Duminică, 17 martie 2024, a Izgonirii lui Adam din Rai, Preasfințitul Părinte Iustin, Episcopul Maramureșului și Sătmarului, a slujit la Catedrala Episcopală „Sfânta Treime” din Municipiul Baia Mare.
Din sobor au făcut parte Arhim. Dr. Casian Filip, vicar administrativ, Arhim. Dr. Ioachim Tomoiagă, consilier eparhial social-filantropic şi misionar, Protos. Serafim Bilţ, eclasiarhul Catedralei Episcopale „Sfânta Treime”, Pr. Prof. Florin Hoban, directorul Seminarului Teologic „Sfântul Ierarh Iosif Mărturisitorul din Maramureş” Baia Mare, Arhid. Teodosie Bud, consilier eparhial economic, Arhid. Vlad Verdeş, inspector eparhial pentru catehizarea tineretului, Arhid. Dr. Nifon Motogna, consilier eparhial pentru administrarea Catedralei Episcopale „Sfânta Treime”, Arhid. Vasile Pop, consilier eparhial pentru protocol și alți clerici invitați.
Preasfințitul Părinte Iustin a adresat credincioșilor prezenți și un cuvânt de învățătură:
„Duminica în care ne găsim este cea în care se face lăsatul secului pentru începutul Postului cel Mare, Postul Învierii sau Postul Paştilor, care durează şase săptămâni, plus Săptămâna Sfintelor Pătimiri. Calculate în zile, sunt 49 de zile. Duminica înaintea începutului Postului cel Mare este una specială, numită în calendar a Izgonirii lui Adam din Rai. O denumire care ne impresionează şi chiar ne poate tulbura. Cum adică, Dumnezeu, după ce l-a făcut pe om după chipul Său, după ce i-a dăruit atât de multe lucruri şi daruri mari şi preaînalte şi l-a pus stăpân peste întreaga lui creaţie şi l-a aşezat în Raiul cel din Eden, unde toată darea cea bună şi tot darul desăvârşit rodea în chip minunat, iar desfătarea lui Adam şi a Evei erau, pe de o parte, din cuvântul lui Dumnezeu, aşa cum va spune Mântuitorul Întrupat, numit de Sfinţii Părinţi <Adam cel Nou>, că nu numai cu pâine va trăi omul, ci şi cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu. Pe de o parte se hrănea cu tot cuvântul care ieşea din gura lui Dumnezeu şi pe de altă parte Dumnezeu le-a dăruit şi o desfătare pământească, trupească sau biologică, când le-a zis că din toţi pomii să mâncaţi şi din seminţele câmpului, cu ele să vă hrăniţi, o singură lege le-a dat, şi legea n-a fost pomul în sine, ci ascultarea de poruncă: doar de pomul din mijlocul Raiului să nu mâncaţi. Nu pomul în sine, ci călcarea poruncii a fost cea care a dus la despărţirea lui Adam de Dumnezeu. Cum? Păi, Dumnezeu i-a dăruit lui Adam trup, suflet şi raţiune. Doar omul are simţul vieţii şi al morţii. După ce devine conştient, după ce pricepe realităţile din jurul lui, din mediul înconjurător, începe să înveţe. Raţiunea o are, dar mintea şi raţiunea se dezvoltă pe măsură ce omul creşte şi se maturizează… Deci Adam avea de toate, însă n-avea experienţă. Era la începutul vieţii lui biologice. El, într-un fel, şi Eva şi mai puţin. Încă n-aveau fii şi fiice. Se pune problema dacă Adam ar fi căzut şi n-ar fi existat legile firii şi instinctul procreaţiei şi Legea lăsată de Dumnezeu că Eva va naşte fii în dureri, cum s-ar fi înmulţit oamenii? Întrebare pe cât de simplă, pe atât de complicată. Păi, s-ar fi înmulţit prin cuvânt. Aşa cum a făcut Dumnezeu lumea, cerul şi pământul şi pe om, prin cuvânt. Din cuvântul şi din duhul gurii lui Dumnezeu omul şi-ar fi luat apoi puterea de a procrea în legătură cu Duhul lui Dumnezeu, aşa cum s-a Întrupat Iisus Hristos de la Duhul Sfânt şi din Fecioara Maria, dar a intrat eroarea în proiectul lui Dumnezeu. Nu Dumnezeu l-a izgonit pe Adam, că duminica de astăzi este a izgonirii lui Adam din Rai, Adam a fugit. Până avea harul lui Dumnezeu acoperitor, Adam n-a văzut că e gol, nici nu avea instincte de plăceri. De abia după aceea a văzut că e gol şi el, şi Eva. Şi s-au ascuns.”
Răspunsurile la Sfânta Liturghie Arhierească au fost date de Corul „Doxologia” al Catedralei Episcopale „Sfânta Treime”, dirijat de Prof. Paula Bondre, şi Grupul psaltic „Theologos” al Episcopiei Maramureşului şi Sătmarului, dirijat de Florian Vois.
AUTOR : Andrei Fărcaş | Redactor la Revista „Graiul Bisericii Noastre”
FOTO: Arhid. Vasile Pop, consilier eparhial pentru protocol
