Maica Domnului și feminismul

de Spiritualitate

Vă propun astăzi să medităm la doi termeni-cheie, ai unui discurs ce ar putea deveni des uzitat în spațiul teologic și cel social: Maica Domnului și feminism. Trăim într-o societate în care, de câteva decenii, dacă nu chiar de mai bine de un secol, rolul femeii a căpătat o vizibilitate socială tot mai proeminentă. Profesii ce fuseseră în trecut accesibile doar bărbatului, au ajuns să fie ocupate cu mult profesionalism și de femei.

Multe alte fenomene ce au drept scop aducerea în prim-plan a femeii s-au petrecut. Toate pot fi puse sub egida termenului de „feminism”. Nici excesele nu au lipsit, căci aplicarea anumitor aspecte ale feminismului a generat probleme de natură morală sau de altfel.

În acest context, Biserica Ortodoxă, conservatoare în felul ei, a fost în mod repetat acuzată de faptul de nu fi deschisă noului și clasificată drept opacă la priorități precum cele ce țin de implementarea feminismului. De cele mai multe ori, atunci când nu a ignorat problema, a arătat înspre Maica Domnului. Nu întotdeauna punând în mod pregnant degetul pe rană așa cum se cădea, dar a arătat. Feminismul Ortodox începe și se sfârșește cu Maica Domnului. E un fapt evidențiat de teologia patristică și redescoperit de discursul teologic recent. Maica Domnului este, s-ar putea spune, arhetipul femeii creștine. În ea găsim argumente irefutabile atât în ceea ce privește condiția și rolul femeii, cât și pentru a înțelege modul în care-și pot exercita reprezentantele sexului frumos sacerdoțiul.

La Fecioara Maria, aspectele ce țin de comportamentul și statutul femeii își au argumentul și originea în ținuta dânsei. Maica nu are nevoie să fie la egalitate cu bărbații, nu cere loc la masa rotundă nici lui Iosif, nici Fiului. Nu cuvântă decât rar și cu un scop precis: în Cana Galileii, iar podiumul pare a o stânjeni, chiar și atunci când îi este ofertat de către alții. Maica știe că adevăratul ei rol se manifestă prin discreție. Superioritatea ei are chipul smereniei. Se amestecă cu mulțimea, privește de departe, cu inima bucuroasă, activitatea Fiului, păstrează, adăpostite dincolo de baierele de carne ale inimii cuvintele Lui, la fel cum va păstra și durerile pe care i le va pricinui răstignirea.  E bucuroasă când e dată exemplu și Hristos arată că la fericirea ei sunt chemați să țintească toți oamenii, dar nu ține să-și exprime în gura mare fericirea. E conștientă că într-o societate tradițională precum cea iudaică, femeia nu e văzută drept egala bărbatului. E inteligentă, însă, și înțelege că nici nu are nevoie de acest lucru. Prin ceea ce face, e cu mult superioară oricărui bărbat din anturajul Fiului ei. Niciunul nu  i-a cerut Acestuia să facă prima minune și să fie ascultat. Doar de ea și de ucenicul iubit se va îngriji Fiul pe Cruce, căutând înspre căruntețile femeii și tinerețile, încă nepârguite întru totul ale lui Ioan.Și în vreme ce Apostolii vor fi dojeniți din diferite pricini, pentru șovăiala sau prea multa lor îndrăzneală, ea va fi arătată ca model. Feminismul pe care-l propune Fecioara Maria se distinge nu prin blugii rupți în genunchi și ținuta asemănătoare bărbatului, nu prin fardări excesive sau prin masculinizarea anumitor trăsături, nici prin impunerea unui relativism moral, ce să iște dileme. Feminismul marian se distinge prin discreție, frumusețe, iubire și eleganță. Maica impune un etalon al ținutei feminine. Unul în fața căruia bărbatul rămâne fără cuvinte. Propune un feminism în care nu egalitatea reprezintă principiul fundamental, ci naturalețea genuină a comportamentului femeii. Una care-i consfințește superioritatea, căci femeia n-a fost și nu va fi niciodată, în concepția creștină, egală bărbatului. Îi este superioară. În condiții normale, e regina casei, cea care își inspiră și educă copiii și uneori soții, căreia aceștia îi datorează o parte importantă din devenirea lor. Acesta este feminismul propovăduit de Maica Domnului. Este el desuet sau demodat? Gândiți-vă bine!

Radio Renasterea
Radio Renasterea
Maica Domnului și feminismul
Loading
/

DISTRIBUIE

z

ASCULTĂ LIVE

RADIO RENAȘTEREA

Mai multe din Spiritualitate
Dumnezeu n-a făcut moartea

Dumnezeu n-a făcut moartea

Aflăm de la Solomon un lucru extraordinar: acela că Dumnezeu n-a făcut moartea. Dumnezeu l-a făcut pe om tânăr, sănătos, frumos şi nemuritor, iar moartea este un accident care a intervenit în viaţa omului datorită păcatului. Dacă Dumnezeu n-a făcut moartea, omul nici...

Fiul și mama văduvă

Fiul și mama văduvă

Aspecte introductive Tot în jurul iubirii gravitează, aidoma celei din duminica trecută, și pericopa evenghelică de astăzi. Dacă acolo a fost vorba despre o formă jertfelnică a acesteia, aici Sfântul Luca ne-o pune înainte pe cea suferindă. În fața ei, Fiul lui...

Ruşinea de a-ţi mărturisi credinţa

Ruşinea de a-ţi mărturisi credinţa

Sunt oameni cărora le este ruşine să-şi mărturisească credinţa, apartenenţa lor confesională. Cei mai tineri n-au apucat vremurile, dar noi, cei maturi ştim că în perioada comunistă, multora le era teamă să-şi mărturisească credinţa lor. Dar nu numai atunci. Chiar şi...

A lua Crucea

A lua Crucea

Aspecte introductive Despre Cruce se vorbește destul de des în paginile Noului Testament. Hristos însuși e Cel care încurajează conversațiile care au la bază acest subiect, uneori spre enervarea ucenicilor, care nu-L înțeleg. De-această dată, abordarea e diferită. Și...

Crucea, expresia iubirii absolute a lui Dumnezeu pentru noi

Crucea, expresia iubirii absolute a lui Dumnezeu pentru noi

Acest mare adevăr, cum că din Crucea Domnului nostru Iisus Hristos izvorăsc Sfintele Taine, îl descoperă Mântuitorul oamenilor prin bătrânul Nicodim. În Evanghelia după Ioan, în capitolul 3, ne este istorisită, tainica, nocturna şi gingaşa întâlnire dintre bătrânul...