Maternitatea Maicii Domnului

de | aug. 13, 2020 | Spiritualitate

Maternitatea Maicii Domnului implică în primul și în primul rând acel „fie!”, rostit în chip hotărât în fața arhanghelului.Din acel moment, ea devine cea care-L poartă în pântece pe Hristos. Îi va fi mamă, comportându-se întru totul la modul superlativ din această postură. Există însă și o altă dimensiune a acestei calități mariane, anume maternitatea universală. La poalele Crucii, cu inima frântă de durere, ea acceptă să devină mama întregii lumi. Să-mbrățișeze, în inima-i străpunsă de sabie, umanitatea pentru care Fiul se jertfise.

Acest lucru explică de ce, în întreaga istorie a Bisericii, nimeni nu s-a bucurat de o popularitate și de o evlavie din partea credincioșilor, ca Maica. Reprezentările iconografice vin să ilustreze cum tandrețea ei maternă este capabilă să-nvăluie întreaga lume, ascultând necazurile și tămăduind dureri.Oamenii au îndrăzneală să i se destăinuie și se lasă călăuziți de dragostea și bunătatea ei. Icoane precum cea de la Nicula, ce găzduiește cu certitudine cel mai mare pelerinaj din spațiul românesc, cu prilejul Praznicului Adormirii, vin să ilustreze deopotrivă grija și dragostea nestrămutată a Măicuței pentru popor și iubirea acestuia pentru dânsa.

Maternitatea universală este însă, sub multe aspecte, similară cu cea personală în cazul ei. Are chiar și consecințe asemănătoare. Bunăoară, durerile suportate din pricina Fiului, fac ca  prin însuși sufletul ei să treacă sabie. De-a lungul veacurilor, însă, multe alte săbii au produs dureroare răni sufletului ei dedicat de mamă. Niciuna nu i s-a datorat lui Hristos, ci fiilor pe care i-a luat sub platoșa-i protectoare ca urmare a cererii Lui. De câte ori n-a plâns ea, în ceruri sau din icoane, în decursul mileniilor? Uneori a făcut-o ca să-i prevină pe oameni că vin timpuri grele. Alteori, a plâns împreună cu suferinzii. Din păcate, de cele mai multe ori a plâns din pricina păcătoșilor. Dacă întâia sabie ce i-a străpuns sufletul a fost rodul muncii celor care-I urau Fiul, multe dintre cele următoare s-a datorat tocmai fiilor neascultători. Și astăzi, multe tăișuri i-l străbat, parcă cu tot mai multă cruzime. Prin fiecare faptă rea, prin orice imoralitate și prin tot ceea ce oamenii fac contrar Evangheliei, aruncă cu pietre în obrazul Maicii Domnului. Îi produc suferință și lezează sentimentul nobil al dragostei pe care ea îl nutrește, în chip gratuit și dezinteresat, pentru fiecare dintre ei.

Dar, ca orice părinte, mama e tot mamă. Suferă-n singurătate, dar nu-i abandonează. Așa face orice părinte bun. Oricât de prăpădit i-ar fi copilul, e tot al lui. Ba parcă uneori, se simte responsabil pentru faptele lui reprobabile. Și așteaptă, făcând din noapte zi și smulgându-și părul alb ce-i mai străjuiește podoaba capilară, întoarcerea lui. Ca tatăl din parabola Fiului risipitor. Așa face și Maica, pentru fiecare dintre noi. Multe fire albe i-am scos, de bună seamă. Multă durere și multă așteptare i-am pricinuit. Multe lacrimi au putut vărsa ochii ei vreme de mai bine de două milenii. Și totuși, ne așteaptă cu răbdare și uită de toate când facem primii pași de-ntoarcere. Ca o mamă ce-și vede fiii adunați din depărtări la ceas de praznic, nu mai știe ce să ne pună pe masa sufletului, spre a ne vedea bucuroși.

Iubiții mei, conștientizând calitatea noastră de fii ai Fecioarei Maria, poate că nu ar fi rău să folosim răgazul acestor zile, gândindu-ne la suferințele pe care i le-am pricinuit. N-ar fi rău să ne cerem iertare și să punem început bun. Să-ncepem din nou să-i călcăm Maicii pragul, să-i sărutăm mâna și să ne dorim să venim din nou acasă, împreună cu Fiul ei, în singurul loc în care putem fi pe deplin fericiți.

<a href="https://radiorenasterea.ro/author/maxim-morariu/" target="_self">Protos. Maxim Morariu</a>

Protos. Maxim Morariu

Doctor în teologie al Faculății de Teologie Ortodoxă din cadrul Universității Babeș-Bolyai (UBB) din Cluj-Napoca (Summa cum laude) și doctor în științe sociale al Universității Pontificale Angelicum din Roma (Summa cum laude). A absolvit Facultatea de Teologie Ortodoxă clujeană (ca şef de promoţie) și un masterat în ,,Consiliere Pastorală şi Asistență Psihosocială”, în cadrul facultăţii menţionate, Facultatea de Istorie și Filosofie, nivel licență (2014), și masteratul în ,,Istoria Europei de Sud-est” (2016), Institutul Ecumenic de la Bossey (Universitatea din Geneva, 2018), și a studiat la Universitățile din Kosice, Graz, Belgrad, precum și la Universitatea Pontificală Angelicum din Roma, Italia. A publicat, editat, coordonat sau tradus nu mai puțin de 32 de volume și peste 300 de studii și articole de specialitate în țară și străinătate. Este membru editorial a 8 reviste de specialitate (2 indexate Web of Science), membru fondator și redactor-șef al Revistei Astra Salvensis, recunoscută la nivel internațional, secretar științific al Despărțământului „Vasile Moga” al ASTREI Sebeș și al Centrului de Studii „Ioan Lupaș” din cadrul Facultății de Teologie Ortodoxă din Cluj-Napoca și cercetător asociat al Universității din Pretoria (Africa de Sud). Ca om de radio realizează emisiuni și rubrici pentru Radio Renașterea (Cluj-Napoca), Radio Trinitas (București) și Radio Someș (Bistrița) și colaborează cu portalul doxologia.ro.

Ultimele articole

Sfântul Ierarh Nicolae – sărbătoare și icoane

Sfântul Ierarh Nicolae – sărbătoare și icoane

Apărător al dreptei credinţe, Sfântul Ierarh Nicolae, pildă de blândețe, smerenie și milostenie, este cinstit cu deosebită evlavie încă din veacul al V-lea, când se consideră că viaţa sa a fost scrisă și rânduită în Mineiul lunii decembrie. Pomenirea lui se...

A privi în sus

A privi în sus

Aspecte contextuale Propovăduirea Mântuitorului, în centrul căreia se găsește o polemică și o pildă, va fi urmată, cum s-a mai întâmplat și cu alte ocazii, de o minune. De această dată, atent la context și detalii, medicul Luca ține să specifice timpul în care se va...

Mai multe din Spiritualitate
Sfântul Ierarh Nicolae – sărbătoare și icoane

Sfântul Ierarh Nicolae – sărbătoare și icoane

Apărător al dreptei credinţe, Sfântul Ierarh Nicolae, pildă de blândețe, smerenie și milostenie, este cinstit cu deosebită evlavie încă din veacul al V-lea, când se consideră că viaţa sa a fost scrisă și rânduită în Mineiul lunii decembrie. Pomenirea lui se...

Ne mântuim, ajutându-i pe alţii să se mântuiască

Ne mântuim, ajutându-i pe alţii să se mântuiască

Pericopa Evanghelică pe care am citit-o astăzi, înainte de a începe Postul Crăciunului, ne provoacă să medităm la o realitate foarte serioasă, anume aceea că nu ne putem mântui singuri. Oamenii de pe vremea Mântuitorului, ca de altfel şi cei din ziua de astăzi, în...

Valenţele veşnice ale faptelor noastre vremelnice

Valenţele veşnice ale faptelor noastre vremelnice

Era un om bogat care se îmbrăca în porfiră şi în vison, veselindu-se în toate zilele în chip strălucitor. Iar un sărac, anume Lazăr stătea înaintea porţilor lui, plin de bube, poftind să se sature din cele ce cădeau de la masa bogatului. Acesta nu numai că nu se putea...