Duminică, 2 noiembrie 2025, a XXII-a după Sfintele Rusalii, a bogatului nemilostiv și săracul Lazăr, Preasfințitul Părinte Iustin, Episcopul Maramureșului și Sătmarului, s-a aflat în mijlocul credincioșilor din Parohia Supuru de Jos, Protopopiatul Carei, unde a oficiat Sfânta Liturghie Arhierească, a rostit cuvânt de învățătură și a binecuvântat capela de cimitir cu hramul „Învierea lui Lazăr”.

„Parohia Supuru de Jos este o comunitate aproximativ medie, are 250 de familii, are 500-600 de credincioși și este și centrul de comună. Comuna are în jur de 4.000 de suflete, după ultimul recensământ. Credincioșii ortodocși sunt păstoriți astăzi de Părintele Viorel Gheorghe Dat, care a venit aici din 2021, deci are aproape 5 ani. A venit și a preluat parohia așa cum era ea și a început câteva lucrări necesare, a spus Preasfințitul Părinte Episcop Iustin. Atât de necesare. În primul rând, a trebuit recondiționată capela de cimitir, că a fost făcută în grabă, datorită suferinței Părintelui Vasile Ghițiu, care a plecat la Domnul anul trecut și se dorea să fie sfințite capela de cimitir într-o primă etapă. Și au făcut lucrurile puțin în grabă, ele au trebuit corectate între timp și au reluat lucrările la capelă, au schimbat învelitoarea, au înfrumusețat interiorul, au mărit pridvorul și au făcut lucrări esențiale. Au făcut terasa din jurul capelei mortuare, pentru a exista spațiu suficient atunci când îi prohodim pe cei adormiți. Și astăzi ne-au chemat să binecuvântăm, să sfințim lucrările la capelă și să intre în toată rânduiala. Și ne bucurăm din suflet că peste 75% din comunitățile noastre ortodoxe, din parohiile ortodoxe, în special cele din județul Satu Mare, au capele de cimitir sau capele mortuare în cadrul proiectului nostru eparhial „Nicio comunitate parohială fără capelă mortuară”. Deci, este un proiect, este un program, îl ducem la îndeplinire și este firesc să avem locuri de prohodire, nu mai îi prohodim pe cei adormiți în curtea casei sau în șură, cum făceam de mult. Așa au fost vremurile atunci. Din respect față de cei adormiți, îi prohodim întotdeauna, le facem priveghiul seara, înaintea slujbei de înmormântare, la capelă, îi depunem la capelă și apoi, a doua zi, slujba prohodului, cu toată cinstea care se cuvine să o dăm celor plecați dintre noi, care sunt în rugăciunile și iubirea noastră, pentru că iubirea e mai puternică decât moartea. Și apoi tot la capela de cimitir se fac pomenirile celor adormiți, în sâmbetele morților, de aceea capelele de cimitir sunt o necesitate de cult. Părintele Viorel a lucrat și la biserică, a reorganizat Sfântul Altar. În 2023 a fost Preasfințitul Timotei Sătmăreanul și a sfințit Sfânta Masă a Altarului. Mai sunt lucrări multe de făcut. Este tânăr și vor porni toate lucrările care sunt necesare. Pictura este foarte degradată. Trebuie văzut care este soluția. Biserica nu este monument istoric, așa că se poate face, deși are peste două secole. Se pot face lucrări importante. Să se mobileze biserica, că ea e valoroasă, biserica moșilor și a strămoșilor, celor care sunt astăzi, dar trebuie înnobilată și interior. Casa parohială este foarte degradată. Probabil se va impune construirea unei noi case parohiale, dacă aceasta nu se mai poate recondiționa. Comunitatea este una cu multă credință și evlavie și își iubește valorile, așa că ne rugăm lui Dumnezeu să le ajute, împreună cu noul părinte, să le plinească pe toate cele ce lipsesc și să fie așa cum este o comunitate centru de comună, întâi între celelalte localități, așa se cuvine să fie o comunitate de centru, cum s-ar spune, centru de comună. Și-i cunoaștem de mult, de foarte mult timp, de mulți ani și sunt creștini foarte buni. Și dăm slavă lui Dumnezeu pentru credința și evlavia cu care își cinstesc și își iubesc biserica, valorile, graiul, cultura românească și biserica ortodoxă strămoșească. Slavă lui Dumnezeu pentru toate!”

Binecuvântarea capelei de cimitir

Slujirea Preasfințitului Părinte Episcop Iustin în Parohia Supuru de Jos a început cu binecuvântarea capelei de cimitir, care face parte din proiectul eparhial „Nicio Parohie fără capelă mortuară”, capelă ce a fost refăcută integral interior și exterior, ce poartă hramul „Învierea lui Lazăr” și este amplasată în cimitirul nou al satului.

După binecuvântarea  capelei de cimitir Preasfințitul Părinte Episcop Iustin s-a deplasat la biserica parohială, pentru a oficia Sfânta Liturghie Arhierească.

Sfânta Liturghie Arhierească

Soborul slujitor a fost alcătuit din Arhim. Spiridon Belei, starețul Mănăstirii Scărișoara Nouă,  Pr. Florian Mocan, protopopul Careiului, Pr. Gheorghe Viorel Dat, paroh, Pr. Ovidiu Bontoș din Baia Mare, Pr. Ciprian Pașca din Carei, Pr. Vasile Malanca din Andrid, Pr. Bogdan Mureșan din Supuru de Sus, Pr. Răzvan Moș din Hurezu Mare, Pr. Ioan Șvab, pensionar, fiu al satului, Pr. Ioan Roman, din Bihor, fiu al satului, Arhid. Teodosie Bud, consilier eparhial economic, Arhid. Vlad Verdeş, consilier eparhial cultural, Arhid. Lucian Burnar, secretar eparhial, Arhid. Dr. Nifon Motogna, consilier eparhial pentru administrarea Catedralei Episcopale „Sfânta Treime” Baia Mare, Arhid. Vasile Pop, consilier eparhial pentru protocol.

Răspunsurile la Sfânta Liturghie au fost date de Grupul Psaltic „Theologos”, dirijat de Denis Sulițanu, manager Diac. Dănuț Silviu Pop, iar la priceasnă a cântat eleva Iulia Bura din Supuru de Sus.

Între oficialități am distins, alături de primarul comunei Supur, Sergiu Petrică Crișan, pe deputatul Adrian Cozma, membru în Adunarea Națională Bisericească, Valer Beșeni, fost secretar de stat la Ministerul Mediului, primarul Ioan Crasnai al comunei Socond, alți oficiali.

Biserica din Supuru de Jos a fost construită în 1792 din piatră și cărămidă, are ziduri groase, și hramurile „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil”, hramul istoric, și „Sfântul Ștefan cel Mare”, dăruit la târnosirea Sfântului Altar în urmă cu câțiva ani.

Cuvântul de învățătură

Un vast și cuprinzător cuvânt de învățătură a rostit Preasfințitul Părinte Episcop Iustin despre Sfânta Evanghelie a acestei duminici, a bogatului nemilostiv și săracul Lazăr, din care spicuim un scurt fragment referitor la scopul și însemnătatea postului în diferite perioade ale anului bisericesc:

„Această perioadă este pregătitoare pentru a înțelege sensul, rostul și folosul postului. De ce postim, ce rost are și ce folos avem noi atunci când ținem posturile rânduite de Sfânta Biserică? Posturile sunt așezate în preajma sărbătorilor mari, cum sunt Crăciunul (Nașterea Domnului), Sfântă Mărie Mare (Adormirea Maicii Domnului), Sfinții Apostoli (Postul Sfinților Apostoli Petru și Pavel). Acestea sunt posturi mai extinse. Mai sunt posturi cu ajun de o singură zi, în ajunul praznicelor mari. Ajunul Bobotezei, de exemplu, chiar și ajunul Crăciunului. Sigur că noi primim colindători la Crăciun și îi primim cu bucate de post. Deși bătrânii noștri îi primeau cu mere, nuci, alune și colaci. Erau de post acelea.  Noi le-am schimbat acum. Le oferim prăjituri și dulciuri. S-a mai schimbat lumea. De ce este pregătitoare rânduiala Bisericii pentru postul care vine? Și tocmai despre aceste lucruri ne vorbește Sfânta Evanghelie, cum se cuvine să fim atunci când începem o călătorie spre Împărăția lui Dumnezeu? Toată viața noastră este o călătorie spre Împărăție. Depinde cum o gândim, cum călătorim, cu cine ne însoțim, ce scop are călătoria noastră și cât de înțelept o pregătim. Pericopa evanghelică ce se citește astăzi, în Duminica a XXII-a după Rusalii, este una dintre cele mai frumoase și pline de sens existențial. Este singura, singurul pasaj din Evanghelie în care Mântuitorul arată realitatea vieții trăite aici, pe Pământ, ca și misiune pe care o primim de la Dumnezeu. Fiecare avem o misiune. Nu suntem rodul hazardului sau întâmplării. Venim cu o misiune în ADN-ul nostru. ADN-ul nostru este legat de Sfințenia lui Dumnezeu. De la Dumnezeu avem tot ce avem. Și avem o misiune care este dată de Dumnezeu. Și atunci, dacă înțelegem acest lucru, încercăm să ascultăm șoaptele lui Dumnezeu. Este frumoasă pericopa evanghelică pentru că ne deslușește realitatea vieții, dar trage o perdea, un văl de pe veșnicii, despre ce se întâmplă dincolo de ceea ce se vede din viața aceasta, care este limitată, care poate atinge acum la șaptezeci de ani, cum zice Psalmistul, vârsta omului șaptezeci de ani, cei în putere optzeci de ani și zice ce-i mai mult decât aceasta, osteneală și durere. Dar asta a zis Psalmistul, dar Dumnezeu poate mai mult. Dumnezeu poate să ne dăruiască mai mult. Și oamenii acum trăiesc nouăzeci, o sută de ani. Sunt unii care depășesc suta de ani. Speranța de viață a crescut. Dar, oricum, se încheie călătoria noastră pământească. Și tocmai despre acest lucru ne vorbește Mântuitorul în pilda cu bogatul nemilostiv și săracul Lazăr.”

Și, mai departe:

„Omul când pleacă, sufletul omului se desparte de trup. Sufletul este copia trupului. Deci avem suflet în toate. Cu sufletul ne mișcăm. Științific, mușchii, nervii, dar teologic? Teologic, sufletul este cel ce dă viață. Trupul nu folosește la nimic, a zis Mântuitorul clar. Sufletul este în toate. Cu sufletul vedem, cu sufletul vorbim, cu sufletul gustăm, cu sufletul ne bucurăm, cu sufletul plângem. Când s-a despărțit sufletul de trup, medicii îl declară cadavru. Corp neînsuflețit. E mai bine să zicem trup neînsuflețit. Noi, creștinii, zicem că sunt oseminte, că au petrecut cu sufletul și s-au sfințit în toată viața, o viață de credință. Botezată, participă la viața bisericii, a avut familie, a fost părinte, a fost tată, bunic, a suferit, s-a bucurat, a trăit o viață, a vibrat. Și atunci și oasele sunt sfinte. De aici, unii care trăiesc unu la unu cu Evanghelia devin sfinți. Și trupurile lor neputrezitoare și vindecătoare, și făcătoare de minuni. Dar, oricum, trupurile oamenilor sunt oseminte. Când sufletul a plecat, s-a despărțit de trup, el vede tot. Știe tot. Aude tot. Cei care au avut experiență în afară de corp povestesc lucruri de genul acesta. Se poate întâmpla să ai o experiență în afară de corp câteva fracțiuni de secundă, nu mai mult de un minut.” Și atunci ne putem vedea întreaga viață, cu bune și cu rele.

Distincții

Pentru păstorirea cu multă pricepere și rezultate bune, în doar cei 5 ani de păstorire realizând lucruri minunate, Părintele paroh Gheorghe Viorel Dat a fost distins cu Ordinul Omagial „Preot Nicolae Gherman”, el având rangul de iconom stravrofor.

Cu Diploma omagială au fost distinși Consiliul Parohial, primarul comunei Supur, Petrică Sergiu Crișan, dna Petruța Silvia Ghiman, profesor de religie, binefăcătorii Ioan Șvab, fiu al satului, Irina Mariana Bocian, Ioan Crăciun, Daniel Dumuța, Adrian Racolța Pop, cântărețul bisericesc Dan Ioan Pereș și paraclisierul  Dorel Chiș.

În semn de omagiu, Preasfințitul Părinte Episcop Iustin, care a oficiat prima Sfântă Liturghie în acest sat azi, a primit o icoană cu Sfântul Ștefan cel Mare.

Preot paroh Gheorghe Viorel Dat: „Dăm slavă lui Dumnezeu pentru această zi binecuvântată, de sărbătoare a Parohiei Ortodoxe din Supuru de Jos dată de prezența Preasfințitului Părinte Iustin, Episcopul Maramureșului și Sătmarului, care, cu acest prilej, a binecuvântat capela de cimitir, atât de necesară pentru slujirea slujbelor de înmormântare. Le mulțumim tuturor binefăcătorilor, donatorilor. Dăm slavă lui Dumnezeu pentru această zi binecuvântată. Sunt în această parohie din anul 2021, cu binecuvântarea Preasfințitului Părinte Episcop Iustin, și am încercat să dăm o nouă viață mai dinamică parohiei ortodoxe. Am început cu restaurarea Sfântului Altar, prin restaurarea întregii picturi, a pridvorului bisericii, precum și a exteriorului bisericii. Le mulțumim pentru toate donatorilor, binefăcătorilor și Preasfințitului Părinte Iustin pentru îndrumările și dragostea pe care ne-a arătat-o în această zi istorică și binecuvântată.”

Andrei Fărcaș, redactor la revista „Graiul Bisericii Noastre”

Mai multe poze AICI