Dragă Doamne,

De ziua mea am primit o sticluță cu capsule mici pe care scrie 100% love, adică dragoste, în caz că ai uitat engleza. Și, pe lângă pastilele pe care doamna doctor mi le dă ca să nu mă mai doară nimic, mama îmi amintește în fiecare zi să deschid și  o capsulă verde sau roșie, roz sau galbenă, mov sau albastră din sticluță, și să citesc mesajul dinăuntru. Scrie tare mic, de abia văd.

Așa am făcut și azi. Eram cam supărat, pentru că prietenul meu din salonul 5, Teo, nu s-a simțit bine și n-a putut ieși afară să ne jucăm. Mama lui mi-a spus că are nevoie de odihnă. Așa că, m-am întors în salonul meu, am scos o capsulă din sticluță și pe un bilețel minuscul scria: „Azi nu ești supărat!”. Hmmm… cum să fac? Ce-i drept, toți sunt drăguți cu mine, îmi oferă ce vreau eu, îmi fac toate poftele, îmi aduc cărți de povești, dulciuri sau jucării. Dar nu pot merge la școală, iar bunicii mă așteaptă să dau de mâncare la găini. Au și un cățel pe nume Coco. E tare năstrușnic. Cred că îmi simte lipsa. Îmi e dor de toata astea… E greu să nu fii trist. În plus, acum sunt bine, dar există zile când mă simt obosit și mă doare tare burtica.

Nici nu ar fi așa de rău dacă nu aș vedea-o uneori pe mama plângând. Am prins-o pe furiș. Cred că și ea ar vrea să mergem acasă. Însă doamna doctor, „Mrs. Mire”, ne convinge în fiecare zi să mai stăm. E chiar drăguță, îmi povestește despre eroi, despre luptători, și cum că numai cei curajoși pot să câștige premiul cel mare. Ea zice că eu pot fi unul dintre ei. Ce-i drept, mai în șoaptă îmi spune și că eroii mai pierd câte-o luptă, și asta, mai ales, atunci când mă vede trist. Dar, până la urmă, îmi spune „dacă nu ne lăsăm, putem învinge. În echipă”. Și echipa e formată din cei mai buni – mama, tata, Mrs. Mire, Teo și ceilalți prieteni din spital – George, Peti și Leo. Pe lângă ei, le-am inclus și pe doamnele asistente Ani și Cătă. Sunt mereu vesele și niciodată nu pică testul. Mă întrebi – care test? Tocmai cel de pe răvaș: „Azi nu sunt supărat!” Echipa are rolul de a ne înveseli, dacă vreunul dintre noi este trist.

De obicei îmi iese, dar uneori mă simt foarte obosit. Și bătrân. Că așa mi-a zis bunicul când l-am întrebat de ce nu poate alerga cu mine: „Sunt bătrân”. Când nu pot alerga, îmi imaginez că și eu sunt bătrân, de 100 de ani. Nu e prea frumos să îmbătrânești. Noroc că, a doua zi, parcă iar devin din nou copil. Pot alerga, ce-i drept nu foarte mult. Zâmbetele celor din echipă mă ajută. Le-am și spus: „Dacă nu zâmbiți, eu vreau să îmbătrânesc repede și să mor. Nu îmi place să vă văd triști”. Noroc că mai tot timpul sunt veseli, se îmbracă în toate culorile și au bomboane bune în buzunar.

Am uitat să îți povestesc de Părintele Lori. Vine la noi în fiecare zi. E îmbrăcat în negru, dar știe să îmbrățișeze. Are brațele mari și încăpem cu totul în ele. Uneori chiar mai mulți. Când ajunge pe palier, fugim toți imediat la el. Ne-a zis că are un prieten bun. Îl cheamă Hristofor. De altfel, așa îi zice și la palatul unde locuim noi acum. Și că e puternic, că îi poate purta pe toți pe umeri, că îi poate trece de pe un mal al râului pe celălalt, că îi poate salva de prin prăpastii sau de prin alte locuri periculoase. Ba, mai mult, ne-a mai povestit că, odată, te-a purtat chiar și pe Tine. Ne-a arătat o imagine tare frumoasă cu el și cu Tine pe umerii lui. O purta la piept. Erați tare bucuroși împreună. Și ne-a mai zis că, atunci când suntem obosiți și ne vine să dormim, putem să ne cuibărim în brațele lui mari și moi. Uneori încerc asta și îmi face bine. Închid ochii și visez. Și ajung foarte departe, acasă, la bunici, la școală, dar și într-o altă lume, despre care Părintele Lori ne vorbește din Cartea cărților. E convingător și zice că toți o vom explora odată, ca astronauții. Unii, mai curajoși, mai devreme, alții, cărora le e frică, mai târziu. Mie nu-mi este frică. Deloc. Cred că și eu m-am împrietenit cu Hristofor, prietenul Părintelui Lori, dar și al Tău. Vreau și eu să devin puternic ca și el și să-i ajut pe ceilalți copii să treacă prăpastia. Mă simt în stare. Și știu că și Tu mă vei ajuta.

Ce să îți mai spun acum? Cred că e destul. M-am cam lungit. Mi se întâmplă asta destul de des. În plus, am cam obosit. Știi, în ultima vreme, obosesc repede… Îmi închipui că și Tu ai putea fi obosit, că am auzit că ești bătrân. A, nu. Totuși ar mai fi ceva. Să ai grijă de mama și de tata, de bunicul și bunica, și toți de pe aici, că sunt buni cu mine și mă fac să zâmbesc… Și de Teo, de George, de Peti și de Leo. De Mrs. Mire, de Ani și Cătă. Și de Părintele Lori. Și să ai grijă, mai ales, de Tine, că fără Tine mi-ar fi tare greu…

Iar dacă adorm, mi-ar plăcea ca Tu să mă trezești… Pe curând!

Al Tău,

Felix

Împreună, pentru copiii suferinzi, ca o familie tot mai mare. Dacă nu suntem bolnavi, nu este din întâmplare, ci pentru că Dumnezeu ne cheamă să participăm la suferința celuilalt, dintre cei mai mici – cu cuvintele noastre, cu brațele noastre, cu ceea ce avem sau, mai ales, cu ceea ce suntem, cu bucuria de a le sta alături. Deviza zilei să fie: „Azi nimeni nu este trist!”

† BENEDICT Bistrițeanul

Episcop vicar al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului și Clujului

Centrul de Îngrijiri Paliative Pediatrice „Sfântul Hristofor” – un proiect devenit realitate

În toamna anului 2022, la data de 13 octombrie, Înaltpreasfințitul Părinte Andrei, Arhiepiscopul Vadului, Feleacului și Clujului și Mitropolitul Clujului, Maramureșului și Sălajului, și Preasfințitul Părinte Benedict Bistrițeanul, Episcopul-vicar al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului și Clujului, au pus piatra de temelie pentru Centrul de Îngrijiri Paliative Pediatrice „Sfântul Hristofor” din localitatea clujeană Sânnicoară, un proiect medico-social al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului și Clujului, care va asista, în mod gratuit, pacienții minori cu boli cronice progresive, în diferite stadii ale bolii.

Lucrările la Centrul de Îngrijiri Paliative Pediatrice au început abia în luna noiembrie 2023, edificiu urmând a fi construit în localitatea Sânnicoară, pe strada Triajului, pe un teren de 1.400 mp, donat de familia părintelui Lorand Emanuel Komives.

Centrul se dorește a fi un spital care să ofere asistență complexă (medicală, spirituală, socială și psihologică), în mod gratuit, copiilor cu boli cronice progresive, aflați în diverse stadii ale bolii care fac improbabilă supraviețuirea până la vârsta de adult. În cadrul centrului, copiii vor participa la activități școlare, iar șederile vor fi oferite nu numai pentru tratament, ci și pentru a le da părinților o perioadă de refacere după efortul constant depus pentru copiii lor.

Proiectul se află sub patronajul Asociației „Sfântul Nectarie” din cadrul Arhiepiscopiei Ortodoxe a Vadului, Feleacului și Clujului, președintele asociației fiind Preasfințitul Părinte Benedict Bistrițeanul.

„Suferința este o realitatea care ne mișcă, sub orice formă s-ar derula în fața noastră, însă, mai ales, atunci când este vorba de copii. De aceea, prin acest centru, ne dorim să întindem o mână de ajutor copiilor care suferă de boli cronice progresive și familiilor acestora și să îmbunătățim calitatea vieții lor, în forma ei cotidiană, căci «viața este pe zile și fiecare zi are o poveste». Și credem că, ÎMPREUNĂ, vom reuși acest lucru”, a spus Episcopul-vicar Benedict.

La slujba punerii pietrei de temelie, directorul Centrului de Îngrijiri Paliative „Sfântul Nectarie”, pr. dr. Bogdan Chiorean, a vorbit despre inițiativa și necesitatea construirii unui centru de îngrijiri paliative pediatrice, mărturisind că în cei peste 10 ani de la deschiderea centrului au fost multe solicitări de internări pentru copii, dar care nu au putut fi realizate.

„Deși n-avem încă o estimare exactă a costurilor, suntem conștienți de faptul că e deosebit de dificil să construiești în contextul în care ne aflăm. Dar, de asemenea, suntem siguri că dragostea noastră – a tuturor – se va transforma-n cărămidă termoizolantă și acoperiș, ca să le țină de cald și de dor”, a spus pr. dr. Bogdan Chiorean.

„La inaugurare, m-aș bucura să fim cu toții acolo! Să ne deghizam în personaje de basm, ca să putem scăpa lacrimi în tihnă prin spatele unor măști vesele. Până la urmă, în situațiile astea e-așa de important să fii prezent. Doar să fii prezent.”, a mai declarat directorul centrului.

Spitalul „Sf. Hristofor” va fi al doilea centru dedicat îngrijirilor paliative construit de Arhiepiscopia Clujului, după Centrul de Îngrijiri Paliative „Sfântul Nectarie”, înființat în anul 2012 de vrednicul de pomenire Episcop Vasile Flueraș.

Cei care doresc să sprijine acest proiect, o pot face donând în conturile Fundației „Sfântul Nectarie” din Cluj-Napoca, fundație care se ocupă de Centrul de Îngrijiri Paliative „Sfântul Nectarie” din Cluj-Napoca și de construirea viitorului Centru de Îngrijiri Paliative Pediatrice „Sfântul Hristofor”.

Conturile puse la dispoziției sunt următoarele:

Asociația „Sfântul Nectarie” Cluj

Lei: RO83BTRLRONCRT00C6603105

Euro: RO25BTRLEURCRT00C6603103

Prin SMS, la numărul 8845, cu textul JOY, înseamnă 2 euro donați lunar pentru construirea acestui spital.