cel dintâi este afierosit relației dintre istorie și propagandă în societatea contemporană (p. 73-80), în vreme ce, cel de-al doilea vine să vorbească despre disputa pe care autorul a avut-o cu istoricul Lucian Boia, fiind în fapt prefața celei de-a doua ediții a textului care a venit ca replică din partea dânsului, la volumul celui pomenit (p. 81-100).

Ulterior, profesorul clujean vine să vorbească despre oameni care au schimbat istoria. Dimitrie Cantemir (p. 103-114), Mihai Eminescu (p. 115-138), George Coșbuc (p. 153-162) și Alexandru Lapedatu (p. 163-169), fac obiectul secțiunii în cauză. Frumoasele analize ale unor surse istorice și literare, vin să ni-l deconspire pe autor ca pe unul dintre erudiții capabili să citească în felurite moduri texte aparținând diferitelor genuri istoriografice și culturale și drept un om ce știe să realizeze frumoase restituiri prosopografice, îmbinând istoria cu literatura.

Ultima secțiune este una ce frizează mai mult domeniul de specialitate al autorului. Faptul că se încheie cu un text dedicat vieții românilor în Evul Mediu (p. 217-226), vine să arate că istoricul nu și-a uitat meseria și se apleacă deopotrivă cu pasiune și profesionalism asupra aspectelor ce-i definesc arealul de competență, în vreme ce texte dedicate modului în care s-a ajuns de la pământurile Silvaniei la România (p. 195-208), arată că este capabil să asocieze informații istorice felurite și să urmărească evoluția unui fenomen cu puternice reverberații istorice și culturale chiar și dincolo de arealul său de competență.

Bazat pe o vastă bibliografie, volumul dedicat de către domnul academician Ioan-Aurel Pop identității române, apărut în variantă românească la editura Contemporanul din București în anul 2016 și în cea italiană la Milano în anul 2019, se constituie nu doar într-o frumoasă contribuție cu valențe istoriografic-literare, ci și într-un text bine alcătuit, ce spune într-un mod plăcut lecturii, lucruri de profunzime istoriografică și transformă un fenomen complex precum istoria noastră națională, în ceva ușor de citit și înțeles. Traducerea ei în limba italiană se cuvine salutată, căci prin intermediul acesteia, academicianul reușește să promoveze bogăția și patrimoniul nostru istoriografic și cultural, contribuind prin aceasta la diseminarea unor aspecte importante ale culturii române, pe meleaguri străine. Dat fiind faptul că Italia reprezintă țara cu cu cea mai mare diasporă românească, considerăm că spațiul a fost bine ales și dată fiind orientarea demersului înspre intelectualitatea de pe acele meleaguri, el ar putea contribui la o reorientare a discursului privitor la români, rolul și existența lor, dar și a atitudinii celor cu care aceștia conviețuiesc.

Radio Renasterea
Ioan-Aurel Pop, L’identita Romena, Rediviva Edizioni, Milano 2019.
/
<a href="https://radiorenasterea.ro/author/maxim-morariu/" target="_self">Protos. Maxim Morariu</a>

Protos. Maxim Morariu

Doctor în teologie al Faculății de Teologie Ortodoxă din cadrul Universității Babeș-Bolyai (UBB) din Cluj-Napoca (Summa cum laudae). A absolvit Facultatea de Teologie Ortodoxă clujeană (ca şef de promoţie) și un masterat în ,,Consiliere Pastorală şi Asistență Psihosocială”, în cadrul facultăţii menţionate, Facultatea de Istorie și Filosofie, nivel licență (2014), și masteratul în ,,Istoria Europei de Sud-est” (2016), Institutul Ecumenic de la Bossey (Universitatea din Geneva, 2018), și a studiat la Universitățile din Kosice, Graz, Belgrad, precum și la Universitatea Pontificală Angelicum din Roma, Italia. A publicat, editat, coordonat sau tradus nu mai puțin de 26 de volume și peste 300 de studii și articole de specialitate în țară și străinătate. Este membru editorial a 8 reviste de specialitate (2 indexate Web of Science), membru fondator și redactor-șef al Revistei Astra Salvensis, recunoscută la nivel internațional, secretar științific al Despărțământului „Vasile Moga” al ASTREI Sebeș și al Centrului de Studii „Ioan Lupaș” din cadrul Facultății de Teologie Ortodoxă din Cluj-Napoca, membru al Institutului de Istorie Eclesiastică „Nicolae Bocșan” (Cluj-Napoca) și cercetător asociat al Universității din Pretoria (Africa de Sud). Ca om de radio realizează emisiuni și rubrici pentru Radio Renașterea (Cluj-Napoca), Radio Trinitas (București) și Radio Someș (Bistrița).

Ultimele articole

„Finicul” de pe cale și cel din sufletele noastre

„Finicul” de pe cale și cel din sufletele noastre

Introducere Învierea apropiatului Lazăr, are felurite ecouri în popor. În vreme ce familia se bucură și cei care asistaseră la moment rămân înmărmuriți de uimire, fariseii își asumă rolul de „pârâcioși” sociali. Fug la sinedriu și neglijând aspecte precum plânsul lui...

Mai multe din Cărți vechi și noi
Sfânta Maria Skobtova – o altfel de ipostază a sfințeniei

Sfânta Maria Skobtova – o altfel de ipostază a sfințeniei

Recenzie la: Laurence Varaut, Maria Skobţova. Sfântă ortodoxă victimă a nazismului (1891-1945), trad. Vasilica Eugenia Cristea, col. "Spiritualitate", vol. 15, Editura Renaşterea, Cluj-Napoca, 2017, 196 p. (first published under Editions Salvator, Paris, 2014). O...

Recomandare de carte: „JURNAL Părintele Sofian, zugravul de suflete”

Recomandare de carte: „JURNAL Părintele Sofian, zugravul de suflete”

Într-un interviu acordat recent, cunoscutul profesor și psiholog clujean Mircea Miclea spunea că, în vremuri de criză, omul are nevoie de un plan, altfel spus să aibă un scop clar. Universitarul mai arată că, în general  cei care au avut un scop clar, au traversat...