Maica Domnului, stâlp al credinței

de | aug. 11, 2020 | Spiritualitate

Alături de parabola fiului risipitor, momentul de după Răstignire, în care Hristos are un dialog cu Maica îndurerată și ucenicul iubit, reprezintă cu certitudine una dintre imaginile cu cel mai puternic impact emoțional ale Noului Testament. În agonia ultimelor clipe, Mântuitorul cel întrupat se face omenirii pildă de maximă tandrețe. Uită de cuiele ce-i străpungeau mâinile și picioarele, pricinuindu-I dureri insuportabile și făcând iminentă prezența morțiiși se concentrează asupra a ceea ce contează. Își iartă ucigașii și se îngrijește de Maică și de Apostolul cel tânăr.

Cuvintele adresate Fecioarei au în centru același termen generic folosit și în Cana Galileii, cel de „femeie”. Exegeza biblică a arătat de unde vine această predilecție pentru el și a ținut să statornicească faptul că se găsește deopotrivă în legătură cu pururea fecioria Maicii, cât și cu maternitatea universală cu care va fi investită aici. În funcție de intonație, el poate însemna o mărturisire sau un ordin trasat. Aici, e rostit cu duioșie, pe un ton ce îmbină testimonialul cu compasiunea. Hristos ține să îi aline bătrânețile, s-o lase în grija „febleții” Lui, a ucenicului ce se rezemase pe pieptul Său la cină. E un fiu bun și un model pentru întreaga lume. Ne arată prin ceea ce face că nici măcar durerile morții nu sunt o scuză din a adresa celorlalți un gând bun. De foarte multe ori, mofturi mărunte ce ne pricinuiesc dureri superificale, ne fac să ne punem pe noi înșine în centrul atenției. Ne plângem, ne victimizăm, socotim să suntem cei mai suferinzi din întreaga lume și uităm că am putea să ne folosim energia și talentul spre a presăra bucurie și alinare în inimile celor din jur, iar acest lucru ne-ar lua și nouă durerea „cu mâna”. Preferăm să ne pierdem aspectul de noblețe ontologică, tăvălindu-ne în propriul egoism. Hristos ne arată că se poate și altfel. Și dacă El a reușit să o facă în condiții extreme, pe Cruce, noi putem de bună seamă cu mult mai multă ușurință să ne detașăm, fie și pentru o clipă, de măruntele-ne frământări, spre a aduce alinare celor din jur.

Există însă și alte două personaje care-și cer și își merită cu prisosință locul în acest tablou. Două chipuri ale căror voci nu se fac auzite decât prin tăcere. Și prin suspinele negrăite ale inimii. Maica și tânărul Ioan. Cel din urmă îmbină întristarea cu uimirea și se străduiește să nu se lase înecat de valurile de dureri ce-i potopesc sufletul și să rămână ascultător Învățătorului. Până la moarte și dincolo de ea. Maica însă, are o atitudine atipică pentru o femeie de pe acele meleaguri. Acolo femeile sunt gălăgioase, extrovertite, se exprimă extrem de volubil și-și însoțesc, conform datinilor iudaice, cuvintele de gesturi largi și simbolice, din motive de persuasiune. În mod normal, ar trebui să-și sfâșie hainele și să blesteme ucigașii ce i-au răpit sprijinul bătrâneților. Și totuși, nici un gest extern, cu excepția lacrimilor de mamă, nu reușește să treacă de zăplazurile bine puse, ale inimii ei. E greu de zis ce-o fi fost în sufletul dânsei și cum se vor fi învălmășit amintirile cu proorociile și făgăduințele. Există totuși câteva certitudini. Anume, că se va conforma cererii Fiului fără crâcnire, așa cum a făcut de fiecare dată atunci când acesta I se va adresa, și că nu se va îndoi nici o clipă că toate sunt în mâna Domnului și va fi martora unui fapt extraordinar. Așa se explică de ce nu a beneficiat de o audiență cu Hristosul răsărit din negura pământie a gropii. Toți cei care vor dialoga cu El după cele trei zile, vor avea nevoie de un astfel de moment, spre a-și spulbera îndoielile. Maica nu.

Iată așadar, iubiții mei, cum Fecioara se constituie nu doar într-un model de maternitate pentru creștinele tuturor veacurilor, ci și-ntrun adevărat stâlp al credinței, înspre care suntem chemați să privim ca înspre un factor motivațional.

Radio Renasterea
Radio Renasterea
Maica Domnului, stâlp al credinței
Maica Domnului, stâlp al credinței
/
<a href="https://radiorenasterea.ro/author/maxim-morariu/" target="_self">Protos. Maxim Morariu</a>

Protos. Maxim Morariu

Doctor în teologie al Faculății de Teologie Ortodoxă din cadrul Universității Babeș-Bolyai (UBB) din Cluj-Napoca (Summa cum laude) și doctor în științe sociale al Universității Pontificale Angelicum din Roma (Summa cum laude). A absolvit Facultatea de Teologie Ortodoxă clujeană (ca şef de promoţie) și un masterat în ,,Consiliere Pastorală şi Asistență Psihosocială”, în cadrul facultăţii menţionate, Facultatea de Istorie și Filosofie, nivel licență (2014), și masteratul în ,,Istoria Europei de Sud-est” (2016), Institutul Ecumenic de la Bossey (Universitatea din Geneva, 2018), și a studiat la Universitățile din Kosice, Graz, Belgrad, precum și la Universitatea Pontificală Angelicum din Roma, Italia. A publicat, editat, coordonat sau tradus nu mai puțin de 32 de volume și peste 300 de studii și articole de specialitate în țară și străinătate. Este membru editorial a 8 reviste de specialitate (2 indexate Web of Science), membru fondator și redactor-șef al Revistei Astra Salvensis, recunoscută la nivel internațional, secretar științific al Despărțământului „Vasile Moga” al ASTREI Sebeș și al Centrului de Studii „Ioan Lupaș” din cadrul Facultății de Teologie Ortodoxă din Cluj-Napoca și cercetător asociat al Universității din Pretoria (Africa de Sud). Ca om de radio realizează emisiuni și rubrici pentru Radio Renașterea (Cluj-Napoca), Radio Trinitas (București) și Radio Someș (Bistrița) și colaborează cu portalul doxologia.ro.

Ultimele articole

Sfântul Ierarh Nicolae – sărbătoare și icoane

Sfântul Ierarh Nicolae – sărbătoare și icoane

Apărător al dreptei credinţe, Sfântul Ierarh Nicolae, pildă de blândețe, smerenie și milostenie, este cinstit cu deosebită evlavie încă din veacul al V-lea, când se consideră că viaţa sa a fost scrisă și rânduită în Mineiul lunii decembrie. Pomenirea lui se...

A privi în sus

A privi în sus

Aspecte contextuale Propovăduirea Mântuitorului, în centrul căreia se găsește o polemică și o pildă, va fi urmată, cum s-a mai întâmplat și cu alte ocazii, de o minune. De această dată, atent la context și detalii, medicul Luca ține să specifice timpul în care se va...

Mai multe din Spiritualitate
Sfântul Ierarh Nicolae – sărbătoare și icoane

Sfântul Ierarh Nicolae – sărbătoare și icoane

Apărător al dreptei credinţe, Sfântul Ierarh Nicolae, pildă de blândețe, smerenie și milostenie, este cinstit cu deosebită evlavie încă din veacul al V-lea, când se consideră că viaţa sa a fost scrisă și rânduită în Mineiul lunii decembrie. Pomenirea lui se...

Ne mântuim, ajutându-i pe alţii să se mântuiască

Ne mântuim, ajutându-i pe alţii să se mântuiască

Pericopa Evanghelică pe care am citit-o astăzi, înainte de a începe Postul Crăciunului, ne provoacă să medităm la o realitate foarte serioasă, anume aceea că nu ne putem mântui singuri. Oamenii de pe vremea Mântuitorului, ca de altfel şi cei din ziua de astăzi, în...

Valenţele veşnice ale faptelor noastre vremelnice

Valenţele veşnice ale faptelor noastre vremelnice

Era un om bogat care se îmbrăca în porfiră şi în vison, veselindu-se în toate zilele în chip strălucitor. Iar un sărac, anume Lazăr stătea înaintea porţilor lui, plin de bube, poftind să se sature din cele ce cădeau de la masa bogatului. Acesta nu numai că nu se putea...