În ziua de joi din săptămâna lăsatului sec de brânză se citește pericopa din Evanghelia după Luca, capitolul 23, versetele 1-34, 44-56:
În vremea aceea arhiereii, cărturarii şi bătrânii poporului L-au dus pe Iisus înaintea lui Pilat. Şi au început să-L învinuiască, zicând: Pe Acesta L-am găsit răzvrătind neamul nostru şi împiedicând să dăm dajdie cezarului şi zicând că El este Hristos Împăratul. Iar Pilat L-a întrebat, zicând: Tu eşti Împăratul iudeilor? Iar El, răspunzând, a zis: Tu zici. Şi Pilat a zis către arhierei şi către mulţimi: Nu găsesc nicio vină în Omul acesta. Dar ei stăruiau, zicând că întărâtă poporul, învăţând prin toată Iudeea, începând din Galileea până aici. Iar Pilat auzind, a întrebat dacă omul este galileean. Şi, aflând că este de sub stăpânirea lui Irod, L-a trimis la Irod, care era şi el în Ierusalim în acele zile. Iar Irod, văzând pe Iisus, s-a bucurat foarte mult, fiindcă de multă vreme dorea să-L cunoască, pentru că auzise despre El şi nădăjduia să vadă vreo minune săvârşită de El. Şi L-a întrebat Irod multe lucruri, dar El nu i-a răspuns nimic. Iar arhiereii şi cărturarii erau de faţă, învinuindu-L foarte tare. Însă Irod, împreună cu ostaşii săi, batjocorindu-L şi luându-L în râs, L-a îmbrăcat cu o haină strălucitoare şi L-a trimis iarăşi la Pilat. Şi, în ziua aceea, Irod şi Pilat s-au făcut prieteni unul cu altul, pentru că mai înainte era duşmănie între ei. Iar Pilat, chemând pe arhierei şi pe căpetenii şi toată mulţimea, a zis către ei: Aţi adus la mine pe Omul acesta ca pe un răzvrătitor al poporului; dar iată eu, cercetându-L în faţa voastră, nicio vină n-am găsit în acest Om din cele ce aduceţi împotriva Lui. Şi nici Irod n-a găsit, căci L-a trimis iarăşi la noi. Şi iată, El n-a săvârşit nimic vrednic de moarte. Deci, pedepsindu-L, Îl voi elibera. Şi trebuia, în ziua praznicului, să le elibereze un vinovat. Dar ei, cu toţii, au strigat, zicând: Ia-L pe Acesta şi eliberează-ne pe Baraba, care era aruncat în temniţă pentru o răscoală făcută în cetate şi pentru omor. Şi iarăşi le-a vorbit Pilat, voind să le elibereze pe Iisus. Dar ei strigau, zicând: Răstigneşte-L! Răstigneşte-L! Atunci el a zis a treia oară către ei: Ce rău a săvârşit Acesta? Nicio vină de moarte nu am aflat întru El. Deci, pedepsindu-L, Îl voi elibera. Dar ei stăruiau, cerând cu strigăte mari ca El să fie răstignit, iar strigătele lor au biruit. Deci Pilat a hotărât să se împlinească cererea lor. Şi le-a eliberat pe cel aruncat în temniţă pentru răscoală şi ucidere, pe care îl cereau ei, iar pe Iisus L-a dat în voia lor. Şi, pe când Îl duceau, oprind pe un oarecare Simon Cirineul, care venea din ţarină, i-au pus crucea ca s-o ducă în urma lui Iisus. Iar după El venea mulţime multă de popor şi de femei, care se băteau în piept şi Îl plângeau. Dar, întorcându-Se către ele, Iisus le-a zis: Fiice ale Ierusalimului, nu Mă plângeţi pe Mine, ci pe voi plângeţi-vă şi pe copiii voştri! Căci iată, vin zile în care vor zice: Fericite sunt cele sterpe şi pântecele care n-au născut şi sânii care n-au alăptat! Atunci vor începe să spună munţilor: Cădeţi peste noi! şi dealurilor: Acoperiţi-ne! Căci dacă fac acestea cu lemnul verde, cu cel uscat ce va fi? Şi erau duşi şi alţi doi făcători de rele, ca să-i omoare împreună cu El. Iar când au ajuns la locul ce se cheamă «al Căpăţânii», L-au răstignit acolo pe El şi pe făcătorii de rele, unul de-a dreapta şi altul de-a stânga. Iar Iisus zicea: Părinte, iartă-le lor, că nu ştiu ce fac! Şi, împărţind hainele Lui, au aruncat sorţi. Era acum ca la ceasul al şaselea şi întuneric s-a făcut peste tot pământul până la ceasul al nouălea, când soarele s-a întunecat, iar catapeteasma templului s-a sfâşiat pe mijloc. Atunci Iisus, strigând cu glas mare, a zis: Părinte, în mâinile Tale încredinţez duhul Meu! Şi, aceasta zicând, Şi-a dat duhul. Iar sutaşul, văzând cele ce s-au făcut, a slăvit pe Dumnezeu, zicând: Cu adevărat, Omul Acesta drept a fost. Şi toate mulţimile care veniseră la această privelişte, văzând cele întâmplate, se întorceau bătându-şi pieptul. Iar toţi cunoscuţii Lui şi femeile care Îl însoţiseră din Galileea stăteau departe, privind acestea. Şi, iată, un bărbat cu numele Iosif, din Arimateea, cetate a iudeilor, sfetnic fiind, care era bărbat bun şi drept, care nu se învoise cu sfatul şi cu fapta lor şi care aştepta Împărăţia lui Dumnezeu, venind la Pilat, a cerut trupul lui Iisus. Şi coborându-L, L-a înfăşurat în giulgiu de in şi L-a pus într-un mormânt săpat în piatră, în care nimeni, niciodată, nu mai fusese pus. Iar ziua aceea era vineri şi se lumina spre sâmbătă. Şi, urmându-I femeile care veniseră cu El din Galileea, au privit mormântul şi cum a fost pus trupul Lui. Şi, întorcându-se, au pregătit miresme şi miruri; iar sâmbătă s-au odihnit, după porunca legii.
Meditația la evanghelia de astăzi este realizată de Pr. Florin Parasca, preot paroh la Parohia „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” din Tăuți
