Repere istorice despre Sfânta Liturghie

de | iun. 2, 2021 | Catehetica

Dintre toate slujbele pe care credinciosul ortodox le cunoaște, respectiv despre care poate spune câteva cuvinte, Sfânta Liturghie ocupă un loc de frunte. Încă de când creștinismul a făcut primii săi pași pe terenul înțelenit de gândirea și viața păgână, de când Mântuitorul a îndemnat pe Sfinții Apostoli la frângerea pâinii și la celebrarea acestei frângeri în memoria Sa, Sfânta Liturghie a fost și este săvârșită. Este slujită de persoane consacrate și creează punctul maxim de comuniune între participanți prin Sfânta Euharistie, Taină care reprezintă nucleul și scopul celebrării.

În această scurtă prezentare ne vom apropia de istoria Sfintei Liturghii, încercând, prin intermediul câtorva întrebări directoare, să ne lămurim cum s-a conturat ca slujbă bisericească.  Înainte de toate sublinierea unei realități trebuie făcută, Sfânta Liturghie a avut parte de comentarii și tratate care au devenit monumente de exegeza liturgică, de aceea aceste cateheze sunt doar o schița, o prezentare sintetică a unor realități ce au nevoie de mai mult timp decâ cel pe care-l avem noi la dispoziție. Prin urmare, scopul nostru este să atingem punctele esențiale din istoria și simbolistica Sfintei Liturghii.

  1. Cine a fondat Sfânta Liturghie ?
  2. Care era rânduiala Sfintei Liturghii în perioada Sf. Apostoli și în Biserica Preconstantiniană?
  3. Câte Liturghii cunoaștem în tradiția Ortodoxă?
  4. Cine a definitivat Sfânta Liturghie pe care o celebrăm duminică de duminică ?
  5. Ce Liturghie se săvârșește în Postul Sfintelor Pătimiri și cine a compus-o ?
  6. Ce este anaforaua liturgică?

Cine a fondat Sfânta Liturghie ?

Sfânta Liturghie a fost întemeiată de Însuși Mântuitorul nostru Iisus Hristos. Urmărind textul din Matei 26, 26-28 ,,a luat pâine și, binecuvântând, a frânt și dând ucenicilor săi a zis : Luați mâncați, acesta este trupul Meu. Și luând paharul și mulțumind le-a dat zicând : Beți dintru acesta toți, Că acesta este Sângele Meu, al Legii celei noi, care pentru mulți se varsă spre iertarea păcatelor”, vom întrezări in nuce, prima „rânduială” a sfintei Liturghii. Pentru a vedea și textele paralele putem să ne îndreptăm privirea înspre, Marcu 14, 22-24 ; Luca 22, 19-20, I Corinteni 11, 22-25.

Care era rânduiala primei forme a Sfintei Liturghii ?

Fiind foarte atenți la textul din Sf.Matei, vom putea identifica o posibilă schemă a Sfintei Liturghii : 1.Adunarea (Sfinții Apostoli s-au adunat împreună cu Mântuitorul în foișor) ; 2. Aducerea și primirea pâinii și a vinului (pâinea și vinul au fost aduse la masă de către gazdă sau chiar de către participanți) ; 3. Rugăciunile de mulțumire și binecuvântare ; 4. Împărtășirea cu Trupul și Sângele Domnului. Sigur, ceea ce nu se găsește în acest text din Matei, este momentul citirii textelor scripturistice, Sfintele Evanghelii și Epistolele, dar în prezența Cuvântului, mai era nevoie de lecturi? Totuși după Înălțare, Apostolii și Ucenicii aveau nevoie de cuvânt, iar lucrul acesta este sugerat de alte texte : „Vă mai rugăm, fraților, să cinstiţi pe cei ce se ostenesc între voi, care sunt mai-marii voștri în Domnul şi vă povățuiesc”  (1 Tes. 5, 12).

Părintele Ene Braniște, dar și părintele Petru Pruteanu, liturgiști recunoscuți, ne oferă următoarea schemă a Liturghiei apostolice și post-apostolice: 1.aducerea darurilor de pâine și vin; 2.rugăciunea de laudă și mulțumire; 3.amintirea de pătimirile și moartea Mântuitorului; 4.binecuvântarea darurilor; 5. rugăciuni și mijlociri pentru toți; 6. Amin-ul credincioșilor „ca semn de participare mistică a lor”; frângerea pâinii și împărtășirea din ea; 7.mulțumirea finală 8.colectele pentru nevoile Bisericii (Ieromonah Petru Pruteanu, Liturghia Ortodoxă …p.24; Pr.prof.univ.dr.Ene Braniște, Liturgica Specială…, p.133).

În parte, această schemă liturgică este extrasă dintr-un text din secolul al IIlea, text ce aparține Sfântului Iustin Martirul și Filozoful, „Apologia I – Către Antonius Plinuius” aprox.155). Făcând referire la momentul liturghisirii a relatat următoarele: „Și pentru toate câte ni s-au dat binecuvântăm pe Făcătorul a toate prin Iisus Hristos și prin Duhul Sfânt. Și în ziua numită a soarelui (duminica) se face strângerea la un loc a tuturor celor din orașe și din țarini și se citesc memoriile apostolilor și scrierile profeților până când se poate. După care, când cel care citește încetează, întâistătătorul face prin cuvânt povățuirea și chemarea la imitarea acestor frumoase lucruri. După care ne ridicăm și înălțăm toți rugăciuni în comun; și, precum spuneam mai înainte, când încetăm rugăciunea, se aduce pâine și vin cu apă, iar întâistătătorul înalță în chip asemănător, pe cât îi stă în putință, rugăciuni și mulțumiri, iar poporul aclamă spunând „Amin”, și se face împărtășirea fiecăruia din (Darurile) cele euharistizate, iar celor ce nu sunt de față li se trimite prin diaconi. Cei cu dare de mână și care vor, dau fiecare în mod liber din ale lor cât vor; ceea ce se adună se depune la întâi-stătător, iar el vine în ajutorul orfanilor și al văduvelor sau al celor lipsiți din alt motiv, celor ce sunt în închisori, străinilor aflați în trecere și, simplu spus, devine îngrijitor pentru toți cei ce sunt în nevoi”. (Canonul Ortodoxiei I. Canonul apostolic…, p. 369).

Revenind la schema Sfintei Liturghii, ce vom putea observa? În primul rând ziua de duminică aleasă pentru slujire, dinamica Liturghiei și accentul pus pe lecturile din Sfintele Scripturi (Vechiul și Noul Testament), respectiv cuvântul de învățătură. Prezența lecturilor trebuie interpretată ca dor după cuvântul Cuvântului, dar și ca moment de întărire a educației religioase.

Constatăm cum, odată cu trecerea timpului, se conturează din ce în ce mai clar, forma Liturghiei pe care ne-o vor oferi Sfântul Ioan Gură de Aur și Sfântul Vasile cel Mare.

Din secolul al III-lea nu avem texte care să ne descrie Sfânta Liturghie atât de amănunțit ca în Apologia Sf.Iustin Martirul și Filosoful. Cu toate acestea avem cel puțin 3 izvoare care ne vorbesc despre Liturghia veacului al III-lea și care ne indică o oarecare evoluție față de ceea ce avem prezentat în lucrarea pomenită. Cel mai probabil, cred specialiștii, totul a fost cauzat de rigoarea „disciplinei arcane”. Această „disciplina arcana” interzicea credincioșilor să vorbească despre Sfânta Euharistie și despre ceea ce se petrece în Sfânta Liturghie, datorită Tainei, pe de o parte, dar și din cauza persecuției îndreptate împotriva creștinilor.(Karl Christian Felmy, De la Cina de Taină la Dumnezeiasca Liturghie a Bisericii Ortodoxe. Un comentariu istoric, traducere pr.prof.Ioan I.Ică, ed.2, Ed.Deisis, Sibiu, 2008, pp. 61- 64)

Spuneam că forma Sfintei Liturghii a evoluat, dar s-a păstrat firul roșu. În acestă cronologie a dezvoltării vom putea afla două Liturghii, Liturghia Sfântul Iacob și Liturghia Sfântului Marcu, care vor influența  pe cele pe care le cunoaștem astăzi. Liturghia Sfântului Iacob specifică zonei siriace, respectiv a Sfântului Marcu, specifică zonei Egiptului. Una din caracteristicile acestor liturghii era numărul de lecturi biblice, patru, iar o alta, anaforaua liturgică, rugăciunile premergătoare și din timpul epiclezei, (a momentului pogorârii Duhului Sfânt asupra Darurilor și a prefacerii acestora).

În secolul al IV-lea și al V-lea, au fost puse în circulație Liturghiile ce poartă numele Sfinților Vasile cel Mare și Ioan Hrisostom.

Câte Liturghii cunoaștem în tradiția Ortodoxă ?

Căutând doar un răspuns simplu, fără să intrăm în toată istoria Sfintei Liturghii, vom putea spune că în zilele noastre, în Biserica Ortodoxă Română, sunt 3 Liturghii care se săvârșesc, Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur, Liturghia Sfântului Vasile cel Mare și Liturghia Sfântului Grigorie Dialogul. Mai putem pomeni în celelalte Biserici Ortodoxe și Liturghiile Sfântului Iacob și a Sfântului Marcu, dar acestea se săvârșesc foarte rar.

Ce Liturghie se săvârșește în Postul Sfintelor Pătimiri și cine a compus-o ?

Dat fiind faptul că vom avea o cateheză special dedicată Sfintei Liturghii a Darurilor Înainte Sfințite, vom spune doar atât că Liturghia de peste săptămână din Postul Mare îl are ca autor pe Sf. Grigore cel Mare, papă al Romei.

Ce este anaforaua liturgică?

Revenind acum la istoria Sfintei Liturghii, la evoluția ei de la forma simplă pe care am putut-o urmări din timpurile apostolice, până la complexitatea întâlnită în cel de-al patrulea veac, am dori să ne oprim câteva clipe la Anaforaua liturgică, cea care face diferența între Liturghia Sfântului Vasile și a Sfântului Ioan, dar și între acestea și celelalte Liturghii.

„Despre Anaforaua Sfântului Vasile, ca generalizată deja, menționau pe la anul 520 un oarecare diacon Petru, apoi Leonțiu de la Bizanț în 543 – numind-o „insuflată de Duhul Sfânt” – și în cele din urmă Canonul 32 al Sinodului Trulan (691), Sfântul Ioan Damaschin (+749) și Codexul Barberini, din secolul al VIII-lea”. (Ieromonah Petru Pruteanu, Liturghia Ortodoxă…, p.50)

Dar ce este anaforaua? Conform liturgiștilor ortodocși, dar nu numai, anaforaua s-ar deschide după formula liturgică „Să mulțumim Domnului!” și s-ar încheia cu Amin-ul! ecfonisului „Și ne dă nouă cu o gură și o inimă a mări și a cânta preacinstitul și de mare cuviință numele Tău, al Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh”(Pruteanu, 138). Cu alte cuvinte, este partea centrală a Liturghiei, unde avem cele mai importante rugăciuni și momentul prefacerii.

În ce privește anaforaua Sfântului Ioan Gură de Aur, vom lăsa liturgiștii să vorbească din nou:

 „Cel mai probabil, atunci când Sfântul Ioan a ajuns arhiepiscop de Constantinopol, el a redactat într-o variantă nouă Anaforaua pe care o slujise ca preot la Antiohia și a introdus-o ca pe una secundară, alături de cea a Sfântului Vasile, care deja exista la Constantinopol. (În duminici și sărbători se săvârșea Liturghia Sfântului Vasile cel Mare, iar sâmbăta și în celelalte zile de rând – cea a Sfântului Ioan. De aici avem rânduiala de astăzi a Liturghiilor în Postul Mare pentru sâmbete și duminici). Totodată, „putem constata că Sfântul Ioan a urmărit în redactarea Anaforalei sale nu doar o formulare aparte, ci mai ales apărarea dogmei trinitare, prin combaterea unor erezii ale timpului său: cea a lui Arie, Macedonie, dar mai ales erezia lui Eunomie – și asta pentru că Anaforaua, la vremea aceea, se citea în auzul tuturor și era nu numai o rugăciune, ci o mărturisire de credință”.( Ieromonah Petru Pruteanu, Liturghia Ortodoxă…,  p. 51).

Se pare că în secolele XI-XII, Liturghia Sf.Ioan a fost tradusă în latină și slavonă, dar, încă nu ocupa locul central, principală fiind cea a Sf. Vasile cel Mare.  Vă veți întreba de ce Liturghia nu a păstrat cu fidelitate forma pe care a avut-o în perioada apostolică? Orice lucru, pentru a-l înțelege cât de cât bine, e important să-l vedem în contextul istoric și cultural în care el a apărut. Sfânta Liturghie a rămas aproape 300 de ani la nivelul descris de sfinții apologeți dintr-o cauză simplă, persecuțiile. Pentru a săvârși Sfânta Liturghie, cum o facem astăzi, ar fi fost nevoie de pace. Imediat ce au dobândit libertatea și pacea, au pus în practică forța creatoare creștină și au scris, prin Sfinții Ioan Gură de Aur și Vasile cel Mare, dar și prin alți sfinți, liturghia pe care o avem și astăzi.

Sunt multe alte aspecte de ordin istoric pe care le-am putea atinge aici, dar spațiul nu ne permite. Vom încheia printr-un cuvânt al Sfântului Ioan de Kronstadt: „Liturghia este pentru credincioși o pavăză și o ripostă în fața necontenitei dezamăgiri care domnește în lume; este sfințirea celor întinați prin căderea în păcat, îndreptare pentru cei căzuți în greșeală, ajutor celor înfrânți, izgonire a duhorii păcatului, revărsare a bunei-miresme a Duhului Sfânt”.(Sf.Ioan de Kronstadt, Liturghia – cerul pe pământ, trad.Boris Buzilă, Deisis, Sibiu, 2002, p. 162)

<a href="https://radiorenasterea.ro/author/pr-liviu-vidican-manci/" target="_self">Pr. Liviu Vidican Manci</a>

Pr. Liviu Vidican Manci

Directorul Seminarului Teologic Ortodox și lector la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Cluj-Napoca.

Ultimele articole

Mănăstirea „Sfântul Proroc Ilie Tesviteanul” de la Nușeni

Mănăstirea „Sfântul Proroc Ilie Tesviteanul” de la Nușeni

Inițiativa înființării Mănăstirii „Sfântul Proroc Ilie Tesviteanul” din localitatea bistrițeană Nușeni, Protopopiatul Beclean, a aparținut vrednicului de pomenire Arhiepiscop Teofil Herineanu. Acesta a aprobat, în 1991, înființarea unei mănăstirii în ținutul său...

Iisus Hristos – corect politicește | satiră ideologică

Iisus Hristos – corect politicește | satiră ideologică

Atunci când Iisus Hristos S-a născut, El, de fapt, s-a ferit de beneficiile unui sistem instituționalizat care punea pe primul plan siguranța și confortul majorității nou-născuților; Atunci când a rămas în templu, la doar doisprezece ani, vorbind cu învățătorii Legii,...

Sfântul Cuvios Paisie Aghioritul și cunoașterea duhovnicească

Sfântul Cuvios Paisie Aghioritul și cunoașterea duhovnicească

Sfântul Cuvios Paisie Aghioritul ne propune o ierarhie în interiorul procesului de cunoaștere. Și pornește de la cea mai importantă – cunoașterea ce vine din experiența duhovnicească, generată de străluminarea Duhului Sfânt și concretizată în discernământul spiritual....

Mai multe din Catehetica
Sfânta Euharistie

Sfânta Euharistie

Împărtășania e salvarea omului modern. Fără ea nu va putea să-și găsească drumul către echilibrul interior. Cei care nu-l vor căuta pe Dumnezeu în Euharistie, îl vor dobândi pe cel necurat gustând din „euharistia” lui. În acest sens sunt lămuritoare cuvintele Sfântului Chiril al Ierusalimului: „Căci, după cum pâinea și vinul Euharistiei, înainte de invocarea Sfintei Treimi, sunt simplă pâine și vin, dar, după invocare, pâinea ajunge trup al lui Hristos, iar vinul, sânge al lui Hristos, în același chip mâncărurile din trufia lui Satan sunt, prin natura lor, simple mâncăruri, dar se spurcă prin invocarea demonilor”.

Liturghia credincioșilor

Liturghia credincioșilor

Liturghia credincioșilor poate fi împărțită pe mai multe secvențe, după cum urmează: partea introductivă, Vohodul Mare sau Ieșirea cu Cinstitele Daruri, Partea pregătitoare pentru săvârșirea Jertfei, Momentul central al Liturghiei: săvârșirea Jertfei (sfințirea Darurilor), săvârșirea Tainei (Împărtășirea) și partea finală.
Vom încerca, atât cât spațiul ne va permite să tratăm aceste părți componente.

Despre Liturghia catehumenilor

Despre Liturghia catehumenilor

Sufletul ne îndeamnă să începem această cateheză cu un gând din Sf.Ioan de Kronstadt: „Ce poate fi mai măreț, mai mișcător, mai de-viață-făcător pe pământ decât slujirea Liturghiei? Aici se închipuie și se săvârșește cea mai mare Taină a iubirii lui Dumnezeu față de...

Ce este „Proscomidia”?

Ce este „Proscomidia”?

Împărăția din firidă, cum avea să o numească Mitropolitul Bartolomeu Anania, este locul tainic din biserică unde preotul pregătește darurile pentru Sfânta Liturghie. Acest loc se numește proscomidiar sau prothesis. De unde vine acest cuvânt? Din grecescul prothesis și...

Despre moaște în învățătura ortodoxă

Despre moaște în învățătura ortodoxă

Sfinții, casnicii și prietenii lui Dumnezeu, stau înaintea noastră ca modele de urmat și ca mijlocitori. Nu este niciun dubiu că sfințenia este atinsă de toți care stau pe cărarea poruncilor divine. Sfântul este chipul omului mântuit, salvat. Kallistos Ware spune că...

Despre sfinți în învățătura ortodoxă

Despre sfinți în învățătura ortodoxă

Într-un context cultural materialist și puternic marcat de gândirea protestantă radicală, o gândire cvasi-iconoclastă, a vorbi despre oameni ca sfinți poate fi greu de înțeles. Așa cum am observat în cateheza precedentă, omul și-a pierdut, în ochii filosofiei...