S-a născut în Antiohia, iar părinții săi creștini i-au oferit o educație aleasă. În fiecare zi îi citeau din Scriptură, o îndemnau spre fapte bune și spre ajutorarea aproapelui. Ajunsă la vărsta cuvenită, părinții îi propun Martei să se căsătorească, dar gândul ei era îndreptat spre viața monahală. Așa ajunge Marta în biserica Sfântului Ioan Botezătorul, ocrotitorul ei, pentru a se ruga lui Dumnezeu să o îndrume. Acolo, în timp ce se ruga fierbinte, îi apare Sfântul Ioan și îi spune că Dumnezeu are planuri mari cu ea, dar, dincolo de toate, să-și asculte părinții și să se căsătorească. După căsătoria cu creștinul Susotion, care era păstor de oi, aleg să trăiască în satul Sisan din Capadocia. Aici li se va naște și unicul lor fiu, Simeon, cel care va deveni un sfânt al Bisericii noastre, cunoscut cu numele de Simeon Stâlpnicul sau Simeon cel Mare.
După câțiva ani, Marta a rămas văduvă și și-a crescut băiatul în credința creștină, rugându-se mereu Sfântului Ioan Botezătorul ca acest copil să aleagă calea monahală. Viața lor era simplă, aveau grijă de turma de oi, iar Marta nu lipsea niciodată de la Biserică. Ținea toate posturile, mergea din vreme la Liturghie și ieșea întotdeauna ultima din lăcașul de cult. Se împărtășea cu regularitate, cu atâta evlavie încât după primirea Dumnezeieştilor Taine, faţa ei era strălucită cu o lumină minunată, ca altădată faţa lui Moise. În fiecare noapte aprindea lumânarea, iar ea, cu fața scăldată de lacrimi, se ruga.
În comuniatatea ei, Marta era cunoscută datorită faptelor sale de milostenie față de bătrâni, văduve și orfani. Se îngrijea de cei care nu aveau pe nimeni aproape, pe cei morți nerevendicați îi înmormânta creștinește, pe cheltuiala sa, iar celor care se botezau în religia creștină le dăruia haine albe, lucrate de mâinele sale.
Era bună, blândă, caldă și primitoare, și niciodată nu s-a supărat pe nimeni, după cum ne spune sinaxarul său.
La vârsta de numai treisprezece ani, fiul Martei se duce la mănăstire, iar ea râmâne acasă cu sufletul plin de recunoștință pentru că Dumnezeu că i-a ascultat rugăciunile.
Când Sfântul Simeon alege să își petreacă viața pe un stâlp, pentru a nu mai greși lui Dumnezeu, mama sa îl vizitează adesea, îl întărește să nu renunțe, chiar dacă piedicile sale vor fi multe. Vâzând mulțimea de oameni care îl căutau pentru sfaturi și pentru vindecări, inima ei se strângea la gândul că va fi ispitit. De aceea mai mereu îi aducea aminte că nu el săvârșește minunile, ci Dumnezeu.
În una din nopțile sale de veghe, Marta este vizitată de cete de îngeri cu lumânări în mână, care îi vestesc că peste un an va trece la viața cea veșnică. A doua zi, după ce îi povestește fiului său despre vis, începe să se pregătească de întâlnirea cu Hristos. Se roagă mai fierbinte, postește mai mult și adeseori visele sale sunt pline de binecuvântate vedenii. În una din ele, se plimba alături de Maica Domnului prin palate frumoase, iar la mirarea sa, Stăpâna Vieții îi răspunde: „Şi pentru cine socoteşti tu că sunt pregătite ele? Oare nu ştii că pentru tine s-a pregătit această odihnă, zidită de fiul tău şi în care de acum vei petrece în veci? Această slavă ţi se dăruieşte ţie, deoarece ai vieţuit cu dumnezeiască plăcere în frica Domnului”.
Când s-a împlinit anul, așa cum a fost înștiințată, Marta s-a împărtășit la Sfânta Liturghie, și-a luat rămas bun de la fiul său, și s-a dus în biserica Sfântului Ioan Botezătorul din Tivirint, aproape de Muntele cel Minunat. Aici s-a rugat câteva zile, iar în ziua de miercuri, 4 iulie adusă acasă de ucenicii fiului său, şi-a dat sufletul său în mâinile lui Dumnezeu.
Ea a lăsat vorbă să fie îngropată în cimitirul săracilor, alături de cei cărora le-a fost aproape toată viața. Sfântul Simeon însă a vrut să vadă mormântul mamei sale mereu, așa că a decis să îl pună lângă stâlpul său.
Fiind atât de iubită, la mormântarea Sfintei Marta au venit mulți oameni, preoți și ierarhi ai vremii, și s-au petrecut foarte multe minuni. Ucenicii fiului său îi țineau mereu candela aprinsă la mormânt.
Sfânta Cuvioasă Marta se numără printre făcătorii de minuni și printre sfinții care împlinesc dorințele cele de bun folos ale ceror care o cheamă în rugăciune. Este pomenită în calendarul creștin în data de 4 iulie.
