Ruşinea de a-ţi mărturisi credinţa

de Spiritualitate

Sunt oameni cărora le este ruşine să-şi mărturisească credinţa, apartenenţa lor confesională. Cei mai tineri n-au apucat vremurile, dar noi, cei maturi ştim că în perioada comunistă, multora le era teamă să-şi mărturisească credinţa lor. Dar nu numai atunci. Chiar şi în zilele noastre, s-ar părea că nu este în spirit european să-ţi mărturiseşti pe faţă credinţa, deoarece poţi fi etichetat anacronic. Iată ce zice Sfântul Apostol Pavel în Epistola către Romani, în capitolul 1, versetul 16: „Căci nu mă ruşinez de Evanghelia lui Hristos pentru că este puterea lui Dumnezeu spre mântuirea a tot celui care crede: iudeului întâi şi elinului”.

Iată, vă dau un caz din istoria apropiată. Se petrecea în anul 1996. Pe atunci, în Cecenia erau multe conflicte între armata oficială rusească şi ceceni. În acel an, un tânăr de 19 ani, pe nume Evghenie, îşi făcea stagiul militar. El, în copilărie, fiind un băiat credincios, la un moment dat s-a dus la spovedanie.Părintele, observând că n-are cruciuliţă, i-a dat o cruciuliţă pe care tânărul şi-a pus-o la gât şi n-a mai dat-o jos niciodată. Când a părăsit satul natal şi a mers la liceu, mama lui i-a cerut s-o pună deoparte, pentru a nu fi persiflat de colegii săi. Dar n-a dat-o jos, ba a luat-o cu el şi când a fost dus în armată. Dumnezeu a îngăduit ca el, cu câţiva colegi soldaţi, să fie prinşi de ceceni şi luaţi ostatici. Dezbrăcându-l pe Evghenie, aceştia au văzut că sub cămaşă, la gât, poartă Crucea Domnului Hristos. Atunci i-au pus condiţia: ori renunţă la Cruce, aruncând-o, şi trece la musulmani, ori va fi omorât. N-a vrut să-şi dea jos Crucea şi rezultatul a fost că, în mod bestial, l-au batjocorit şi i-ai tăiat capul. Mai apoi, mama lui, care a auzit acest lucru, cu un efort extraordinar, vânzându-şi casa şi bunurile a reuşit să îi recupereze trupul şi să-l înmormânteze creştineşte. Mai apoi, Biserica Rusă l-a canonizat, devenind Sfântul Evghenie, Noul Mucenic. L-a mărturisit pe Hristos prin faptul că n-a vrut să renunţe la cruciuliţa pe care o avea la gâtul său, cruciuliţă care îi dezvăluia apartenenţa lui religioasă, care-i demonstra statutul lui de creştin mărturisitor.

Sunt amănunte gingaşe, dar care spun mult referitor la credinţa noastră. În toate împrejurările, în toate ipostazele, noi suntem chemaţi să ne mărturisim credinţa noastră. De ce? Pentru că „ce folos are omul – spune Evanghelia– dacă va câştiga toată lumea şi-şi va pierde sufl etul său, sau ce-ar putea da omul în schimb pentru sufletul său?” (Marcu 8; 36).

Convinşi fiind că noi moştenim credinţa cea adevărată, credinţa ortodoxă venită de la Domnul Iisus Hristos, prin Sfinţii Apostoli şi prin Sfinţii noştri părinţi, trăim frumos şi, mărturisindu-L pe Domnul Hristos prin lucruri mari, dar mai ales prin lucruri mici, prin viaţa de zi cu zi, devenim misionarii Lui. Şi atunci, ceea ce spune Evanghelia se împlineşte: „Aşa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, ca văzând faptele voastre cele bune să preamărească pe Tatăl Vostru cel din Ceruri”.


Sursa: Chiriacodromion contemporan / † Andrei, Arhiepiscop şi Mitropolit, Editura Renaşterea, 2016

DISTRIBUIE

z

ASCULTĂ LIVE

RADIO RENAȘTEREA

Mai multe din Spiritualitate
Cu Iisus Hristos, prin moarte la viață | Pr. univ. dr. Valer Bel

Cu Iisus Hristos, prin moarte la viață | Pr. univ. dr. Valer Bel

Omul creștin se pregătește în cursul întregii vieţi pământești să se mântuiască în viaţa veșnică prin sporirea și întărirea comuniunii lui cu Hristos și cu semenii, pentru ca moartea să fie trecerea lui la plenitudinea comuniunii cu Dumnezeu și cu semenii săi. Dar...

Deniile din saptămâna a V-a a Postului Mare

Deniile din saptămâna a V-a a Postului Mare

În săptămâna a cincea din Postul Mare, creștinii ortodocși participă la primele slujbe numite Denii din parcursul anului bisericesc: Denia Canonului Mare – miercuri și Denia Acatistului Bunei Vestiri – vineri. La Catedrala Mitropolitană „Adormirea Maicii Domnului” din...

Viața Sfântului Ierarh Pahomie de la Gledin, Episcopul Romanului

Viața Sfântului Ierarh Pahomie de la Gledin, Episcopul Romanului

Părinții săi, preotul Eftimie și prezbitera Ana s-au îngrijit să-i dea o educație aleasă. Pomelnicul schitului Pocrov arată că „încă din tinerețile lui, era iubitor de Hristos, doritor de viață pustnicească, având o fierbinte dragoste către Dumnezeu. Drept aceea,...