Pictorul NICOLAE TONITZA (13 aprilie 1886 – 26 februarie 1940)

Nicolae Tonitza este cel mai mare dintre fiii familiei Tonitza, părinții Anastasia și Neculai fiind cei care vor veghea de-a lungul timpului ca întâiul lor născut să aibă parte de o educație aleasă.

Nicolae Tonitza s-a născut în binecunoscutul oraș Bârlad din județul Vaslui, oraș care dă și numele podișului din sudul Moldovei. A urmat Școala Primară de Băieți din Bârlad și ulterior Gimnaziul din localitatea natală.  Încă de mic copil s-a dovedit extrem de priceput în domeniul artelor, în special când venea vorba despre realizarea de desene sau caricaturi.

Ulterior, Nicolae Tonitza se înscrie la Școala de Arte Frumoase din Iași, unde va fi coleg cu  Ștefan Dimitrescu și Leon Viorescu. Prietenia cu aceștia va avea un ecou pe durata întregii vieți, ajungând alături de Ștefan Dimitrescu să picteze chiar și o biserică în județul Bacău.  Din nefericire, în ciuda efortului personal, Tonitza nu a obținut diploma de absolvire întrucât a luat parte la o grevă a studenților pe când se afla în ultimul an. Numele acestui mare simbol al artei românești este legat și de povestea capelei Palatului Mitropoliei din Iași, unde va lucra alături de profesorul Emanoil Bardasare la decorarea acesteia.

De-a lungul anilor, Nicolae Tonitza a avut contact cu mari instituții și publicații de artă din întreaga lume, în special cu cele din Italia, Franța sau Germania. În anul 1907, acesta este admis la Academia de Arte Frumoase din München și devine ucenic al profesorului Hugo von Habermann.

Această perioadă a fost una înfloritoare pentru pictorul român întrucât ajunge să expună mai multe lucrări la Kunstverein în Munchen, iar în paralel trimite mai multe caricaturi la redacția revistei Furnica. De asemenea, tot acum, Nicolae Tonitza va debuta și publicistic cu articolul „Importanța criticii de artă” publicat în periodicul ieșeanArta română.

În anul 1909, acest cunoscut reper din arta românească își va abandona studiile în favoarea emigrării în Italia și ulterior Franța. În Franța se va stabili la Paris, unde va executa și expune mai multe peisaje, evidențiindu-se drept un pictor original, adevărat maestru alculorilor și al senzațiilor transmise.

Doi ani mai târziu, se va întoarce în țară unde va finaliza în anul 1912 cursurile Școlii Naționale de Arte Frumoase, obținând în urma unui concurs certificatul de „pictor bisericesc”. Astfel, Nicolae Tonitza va ajunge să picteze mai multe biserici printre care cele din Scorțeni, Poieni sau Văleni și mai multe capele mortuare.

În anul 1913 Nicolae Tonitza se va căsători cu Ecaterina Climescu, iar anii imediat următori se vor dovedi a fi unii plini de încercări datorită contextului socio-politic în care se găsea țara noastră. Marele artist român va renunța o perioadă la pictură și va deveni redactor la un ziar renumit al acelor vremuri, urmând ca din anul 1916 să fie implicat direct și în război. Drept răsplată pentru aceste sacrificii și pentru modul în care și-a gestionat compania, va fi decorat cu Ordinul „Mihai Viteazul”.

În anii următori, Nicolae Tonitza se întoarce la marea sa pasiune, pictura. Va expune mai multe lucrări alături de Francisc Șirato, Oscar Han și Ștefan Dimitrescu, aceștia fiind cunoscuți sub numele de „Grupul celor Patru”. Dintre cele mai cunoscute lucrări ale lui Nicolae Tonitza amintim: Fata pădurarului, Mama și copilul, Muncitoare, Malul Mării sau Portret de copil.

La data de 26 februarie 1940, Nicolae Tonitza trece la cele veșnice în urma unei suferințe îndelungate și va fi înmormântat în Cimitirul Ghencea din București.

 

Resurse:

Radio Renasterea
Radio Renasterea
Pictorul NICOLAE TONITZA (13 aprilie 1886 - 26 februarie 1940)
Loading
/
Mai multe din Personalitatea zilei
Ioan Dragalina – generalul erou din Primul Război Mondial

Ioan Dragalina – generalul erou din Primul Război Mondial

Generalul Ioan Dragalina a fost stimat și iubit de subordonații săi. Un om deosebit care a murit eroic în luptele din Valea Jiului în Primul Război Mondial. El s-a născut în Imperiul Austriac, în Caransebeș, în anul 1860. Tatăl său (Alexandru Dragalina) provenea...

Simion Mehedinți – părintele geografiei românești

Simion Mehedinți – părintele geografiei românești

Geograf, profesor la Universitatea din București, membru al Academiei Române, creatorul și organizatorul învățământului geografic modern în România, cât și director al Revistei "Convorbiri literare", între anii 1907-1923. Acesta a fost SimionMehedinți. S-a născut la...

Nichita Stănescu – o comoară a secolului XX

Nichita Stănescu – o comoară a secolului XX

Nichita Stănescu (numele la naștere Nichita Hristea Stănescu) este considerat de critica literară și de publicul larg drept unul dintre cei mai importanți scriitori de limbă română, pe care el însuși o denumea „dumnezeiesc de frumoasă” . S-a născut la 31 martie 1933,...

Alfred Nobel (21 octombrie 1833 -10 decembrie 1896)

Alfred Nobel (21 octombrie 1833 -10 decembrie 1896)

Numele savantului Nobel a rămas în istorie datorită premiului prestigios care îi poartă numele. Povestea omului de afaceri, chimistului și inventatorului este spectaculoasă. A brevetat peste 350 de invenții. Dintre  toate acestea, a rămas cunoscut în vremea sa pentru...

Gavriil Musicescu – părinte al muzicii corale naţionale

Gavriil Musicescu – părinte al muzicii corale naţionale

Gavriil Musicescu – muzician, dirijor și organizator de talent – a fost printre primii muzicologi care au scos în evidență frumusețea folclorului românesc. S-a născut la data de 20 martie 1847 la Ismail într-o familie iubitoare de muzică. Primele studii le-a făcut în...

Medicul NICOLAE KALINDERU (6 decembrie 1835 – 16 aprilie 1902)

Medicul NICOLAE KALINDERU (6 decembrie 1835 – 16 aprilie 1902)

Nicolae Kalinderu vede lumina zilei la data de 6 decembrie 1835 în București. Conform mai multor surse documentare, familia acestuia ar fi fost de origine turcă, numele lor însemnând în traducere „fiul filosofului”. Kalinderu a studiat în Franța timp de mai mulți ani...