Pilda Semănătorului – Hristos și actul propovăduirii

de Spiritualitate

Aspecte generale

Despre pericopa Evanghelică de astăzi, s-ar putea afirma, în primul rând, că este una de sezon. În plus, e una dintre cele mai cunoscute și a beneficiat de-a lungul timpului de atenția exegeților, care au încercat să o privească din multiple perspective. Mai este și singura care a beneficiat de o exegeză din partea lui Hristos Însuși. E drept, dedicată unui public restrâns, adică cetei celor doisprezece, aleșii ce aveau „urechi de auzit”.

Ca și cu alte ocazii, Mântuitorul se folosește aici de o imagine puternică, cu ramificații și impact în viața de zi cu zi a auditoriului, spre a-i lămuri pe cei de față, în cuvinte simple, în legătură cu anumite profunzimi ale vieții Împărăției. E drept, în contextul de față, precum se poate vedea, nu toți cei ce sunt prezenți înțeleg cele spuse. Din păcate, chiar și inimile celor chemați să stea în apropierea Învățătorului, sunt atâît de opace, încât de nevoie de „tălmaci”.

Semănătorul și misiunea

În discursul teologic din spațiul ecumenic s-a împământenit, pe bună dreptate, ideea că marea trimitere misionară poate fi găsită în capitolul 28 al Evangheliei după Matei. Aici, Hristos își trimite discipolii la propovăduire, solicidându-le să răspândească Cuvântul veștii celei bune întregii lumi și să-i pecetluiască pe cei receptivi la mesajul lor prin Taina Botezului. Un text cu o relevanță aparte pentru arealul misionar, este însă și cel de față. A-L prezenta pe Dumnezeu ca Semănător, înseamnă a vorbi despre calitatea Lui de misionar. Hristos vorbește aici despre Sine, ilustrându-Se prin intermediul unei frumoase imagini. Vorbește și despre misiunea Sa, aceea de a semăna Cuvântul lui Dumnezeu. Însăși mozaicata gloată ce-i stătea-nainte venea să aducă mărturie că cele ce spunea erau adevărate și că se găsea, chiar în momentul vorbirii, în ipostaza pământului de un fel sau altul.

A semănat cuvântul său lângă drum?

Odată sfârșită narațiunea, cel care a prezentat-o trece la lucruri serioase. Vine dinspre planul abstractului, menit a stârni imaginația celor ce-l ascultaseră și a crea în sufletele lor o puternică imagine, ce va genera ulterior asocieri cu valențe alegorice, înspre cel al concretului. Arată că sămânța este Cuvântul lui Dumnezeu. Se subînțelege cine este Semănătorul. Apostoli stau tăcuți și nici măcar nu îndrăznesc să dea semne c-ar avea dubii. În primul tablou al pildei apare și-un al treilea personaj. Unul cu un rol activ. Diavolul. Realizează o acțiune eficientă asupra unei anume categorii de oameni. S-ar zice că Hristos e enigmatic aici. Nu arată nici care sunt acești oameni și de ce vrăjmașul are putere asupra lor. Este însă, de la sine înțeles, că păcatul e cel crează poarta de acțiune a lui. Iar oamenii care fac parte din această categorie, sunt cei care sunt robiți de el și din pricina poverii lui, nu pot deveni sălaș al lucrării Cuvântului lui Dumnezeu.

Alte trei categorii de „pământ”

Urmează apoi categoria celor fără de rădăcină. A oamenilor care nu sunt capabili să statornicească adânc sămânța Cuvântului lui Dumnezeu, deși o primesc cu bucurie și o urmează o vreme. „La vreme de încercare se leapădă”, zice Mântuitorul. Personajul Kijicuro din romanul Tăcere al japonezului Shusaku Endo (traducere în limba română de Florentina Toma, Editura Polirom, Iași 2014) ilustrează cu iscusință această categorie de oameni. Există însă și alte ipostazieri ale acestei tipologii umane. Mai toate au aceeași caracteristică. Îndoiala, ce roade ca un vierme, de la temelia ființei și aduce nestatornicie. Dacă la un moment dat este urmată de remușcare sau nu, e greu de zis.

Spinii sunt apoi grijile lumii. Și ei definesc o categorie infertilă a „solului” sufletesc. Una destul de numeroasă astăzi. Robiți de grijile cotidiene, bogăție sau plăcerile vieții, anumiți oameni fac ca, deși primite cu bucurie, cuvintele vieții veșnice să se înăbușe și să-și piardă urma în sufletul lor. Abia la finalul narațiunii, se vorbește și despre pământul cel bun, adică acea categorie de oameni în sufletul cărora rodește cum nu se poate mai bine Sămânța ce transportă înspre veșnicie.

Un aspect interesant al întregii narațiuni îl reprezintă lipsa proporțiilor. Hristos vorbește despre diferite categorii de pământ, ce nu reprezintă altceva decât tipologiile umane ce intră în contact cu propovăduirea mesajului Evanghelic. Se ferește însă de cifre. Nu arată nici care e majoritară, nici care e trendul în domeniu. Nu e Dumnezeul statisticilor, ci cel al fiecărui suflet în parte. Lasă fiecăruia dintre ascultători și dintre cei care vor citi ulterior acest text, dreptul de a se plasa acolo unde consideră că se regăsesc. Dă fiecăruia posibilitatea de a-și schimba locul odată ales.Trage un adevărat semnal de alarmă, prin intermediul acestui text și-și propune să trezească conștiințele.

Astfel, rămân două mari întrebări, în urma lecturii întregului episod. Una pe care e chemat să și-o adreseze fiecare dintre noi: în ce categorie mă regăsesc? Și o alta, ce va rămâne cel mai probabil neelucidată, fiind legată de context: de ce doar Apostolilor le este dat să înțeleagă atunci cuvântul și doar ei sunt cei care „au urechi de auzit”? Ce ne spune Biblia?

DISTRIBUIE

z

ASCULTĂ LIVE

RADIO RENAȘTEREA

Mai multe din Spiritualitate
Sfinţii Teodori Stratilat și Tiron în imnografie și iconografie

Sfinţii Teodori Stratilat și Tiron în imnografie și iconografie

Făcând parte din categoria sfinţilor militari ce au vieţuit în veacul al IV-lea, Sfinţii Teodori Stratilat şi Tiron sunt prăznuiţi de Biserica Ortodoxă în luna februarie, la aproximativ o săptămână distanţă, respectiv, cel dintâi în data de 8, iar cel de-al doilea în...

Fântână nesecată de înțelepciune și mângâiere

Fântână nesecată de înțelepciune și mângâiere

Pe 29 iunie 1936, avea loc la Cluj-Napoca instalarea în scaunul vlădicesc a episcopului cărturar, mai târziu Mitropolit al Ardealului, Nicolae Colan. Istoricii ne-au lăsat multe și importante amănunte legate de păstorirea, timp de 21 de ani la Cluj, a acestui titrat...

Omul bun le vede pe toate bune |EPISCOPUL BENEDICT

Omul bun le vede pe toate bune |EPISCOPUL BENEDICT

Sfântul Vasile cel Mare în faimoasa sa „Omilie către tineri” pune faţă în faţă două metodologii hermeneutice, două lecturi ale realităţii, două căi de cunoaștere, sub chipul albinei și a muștei. Avem de-a face, pe de o parte, cu o perspectivă optimistă, pozitivă și...

Taină și minune |Părintele Mitropolit Andrei

Taină și minune |Părintele Mitropolit Andrei

La începutul Postului Crăciunului, pe 21 noiembrie, sărbătorim „Intrarea Maicii Domnului în Biserică”. Este o legătură directă între cele două lucruri: Maica Domnului intră în templul din Ierusalim pentru a se pregăti să-L primească în pântecele ei pe Domnul Hristos,...

Sfinții Mărturisitori Ardeleni și statornicia în credință

Sfinții Mărturisitori Ardeleni și statornicia în credință

Sărbătoarea noastră din 21 octombrie este una relativ nouă ca pondere în viața liturgică a comunităților ortodoxe din Transilvania. Doar de câțiva ani este consemnată cu roșu în calendarele creștine ortodoxe ale eparhiei noastre, deși acești sfinți mărturisitori și...