Jertfa de sine prin care oferim dragoste

de | mai 12, 2015 | Editorial

5Claudiu Ungureanu: – Dumneavoastră spuneți că Iisus Hristos ne arată ce înseamnă a fi Dumnezeu prin felul în care El moare ca om. Ce înseamnă aceasta pentru viaţa noastră cotidiană?

Pr. John Behr: – Am afirmat este că Iisus Hristos ne arată ce înseamnă a fi Dumnezeu prin modul în care El moare ca ființă umană. Însemnătatea acestui lucru pentru vieţile noastre se răsfrânge în luarea crucii şi în trăirea unei vieţi în jertfă de sine prin care să oferim dragoste celor din jur. Să trăiesc pentru aproapele meu, nu pentru mine. Dumnezeu şi-a arătat dragostea faţă de noi prin trimiterea Fiului Său, ceea ce ne provoacă şi pe noi să răspundem cu aceeaşi dragoste, renunţând la viaţa noastră pentru cea a aproapelui. Simplu. Se poate realiza printr-o mulţime de căi, fie prin căsătorie, fie prin monahism, fie prin asistenţa socială. Sunt multe căi…

C.U.: – Reprezintă ceva nou pentru Ortodoxie afirmaţia aceasta sau este doar un adevăr şters de-a lungul secolelor din conștiința creştinilor?

Pr. J. B.: – Amândouă. În sensul că nu am mai văzut pe cineva care să formuleze în la fel această afirmaţie. O pot formula în acest mod doar reflectând la cum au conceput-o Părinţii, aspect pe care suntem tentaţi să-l uităm. Doar în lumina Patimilor Domnului ucenicii au cunoscut cine e El. Doar din momentul în care a călcat cu moartea pe moarte, au cunoscut cine e El. Este un moment central atât pentru Evanghelie, cât şi, în mod evident, pentru viaţa Bisericii. Totul se termină cu Crucea. Este centrală (afirmaţia – n.a.), dar noi am uitat-o, deoarece fiind atât de vizibilă, am încetat să o mai vedem.

C.U.: – Părinte, Răsăritul european este unul dintre locurile lumii în care credinţa Ortodoxă se bucură de o prezenţă bimilenară. Cu toate acestea, la o privire mai adâncă aruncată cel puţin asupra spaţiului românesc, ceea ce observăm nu este doar credinţa primită direct de la Apostoli, ci şi multă dezordine socială manifestată prin corupţie, sărăcie, nepotism, respectiv conştiinţă morală stricată. Cum credeţi că am putea recupera acest deficit etic? Cum credeţi că am putea depăşi lipsa motivaţiei de a mai schimba ceva atât în vieţile noastre, cât şi în societate? Şi nu în ultimul rând, cum să ne reînnoim vieţile astfel încât credinţa noastră să se facă cunoscută atât prin faptele noastre cât şi prin imaginea societăţii pe care o formăm noi românii?  

Pr. J. B.: Acest lucru nu ar putea fi niciodată realizabil printr-un program de ordin social sau politic. Nu veţi avea niciodată un prim-ministru sau preşedinte a cărui agendă electorală să susţină transformarea societăţii prin Evanghelie. Nu ar merge. Singura modalitate care ar aduce schimbarea este ca tu să fii înflăcărat de dragostea lui Hristos şi a Evangheliei Sale, respectiv de a extinde această dragoste şi în vieţile altora. Este, deci, responsabilitatea voastră. Încercarea de a o face ca pe un program aruncă responsabilitatea de pe tine pe altcineva. Toţi Părinţii afirmă acest lucru.

C.U.: – Părinte, în calitatea sfinţiei Voastre de duhovnic, ce sfat credeţi că ni s-ar potrivi? Cu ce să începem această reînnoire a vieţii?

Pr. J. B.: – Este foarte simplu: Începeţi cu pocăinţa, începeţi cu citirea Scripturilor, fapte de milă şi caritate. Foarte simplu, dar faceţi-o! Faceţi-o şi continuaţi să o faceţi, nu o ţineţi doar două zile după care să vă plângeţi că e suficient. Faceţi-o, faceţi-o, faceţi-o!

C.U.: – În aceste zile aţi abordat şi subiectul însemnătăţii cuvântului „teologie”. În creştinismul primar termenul de teologie nu apărea niciodată ca un substantiv, ci ca un verb tranzitiv. Ce înseamnă, părinte, teologia nu ca substantiv, ci ca verb tranzitiv sau ca acţiune?

Pr. J. B.: – Să vorbeşti de Hristos ca fiind Dumnezeu, să I te mărturiseşti Lui ca unui Dumnezeu, după care să trăieşti în aceea mărturisire.

C.U. –  Dar ce înseamnă să trăieşti în aceea mărturisire?

Pr. J. B. – Să trăieşti în acea mărturisire înseamnă să trăieşti cu El ca şi cu Dumnezeul tău. Dacă afirmi faptul că „El este Dumnezeul meu”, comportă-te în consecinţă!

C.U.: – Deci trebuie să arăt în fiecare zi (că Hristos este Dumnezeul meu – n.a.)?

Pr. J. B.: – În mod contrar sunt doar vorbe. Dacă spui că El este Domnul şi Dumnezeu meu, cum şi Toma o spune, atunci trebuie să şi trăieşti ca şi cum eşti un subiect al Domnului şi Dumnezeului tău. Să trăieşti ca El.

C.U.: – Ce înseamnă din punct de vedere practic faptul că El este Dumnezeul meu?

Pr. J. B.: – Este foarte simplu. Tocmai am spus-o, dar de fiecare dată vrem să găsim altă formulare. “Mai mare iubire decât aceasta nu este: decât cineva să-şi pună viaţa pentru prietenii săi” (In 15, 13). Am fost sărac şi m-ai miluit, am fost înfometat şi m-ai hrănit, am fost dezbrăcat şi m-ai vizitat, în temniţă am fost şi m-ai cercetat. Toate aceste lucruri le găsiţi rostite în Predica Mântuitorului.

C.U.: – Ce rol joacă Biserica în toată această ecuaţie?

Pr. J. B.: – Biserica ne hrăneşte. Când suntem la biserică ce auzim? Auzim Fericirile la Liturghie, auzim Evanghelia, predica, auzim toate acestea. Le combinăm cu primirea Trupului şi Sângelui lui Hristos, devenind Trupul Lui, deprindem şi mai multă putere în a împlini Cuvântul. La fiecare Liturghie se citeşte Sf. Evanghelie şi fiecare lectură biblică ne spune că avem ceva de făcut.

 

***

În perioada 15-19 aprilie 2015, studenții Universității din Viena au avut bucuria întâlnirii cu unul dintre cei mai cunoscuți teologi contemporani, părintele profesor John Behr, decanul Seminarului Ortodox „Saint Vladimir” din New York. Remarcându-se de-a lungul timpului ca unul dintre cei mai importanți patrologi ortodocși, autor al volumului de antropologie creştină tradus şi în limba română „Viaţa în Hristos. Viaţa în moarte”, părintele John Behr a participat la numeroase întâlniri atât cu studenții cât și cu alți teologi, discutând pe marginea câtorva teme de spiritualitate ortodoxă. În finalul conferinței de miercuri, 15 aprilie, am avut ocazia de a-i adresa părintelui John Behr câteva întrebări referitoare la viziunea sfinției Sale cu privire la dimensiunea etică a discursului său teologic.

<a href="https://radiorenasterea.ro/author/paul-siladi/" target="_self">Pr. Paul Siladi</a>

Pr. Paul Siladi

Preot, doctor în teologie al Facultății de Teologie Ortodoxă din cadrul Universității Babeș-Bolyai, Cluj-Napoca (2011), studii de teologie și publicistică la Universtatea Friedrich-Alexander Erlangen-Nürnberg (2009-2011). Realizează emisiuni religioase la Radio Renașterea din 2005, din 2012 colaborator al Ziarului Lumina, unde publică săptămânal pe tema spiritualității părinților deșertului, lector universitar la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Cluj-Napoca. Ultimele cărți publicate: Riscul iubirii. Despre buna întrebuințare spirituală a obișnuitului, Ed. Doxologia 2019; Singurătatea îmblânzită. Reflecții citadine despre părinții pustiei, Ed. Trinitas, 2020.

Ultimele articole

Documentar | Asociatia Filantropica „Sfantul Onufrie”

Documentar | Asociatia Filantropica „Sfantul Onufrie”

Asociatia Filantropica „Sfantul Onufrie” are ca scop dezvoltarea, valorificarea si promovarea potentialului individual, de grup si colectiv a oricăror categorii de persoane, fundamentul acțiunilor sale fiind iubirea față de aproapele. Pe langa promovarea valorilor...

Unitate creştină

Unitate creştină

Domnul Iisus Hristos, Cel care ne-a iubit atât de mult încât s-a întrupat ca să ne mântuiască, s-a rugat Tatălui ca toţi cei ce vor crede în El, ca noi toţi cei ce suntem urmaşi ai apostolilor, să fim una. Despre această unitate pe care o doreşte Domnul Hristos vreau...

Cele șapte Sinoade, pilonii credinței ortodoxe

Cele șapte Sinoade, pilonii credinței ortodoxe

Suntem la începutul secolului al IV-lea. În 312. Împăratul Constantin traversează Franța cu armata sa. Zărește pe cer, ca proiectat în fața soarelui, o cruce luminoasă pe care stă scris: „Prin acest semn vei învinge”. Iese învingător. Ca urmare a acestei viziuni și a...

Domnul și grija de ceilalți

Domnul și grija de ceilalți

Aspecte introductive Pasajul ce conține Evanghelia de astăzi este unul complex și de o densitate dogmatică rar întâlnită. De-altfel, Apostolul Ioan este un om care se remarcă prin profunzimea gândirii și atenția pentru chestiuni ce trec dincolo de simpla narațiune cu...

Călugării sunt santinele Bisericii

Călugării sunt santinele Bisericii

Amfilohie (Makris), Bătrânul din Patmos: „Acolo unde nu există monahism ortodox, nu există Biserică, precum nu există țară fără armată şi oraş bine administrat fără jandarmi! Călugării păzesc graniţele Bisericii şi le apără împotriva vrăjmaşilor ei, care, în epoca...

Mai multe din Editorial
Bartolomeu Valeriu Anania – Detenția | Arhim. Dumitru Cobzaru

Bartolomeu Valeriu Anania – Detenția | Arhim. Dumitru Cobzaru

„Mai bine să arestăm zece nevinovaţi decât să scăpăm un bandit.” Vasile Luca Studiul de faţă evocă unul dintre cele mai intense episoade ale vieţii Arhiepiscopului şi Mitropolitului Bartolomeu: perioada de detenţie. Fiind un spirit eminamente liber, înzestrat cu o...

Lucrarea Sfântului Moise Arapul în Arhiepiscopia Clujului

Lucrarea Sfântului Moise Arapul în Arhiepiscopia Clujului

Sfântul Moise Etiopianul, un personaj controversat al vremurilor sale „Omul credincios trebuie să fie un model de urmat pentru ceilalţi oameni. E bine în viaţă să zideşti o biserică, să faci o casă, să scrii o carte, să înalţi rugăciuni pentru cei bolnavi şi necăjiţi,...