Pilda Semănătorului – Hristos și actul propovăduirii

de | oct. 10, 2020 | Spiritualitate

Aspecte generale

Despre pericopa Evanghelică de astăzi, s-ar putea afirma, în primul rând, că este una de sezon. În plus, e una dintre cele mai cunoscute și a beneficiat de-a lungul timpului de atenția exegeților, care au încercat să o privească din multiple perspective. Mai este și singura care a beneficiat de o exegeză din partea lui Hristos Însuși. E drept, dedicată unui public restrâns, adică cetei celor doisprezece, aleșii ce aveau „urechi de auzit”.

Ca și cu alte ocazii, Mântuitorul se folosește aici de o imagine puternică, cu ramificații și impact în viața de zi cu zi a auditoriului, spre a-i lămuri pe cei de față, în cuvinte simple, în legătură cu anumite profunzimi ale vieții Împărăției. E drept, în contextul de față, precum se poate vedea, nu toți cei ce sunt prezenți înțeleg cele spuse. Din păcate, chiar și inimile celor chemați să stea în apropierea Învățătorului, sunt atâît de opace, încât de nevoie de „tălmaci”.

Semănătorul și misiunea

În discursul teologic din spațiul ecumenic s-a împământenit, pe bună dreptate, ideea că marea trimitere misionară poate fi găsită în capitolul 28 al Evangheliei după Matei. Aici, Hristos își trimite discipolii la propovăduire, solicidându-le să răspândească Cuvântul veștii celei bune întregii lumi și să-i pecetluiască pe cei receptivi la mesajul lor prin Taina Botezului. Un text cu o relevanță aparte pentru arealul misionar, este însă și cel de față. A-L prezenta pe Dumnezeu ca Semănător, înseamnă a vorbi despre calitatea Lui de misionar. Hristos vorbește aici despre Sine, ilustrându-Se prin intermediul unei frumoase imagini. Vorbește și despre misiunea Sa, aceea de a semăna Cuvântul lui Dumnezeu. Însăși mozaicata gloată ce-i stătea-nainte venea să aducă mărturie că cele ce spunea erau adevărate și că se găsea, chiar în momentul vorbirii, în ipostaza pământului de un fel sau altul.

A semănat cuvântul său lângă drum?

Odată sfârșită narațiunea, cel care a prezentat-o trece la lucruri serioase. Vine dinspre planul abstractului, menit a stârni imaginația celor ce-l ascultaseră și a crea în sufletele lor o puternică imagine, ce va genera ulterior asocieri cu valențe alegorice, înspre cel al concretului. Arată că sămânța este Cuvântul lui Dumnezeu. Se subînțelege cine este Semănătorul. Apostoli stau tăcuți și nici măcar nu îndrăznesc să dea semne c-ar avea dubii. În primul tablou al pildei apare și-un al treilea personaj. Unul cu un rol activ. Diavolul. Realizează o acțiune eficientă asupra unei anume categorii de oameni. S-ar zice că Hristos e enigmatic aici. Nu arată nici care sunt acești oameni și de ce vrăjmașul are putere asupra lor. Este însă, de la sine înțeles, că păcatul e cel crează poarta de acțiune a lui. Iar oamenii care fac parte din această categorie, sunt cei care sunt robiți de el și din pricina poverii lui, nu pot deveni sălaș al lucrării Cuvântului lui Dumnezeu.

Alte trei categorii de „pământ”

Urmează apoi categoria celor fără de rădăcină. A oamenilor care nu sunt capabili să statornicească adânc sămânța Cuvântului lui Dumnezeu, deși o primesc cu bucurie și o urmează o vreme. „La vreme de încercare se leapădă”, zice Mântuitorul. Personajul Kijicuro din romanul Tăcere al japonezului Shusaku Endo (traducere în limba română de Florentina Toma, Editura Polirom, Iași 2014) ilustrează cu iscusință această categorie de oameni. Există însă și alte ipostazieri ale acestei tipologii umane. Mai toate au aceeași caracteristică. Îndoiala, ce roade ca un vierme, de la temelia ființei și aduce nestatornicie. Dacă la un moment dat este urmată de remușcare sau nu, e greu de zis.

Spinii sunt apoi grijile lumii. Și ei definesc o categorie infertilă a „solului” sufletesc. Una destul de numeroasă astăzi. Robiți de grijile cotidiene, bogăție sau plăcerile vieții, anumiți oameni fac ca, deși primite cu bucurie, cuvintele vieții veșnice să se înăbușe și să-și piardă urma în sufletul lor. Abia la finalul narațiunii, se vorbește și despre pământul cel bun, adică acea categorie de oameni în sufletul cărora rodește cum nu se poate mai bine Sămânța ce transportă înspre veșnicie.

Un aspect interesant al întregii narațiuni îl reprezintă lipsa proporțiilor. Hristos vorbește despre diferite categorii de pământ, ce nu reprezintă altceva decât tipologiile umane ce intră în contact cu propovăduirea mesajului Evanghelic. Se ferește însă de cifre. Nu arată nici care e majoritară, nici care e trendul în domeniu. Nu e Dumnezeul statisticilor, ci cel al fiecărui suflet în parte. Lasă fiecăruia dintre ascultători și dintre cei care vor citi ulterior acest text, dreptul de a se plasa acolo unde consideră că se regăsesc. Dă fiecăruia posibilitatea de a-și schimba locul odată ales.Trage un adevărat semnal de alarmă, prin intermediul acestui text și-și propune să trezească conștiințele.

Astfel, rămân două mari întrebări, în urma lecturii întregului episod. Una pe care e chemat să și-o adreseze fiecare dintre noi: în ce categorie mă regăsesc? Și o alta, ce va rămâne cel mai probabil neelucidată, fiind legată de context: de ce doar Apostolilor le este dat să înțeleagă atunci cuvântul și doar ei sunt cei care „au urechi de auzit”? Ce ne spune Biblia?

<a href="https://radiorenasterea.ro/author/maxim-morariu/" target="_self">Protos. Maxim Morariu</a>

Protos. Maxim Morariu

Doctor în teologie al Faculății de Teologie Ortodoxă din cadrul Universității Babeș-Bolyai (UBB) din Cluj-Napoca (Summa cum laude) și doctor în științe sociale al Universității Pontificale Angelicum din Roma (Summa cum laude). A absolvit Facultatea de Teologie Ortodoxă clujeană (ca şef de promoţie) și un masterat în ,,Consiliere Pastorală şi Asistență Psihosocială”, în cadrul facultăţii menţionate, Facultatea de Istorie și Filosofie, nivel licență (2014), și masteratul în ,,Istoria Europei de Sud-est” (2016), Institutul Ecumenic de la Bossey (Universitatea din Geneva, 2018), și a studiat la Universitățile din Kosice, Graz, Belgrad, precum și la Universitatea Pontificală Angelicum din Roma, Italia. A publicat, editat, coordonat sau tradus nu mai puțin de 32 de volume și peste 300 de studii și articole de specialitate în țară și străinătate. Este membru editorial a 8 reviste de specialitate (2 indexate Web of Science), membru fondator și redactor-șef al Revistei Astra Salvensis, recunoscută la nivel internațional, secretar științific al Despărțământului „Vasile Moga” al ASTREI Sebeș și al Centrului de Studii „Ioan Lupaș” din cadrul Facultății de Teologie Ortodoxă din Cluj-Napoca și cercetător asociat al Universității din Pretoria (Africa de Sud). Ca om de radio realizează emisiuni și rubrici pentru Radio Renașterea (Cluj-Napoca), Radio Trinitas (București) și Radio Someș (Bistrița) și colaborează cu portalul doxologia.ro.

Ultimele articole

Sfântul Ierarh Nicolae – sărbătoare și icoane

Sfântul Ierarh Nicolae – sărbătoare și icoane

Apărător al dreptei credinţe, Sfântul Ierarh Nicolae, pildă de blândețe, smerenie și milostenie, este cinstit cu deosebită evlavie încă din veacul al V-lea, când se consideră că viaţa sa a fost scrisă și rânduită în Mineiul lunii decembrie. Pomenirea lui se...

A privi în sus

A privi în sus

Aspecte contextuale Propovăduirea Mântuitorului, în centrul căreia se găsește o polemică și o pildă, va fi urmată, cum s-a mai întâmplat și cu alte ocazii, de o minune. De această dată, atent la context și detalii, medicul Luca ține să specifice timpul în care se va...

Mai multe din Spiritualitate
Sfântul Ierarh Nicolae – sărbătoare și icoane

Sfântul Ierarh Nicolae – sărbătoare și icoane

Apărător al dreptei credinţe, Sfântul Ierarh Nicolae, pildă de blândețe, smerenie și milostenie, este cinstit cu deosebită evlavie încă din veacul al V-lea, când se consideră că viaţa sa a fost scrisă și rânduită în Mineiul lunii decembrie. Pomenirea lui se...

Ne mântuim, ajutându-i pe alţii să se mântuiască

Ne mântuim, ajutându-i pe alţii să se mântuiască

Pericopa Evanghelică pe care am citit-o astăzi, înainte de a începe Postul Crăciunului, ne provoacă să medităm la o realitate foarte serioasă, anume aceea că nu ne putem mântui singuri. Oamenii de pe vremea Mântuitorului, ca de altfel şi cei din ziua de astăzi, în...

Valenţele veşnice ale faptelor noastre vremelnice

Valenţele veşnice ale faptelor noastre vremelnice

Era un om bogat care se îmbrăca în porfiră şi în vison, veselindu-se în toate zilele în chip strălucitor. Iar un sărac, anume Lazăr stătea înaintea porţilor lui, plin de bube, poftind să se sature din cele ce cădeau de la masa bogatului. Acesta nu numai că nu se putea...