Cu certitutine, părintele profesor universitar dr. Nicu Dumitrașcu este unul dintre teologii români cu cea mai mare vizibilitate în spațiul Occidental. Întrucât în ultima vreme a publicat cu precădere texte în străinătate, în limbi de circulație internațională, la edituri prestigioase precum Taylor & Francis din New York (a se vedea: Nicu Dumitrașcu, Basil the Great: Faith, Mission and Diplomacy in the Shaping of Christian Doctrine, Taylor & Francis, New York, 2018), e o adevărată bucurie când cititorul reușește să descopere o lucrare a dânsului și în limba română.
Recent ajuns la ediția a treia, volumul intitulat: Cele șapte personalități de la Niceea (325) – rolul lor în cadrul primelor frământări ecumenice majore ale lumii creștine, apărută la editura clujeană Napoca Star în anul 2019, este unul dintre aceste excepții, care-l reliefează pe patrologul și preotul clujean și orădean deopotrivă, drept un scriitor ce se citește ușor și vorbește despre lucruri cu caracter de noutate. Frumoasele medalioane dedicate celor șapte personalități importante care au jucat un rol în dezbaterile din cadrul Sinodului Întâi Ecumenic de la Niceea, respectiv Arie (p. 9-34), Alexandru al Alexandriei (p. 46-61), Eusebiu de Nicomidia (p. 77-107), Eusebiu de Cezareea (p. 113-131), Osiu de Cordoba (p. 142-158), Constantin cel Mare (p. 171-192) și Atanasie al Alexandriei (p. 205-220), sunt acompaniate de interesante anexe, ce conțin documentele fundamentale ale problematicilor pe care ei le-au adus în discuție.
Bazată pe o amplă bibliografie (p. 226-237) străină (cu precădere în limbile franceză și engleză), lucrarea vine să-l invite pe cititor la cunoașterea, într-o altfel de manieră, a celui dintâi sinod ce a reunit elitele creștinătății, spre a dezbate o problemă spinoasă. Outcome-urile teologice ale sinodului sunt prezentate pornind de la interesante analize prosopografice. Părintele Nicu Dumitrașcu ține să vorbească despre toți marii partitipanți la eveniment, indiferent de partida din care au făcut parte, prezentându-le deopotrivă calitățile și scăderile. Dânsul vine apoi să-și întărească spusele, prin intermediul documentelor pe care le oferă în cadrul anexelor fiecăruia dintre capitole.
Despre dezideratul de a oferi o panoramă a evenimentului și o evaluare distantă, obiectivă, a celor prezentate aici, pornind de la biografiile protagoniștilor, dar și despre geneza întregului demers vorbește părintele Dumitrașcu în cadrul prefeței celei de-a treia ediții a cărții, arătând că:
„Ideea acestei cărți s-a născut în urma unei discuții pe care am avut-o cu mitropolitul Kallistos Ware, în urmă cu mai mulți ani, în Oxford. Terminasem lucrarea de doctorat și mă întreba ce va urma, ce voi face cu tot materialul bibliografic pe care-l adunasem în toată perioada de pregătire și redactare a lucrării respective care avea în vedere hristologia Sfântului Atanasie cel Mare, în directă legătură cu sinodul de la Niceea, din anul 325, și desigur, cu marile personalități ale perioadei respective.
Deși sunt un mare admirator al ilustrului ierarh alexandrin și al învățăturii pe care a articulat-o în lucrările sale, sunt deopotrivă fascinat de modul în care suținătorii celor două partide aflate în opoziție vis-a-vis de doctrina niceeană au înțeles să-și asume rolurile respective. Fiecare personaj în parte are și calități și defecte, iar reliefarea doar a unora dintre acestea în funcție de afiliația lor confesională (mai degrabă a apartenenței lor regionale, sau a tributului școlii în care s-au format), ar fi o greșeală. De aceea, m-am decis să utilizez informațiile pe care deja le aveam și să încerc să trec, chiar și într-o mică măsură, dincolo de „ușile închise” ale primului sinod ecumenic din istoria creștinătății”. (p. i).
Dacă nume precum Eusebiu de Nicomidia, Eusebiu de Cezareea, Constantin cel Mare sau Atanasie al Alexandriei au o sonoritate aparte și spun destul de multe lucruri, deopotrivă specialiștilor într-ale teologiei de școală, cât și pasionaților, depre biografia lui Arie, cea a lui Osiu de Cordoba, cea a lui Eusebiu de Nicomidia sau cea a lui Alexandru al Alexandriei, sunt destul de puțin cunoscute publicului larg. În acest context, reconstrucția biografică de care aceștia beneficiază, în ciuda penuriei de surse, și care este una reușită și din perspectivă stilistico-filologică, nu doar teologică, se constituie într-un fapt binevenit. În plus, trecerea în revistă a anumitor evenimente și dezbateri cu care aceștia au avut legătură, constituie și ea un aspect de inedit al lucrării, ce o califică în rândul operelor teologice care aduc un suflu proaspăt și elemente de noutate în teologia românească, fapt, ce din păcate, a devenit mai rar în ultima vreme.
Datorită tuturor acestor aspecte, dar și a multor altor elemente, a căror descoperire o lăsăm în grija cititorului, lucrarea părintelui profesor universitar dr. Nicu Dumitrașcu, un patrolog despre care generațiile viitoare vor mai auzi cu certitudine, se constituie într-o frumoasă și utilă contribuție, deopotrivă în procesul de înțelegere al istoriei bisericești universale, cât și în cel al evoluției dogmelor în spațiul creștin al primului mileniu. Instrument util deopotrivă pentru cercetători, cât și pentru curioși, ea își va găsi de bună seamă locul în bibliotecile celor dornici să-și cunoască mai bine credința și să afle cum a schimbat creștinismul fața lumii.
