Mulţimea bunurilor materiale nu-ţi poate aduce bucurie

de | iul. 24, 2021 | Spiritualitate

Iubiţi fraţi şi surori, mulţimea bunurilor materiale nu ne poate aduce bucurie, pentru că, având mult poţi deveni rob al patimii iubirii de avere. Iată ce zice Domnul Hristos în Evanghelia de la Ioan, în capitolul 8, versetul 34: „Adevărat, adevărat vă spun, oricine săvârşeşte păcatul, este rob al păcatului”. Iubirea de avere e o patimă grozavă care te robeşte şi te face să nu mai fi i un om liber, te face să nu mai poţi acţiona liber.

Din nefericire, această patimă a iubirii de lucruri materiale, ca şi orice altă patimă, are dialectica ei şi dinamica ei, pentru că începe cu puţin. De aceea, literatura duhovnicească, ne relatează o poveste din care ne dăm seama cum pune gheara pe om patima iubirii de avere, considerând că aceasta îi aduce bucurie; dar ea nu-i aduce nici un fel de bucurie şi nici o satisfacţie, ci dimpotrivă. Povestioara ne spune că exista pe vremuri o plantă carnivoră. Când încolţea era mititică. Un om şi-a cumpărat un răsad, a dus-o acasă, a plantat-o întrun ghiveci şi o hrănea cu musculiţe. Ea îşi desfăcea cupa, el îi punea musculiţele sau alte insecte în cupă şi tare se desfăta văzând-o cum creşte. S-a făcut mărişoară încât n-o mai încăpea ghiveciul şi a trebuit mutată într-un vas mai mare. Nu-i mai ajungeau musculiţele şi insectele mici pe care i le aducea şi, astfel a început să-i aducă hoituri de animale mai mici, apoi, din ce în ce mai mari. Şi planta creştea, creştea şi s-a făcut mare încât nu mai ajungea la cupa ei ca să-i pună nutremântul. Atunci, omul şi-a făcut rost de o scară şi a început să-i aducă animale mari, pentru că aceasta devenise ocupaţia vieţii lui, ocupaţie care nu îi mai dădea pace, nu îi mai lăsa tihnă. Într-o zi, ostenit cu hrănirea plantei carnivore, s-a urcat pe scară, cu un animal în spate, ca să-l pună în cupa fl orii şi ostenit cum era şi-a scăpat capul înăuntru. Planta şi-a închis cupa şi l-a înghiţit şi pe el.

Aceasta este o poveste sugestivă care ne arată cum patima iubirii de avere, până la urmă, te poate înghiţi, ajungând să te domine ea pe tine şi nu tu pe ea.

Remediul este decenţa, este dreapta măsură în toate. Aşa cum ne spune Sfântul Apostol Pavel, în Epistola I către Timotei, în capitolul 6: „Dacă avem mâncare şi băutură, ne este de ajuns pentru că, iubirea de avere este începutul tuturor relelor”. Iată ce vrea să ne transmită Sfântul Pavel: remediul este decenţa.

Vedeţi, frăţiile voastre, în lumea noastră nu ateii sunt mulţi, ci indiferenţii sunt mulţi, cei care pot spune aşa ca cei din Gadara: „N-avem treabă cu voi, rugaţi-vă cât vreţi, mergeţi la biserică de câte ori vreţi, dar pe noi lăsaţi-ne în pace cu porcii noştri, că noi avem linişte cu ei”.


Sursa: Chiriacodromion contemporan / † Andrei, Arhiepiscop şi Mitropolit, Editura Renaşterea, 2016

<a href="https://radiorenasterea.ro/author/ips-andrei/" target="_self">Mitropolitul Andrei</a>

Mitropolitul Andrei

Arhiepiscopul Vadului, Feleacului și Clujului și Mitropolitul Clujului, Maramureșului și Sălajului.

Ultimele articole

Mai multe din Spiritualitate
Postul, mijloc de despătimire

Postul, mijloc de despătimire

Postul, ca mijloc de despătimire, merge mână în mână cu rugăciunea. Cele două mijloace se sprijină unul pe altul şi se intercondiţionează. De aceea Mântuitorul Iisus Hristos le-a spus ucenicilor, când n-au putut tămădui un tânăr bolnav, lucrul următor: “Acest neam de...

Ce este postul?

Ce este postul?

Postul este înfrânarea benevolă de la mâncare şi băutură din motive religios-morale. Renunţările acestea nu se fac din concepţia că hrana sau băutura ar fi necurate, ci pentru că prin înfrânarea trupului, sufletul se ridică spre Dumnezeu. De post sunt scutiţi copiii...

Pericopa Evanghelică – Duminica a 29-a după Rusalii

Pericopa Evanghelică – Duminica a 29-a după Rusalii

În vremea aceea când a intrat Iisus într-un sat, L-au întâmpinat zece bărbaţi leproşi care stăteau departe şi care au ridicat glasul şi au zis: Iisuse, Învăţătorule, fie-ţi milă de noi! Iar El, văzându-i, le-a zis lor: duceţi-vă şi vă arătaţi preoţilor. Dar, pe când...

Pericopa evanghelică – Ioan 17, 1-13

În vremea aceea, ridicându-şi ochii Săi către cer, Iisus a cuvântat: Părinte, a venit ceasul! Preamăreşte pe Fiul Tău, ca şi Fiul să Te preamărească pe Tine, precum I-ai dat stăpânire peste toată făptura, ca să dea viaţă veşnică tuturor acelora pe care Tu i-ai dat...

Ev. Ioan 14, 1-11

Zis-a Domnul către ucenicii Săi: să nu se tulbure în voi inima voastră; aveţi credinţă în Dumnezeu şi în Mine aveţi credinţă. În casa Tatălui Meu sunt multe locaşuri, iar dacă n-ar fi aşa, v-aş fi spus. Eu vreau să Mă duc să vă pregătesc vouă loc. Şi dacă Mă voi duce...

Evanghelia de la Luca 24, 36-53

În vremea aceea, după ce s-a sculat din morţi Iisus a stat în mijlocul ucenicilor Săi şi a grăit către ei: pace vouă! Iar ei, înspăimântându-se şi înfricoşându-se, credeau în sine că văd un duh. Dar El le-a grăit: ce sunteţi tulburaţi şi pentru ce vi se ridică astfel...