Preasfințitul Părinte Benedict: „Din copilărie se așază lucrurile bune, iar în graiul nostru popular vorbim despre cei șapte ani de-acasă”

de | aug. 27, 2023

Preasfințitul Părinte Benedict, Episcopul-vicar al Arhiepiscopiei Clujului, vorbind în omilia rostită astăzi despre tânărul bogat din evanghelie, a subliniat în trei etape ce înseamnă buna creștere și educația unui tânăr: în prima etapă a copilăriei se așeză lucrurile bune și folositoare, în a doua etapă trebuie să îți însușești logica dăruirii sau a darului, care este expresia dragostei, și în a treia etapă este renunțarea la egoism și însușirea dragostei și a urmării lui Hristos.

„Din copilărie se așază lucrurile bune”

În primul rând, spune Preasfințitul Părinte Benedict, cel mai mult contează cei șapte ani de-acasă, aceștia constituind temelia oricărei bune-creșteri, copilul – văzând în familie preocupările părinților – învață pe viu de la ei cum se fac lucrurile bune.

Evanghelia pe care tocmai am ascultat-o este despre tineri și despre tinerețe și despre educație și dacă ar fi să identificăm un context care este esențial pentru desfășurarea evenimentului, m-aș folosi de expresia cuprinsă în Evanghelie: tânărul cuminte îi dă un răspuns bun Domnului cu privire la împlinirea poruncilor, și zice: „Pe toate acestea le-am respectat, le-am împlinit din copilăria mea”.

Dacă se folosește acest termen „copilărie”, cred că de aici aș vrea și să îmi întemeiez cuvântul meu de învățătură. Din copilărie se așază lucrurile bune, iar în graiul nostru popular mereu spunem și vorbim despre cei șapte ani de-acasă. Nici nu mai contează apoi câți vin de pe urma celor 7 ani de-acasă, dacă aici se pune bună temelie; în cele ale vieții cotidiene, obișnuite prin ceea ce noi numim „bună cuviință”, dar, zicem, o viață morală. E foarte important ca un copil să vină într-o familie preocupată de cele ale credinței, preocupată de cele ale Bisericii, și să încerce să observe trăirea frumoasă a părinților și observând lucrul acesta, să învețe pe viu de la ei cum se fac lucrurile și-n felul acesta să se formeze. Apoi, mai târziu, chiar dacă vin vârste dificile, în sensul în care sunt alte preocupări sau alte ierarhii decât cele pe care le-ai avut în casa părintească mai ales în primii ani de viață petrecuți aproape de părinții tăi, ai un punct de reper, ai unde să te întorci. Vedeți că perioada adolescenței este cu tot felul de provocări și apoi și mai târziu puțin. Chiar dacă ar hălădui tânărul prin lumea aceasta, căzând mai greu sau mai ușor, în situația în care are cei șapte ani de-acasă, formarea aceasta într-o bună cuviință și într-o viață morală, are un punct de reper și are o nostalgie fericită; tot timpul își aduce aminte de cum era și cum se trăia atunci.

„Logica dăruirii sau a darului care este expresia dragostei”

În a doua etapă a creșterii unui tânăr, a educării lui și a formării lui, spune Preasfințitul Părinte, este important să învețe să împartă, să renunțe la sine în favoarea celuilalt, din ceea ce are să îî bucure pe celălalți. Aceasta fiind logica Împărăției, subliniază Preasfințitul Benedict.

Cred că există un fel de negociere între copii și părinți – eu fac asta, tu îmi faci asta. Am luat nu știu cât la examen, am făcut ceea ce mi-ai spus, acum îmi ești dator, mi se cuvine pentru că am fost copil bun în casa ta. Logica aceasta însă, ne lipsește de foarte multe și mai ales de această capacitate de a ne apropia de celălalt. E greu când ai pe cineva în față care îți vorbește numai de drepturile lui, de pe urma unui presupus comportament corect, să zicem. Dar este totuși ceva mai mult la acest tânăr (din Evanghelie), și acum atitudine, de negociere – fac ca să îmi dai înapoi, nu îl mulțumește pe om, sau nu pentru toată viața. Etapa a doua importantă în dialogul pe care îl are cu Domnul: să împartă totul celorlalți. Vine etapa a doua: deși are această conștiință a „impecabilității” omenești, pe fundalul acestor calități presupuse sau existente, sau cel puțin gândite de el, are pretenții multe, dar totuși nu se simte mulțumit pentru că o astfel de atitudine, de negociere – fac ca să îmi dai înapoi, nu îl mulțumește pe om, sau nu pentru toată viața. Etapa a doua importantă în dialogul pe care îl are cu Domnul: să împartă totul celorlalți.

E greu să împarți! Etapa a doua o putem numi logica dăruirii sau a darului care este expresia dragostei. Când iubești pe cineva, nu îl șantajezi, fie el și șantaj emoțional, sau nu îl condiționezi. Când iubești faci totul de dragul celuilalt și înveți această logică de a nu te baza pe ceea ce ești tu sau ai tu, si, dimpotrivă, ceea ce ai tu să împarți cu alții înțelegând că starea înaintea lui Dumnezeu nu ți-o dă o posesie fie ea și de virtuți multe, ci ți-o dă mai degrabă logica aceasta prin care ești capabil să renunți la tine în favoarea celuilalt, din ceea ce ai să îl bucuri pe celălalt. Aceasta este logica Împărăției.

„În momentul în care te eliberezi de cele materiale, poți intra în logica dragostei”

A treia etapă a educației este eliberarea de cele materiale, spune Preasfințitul Părinte Benedict în omilia rostită în duminica a XII-a după Rusalii. Este etapa în care înțelegem că tot ceea ce ni se întâmplă este un dar de la Dumnezeu și nu ceva care ni se cuvine.

Vine apoi cea de-a treia etapă: „urmează-Mi Mie”. De ce spune Domnul că cei bogați vor intra foarte greu în Împărăție? Pentru că în general, când avem posesiuni, fie ele mari sau mici, multe sau puține, aveam această tendință de a trăi în logica „mi-se-cuvinismului”, adică „mi se cuvine, trebuie să îmi dai, trebuie să mi se întâmple”, și ai siguranța aceasta care îți vine din cele materiale. În momentul în care te eliberezi de cele materiale, poți intra în logica dragostei.

Ceea ce este cu neputință la oameni este cu putință la Dumnezeu”, adică nu e cazul să ne bazăm prea mult pe ceea ce suntem noi, ci e foarte important să ne bazăm pe dragostea lui Dumnezeu! Noi să facem toate cele pe care le putem și apoi să ne punem în grija lui Dumnezeu și în rânduiala Lui în așa fel încât tot ceea ce ni se întâmplă, să simțim ca pe un dar de la Dumnezeu și nu ca pe ceva care ni se cuvine. Când cerem ceva ce ni se cuvine, NU intră în logica dragostei și nu putem să-l simțim pe Dumnezeu în viața noastră.

În duminica a XII -a după Rusalii, episcopul-vicar al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului și Clujului, Preasfințitul Părinte Benedict, a oficiat Sfânta Liturghie pe altarul de vară al Bisericii „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril” din localitatea Posmuș, județul Bistrița-Năsăud.

A avut alături în slujire un numeros sobor de preoți și diaconi, printre care: Pr. Eugen Moldovan, consilier administrativ-bisericesc al Arhiepiscopiei Alba Iuliei, Pr. Prof. Vasile Stanciu, directorul Școlii Doctorale „Isidor Todoran” din cadrul Facultății de Teologie Ortodoxă din Cluj-Napoca, Pr. Grigorie Foltiș, duhovnic al Facultății de Teologie Ortodoxă din Cluj-Napoca, Arhid. Petru Buta de la Catedrala Mitropolitană din Cluj-Napoca, Pr. Ovidiu Cimpoieș, parohul comunității, și alți preoți invitați, fii ai satului.

Înainte de Sfânta Liturghie, Preasfințitul Părinte Benedict a binecuvântat lucrările realizate la exteriorul bisericii.

Răspunsurile liturgice au fost date de un grup de teologi, dirijați de dr. Silviu Bălan.

Slujba a fost oficiată în prezența oficialităților locale și a numeroși credincioși și a fiilor satului.

La final, Preasfințitul Părinte Benedict a oficiat și slujba de binecuvântare a noii capele mortuare din comunitate.

Pentru activitatea desfășurată de preotul Ovidiu Petru Cimpoeș în cei doi ani de preoție, Preasfințitul Episcop l-a ridicat la rangul de sachelar, cu dreptul de a purta brâu albastru. De asemenea, au primit diplome și distincții mai mulți binefăcători care au sprijinit lucrările ce au avut loc în comunitate: Primarul comunei Șieu, Ionuț Cifor, a primit Ordinul „Episcop Nicolae Ivan”, Ioan Someșan a fost distins cu Ordinul „Mihai Vodă”, iar epitropul Mihai Ivan a primit post-mortem Ordinul „Sfântul Pahomie de la Gledin”.

Scurt istoric

Biserica Ortodoxă din Posmuș, cu hramul „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril”, datează din anul 1910 și a fost sfinţit de vrednicul de pomenire Arhiepiscop Teofil Herineanu.

La data de 26 august 2018, după un amplu proces de renovare și înfrumusețare, biserica a fost resfințită de Înaltpreasfințitul Părinte Andrei, Arhiepiscopul și Mitropolitul Clujului.

La 29 mai 2021, Preasfințitul Părinte Benedict Bistrițeanul a binecuvântat Altarul de vară construit în proximitatea bisericii parohiale.

Din anul 2022 comunitatea parohială este păstorită de Pr. Ovidiu Petru Cimpoieș.

Foto: Ionuț Chifa

DISTRIBUIE

z

ASCULTĂ LIVE

RADIO RENAȘTEREA

Noaptea Muzeelor 2024 la Muzeul Mitropoliei Clujului

Noaptea Muzeelor 2024 la Muzeul Mitropoliei Clujului

A fost o nouă Noapte a Muzeelor memorabilă pentru instituția noastră, a douăzecea pe plan european și național și a zecea de când, într-un număr atât de mare, ne treceți pragul. Și în seara zilei de 18 mai 2024, peste 900 de vizitatori au dorit să descopere un spațiu...