Selma Lagerlör s-a născut la data de 20 noiembrie 1858 în provincia Värmland, în sânul unei familii de la care autoarea a deprins cele mai frumoase și nobile virtuți. Conform mai multor descrieri, știm că tatăl acesteia, locotenent de meserie, era vesel, activ, avea o creativitate și o imaginație extrem de bogată, fapt pentru care adesea se implica în activități ce presupuneau contact cu copiii. Despre mama sa știm că era o femeie foarte muncitoare și înțeleaptă, dând dovadă mereu de empatie și înțelegere când venea vorba de problemele sufletești ale celorlalți. Un alt personaj extrem de important din viața autoarei, care pare să influențeze direct opera acesteia, este bunica din partea tatălui care era asemenea unui tezaur viu, cunoscând și relatând nenumărate legende și cântece populare.

Copilăria petrecută la casa părintească a fost pentru Selma o perioadă influentă și critică a vieții ei întrucât de acești ani se leagă șiîntreaga operă. Vestita casă cu etaj, acoperișul acoperit cu turbă, oamenii veseli, luminoși și muncitori apar adesea ca insertiții directe în creațiile acesteia.

La vârsta de trei ani, într-o dimineață aparent obișnuită, autoarea suedeză se trezește cu un picior paralizat, iar această afecțiune a persistat întreaga viață, din nefericire, niciodată vindecându-se complet.

Acesta a fost astfel principalul motiv pentru care Selma nu a frecventat fizic cursurile unei școli, fiind nevoită să învețe de acasă. Dragostea sa pentru literatură, motivația și dorința de a excela au determinat-o încă de mică să citească foarte mult, în special cărți de aventură sau fantezie precum „O mie și una de nopți” sau „Povestirile lui Andersen”.  Astfel, încă de la 15 ani Selma începe să scrie versuri, cel mai mare vis al ei fiind acela de a deveni scriitoare.

În pofida contextului acelor vremuri și a situației materiale precare a familiei, Selma Lagerlof va pleca în anul 1881 la Stockholm pentru a urma pentru un an de zile cursurile unui Liceu pentru fete și, ulterior, timp de trei ani, Școala pedagogică.

Ca orice tânăr inițiat într-un domeniu până atunci necunoscut, primele scrieri ale Selmei Lagerlof au fost extrem de criticate, primind recenzii dure din partea figurilor reprezentative ale criticii literare din acea vreme.

Problema consta, de fapt, în incapacitatea autoarei de a se încadra în canoanele literare ale acelei vremi, stilul ei fiind marcat de oralitate, spontaneitate și o libertate de expresie asemănătoare cu cea a legendelor populare. De asemenea, mare parte a povestirilor ei erau strâns legate de copilărie și adolescență, această notă de înalt subiectivism fiind atipică pentru literatura suedeză din acea vreme.

După o perioadă de doi ani de la acest așa-zis eșec literar, opera Selmei Lagerlof ajunge pe masa de lucru a celui mai autorizat critic literar din acele timpuri care îi realizează cărții intitulată „Povestea lui Gösta Berling” o recenzie favorabilă, acesta fiind și momentul care o va consacra pe autoare.

În scrierile Selmei Lagerlof, prima femeie care a primit Premiul Nobel pentru Literatură în anul 1909, predomină legenda și povestirea. Dintre cele mai cunoscute creații ale sale amintim Lanțuri nevăzute (1894), Banii domnului Arne (1904) sau Împăratul Portugaliei (1914).

Pentru contribuția sa în domeniul literar, Selma Lagerlof va primi titlul de Doctor Honoris Causa și va deveni, de asemenea, și prima femeie membru al Academiei Suedeze în anul 1914.

Selma Lagerlof trece la cele veșnice la data de 16 martie 1940, la vârsta de 81 de ani, în urma unui Accident Vascular Cerebral.