Sfânta Tereza de Avila și redescoperirea autobiografiei spirituale în spațiul apusean

de | oct. 15, 2020 | Eseu

Astăzi, în calendarul apusean este sărbătorită Sfânta Tereza de Avila. Reformatoare a ordinului carmeliților și autoare a unor frumoase texte de autobiografie spirituală, dânsa a trăit în secolul al șaisprezecelea, mai precis între anii 1515-1582.

            A avut șansa să activeze în perioada istorică cea mai înfloritoare a Spaniei, ce tocmai se eliberase de dominația islamică cu un secol și mai bine înainte și devenise un imperiu colonial, odată cu descoperirea americii. Născută într-o familie bogată, își va pierde mama de tânără (undeva în jurul vârstei de 13-14 ani). După mai multe experiențe aparte și o viață ce nu este lipsită de peripeții, a devenit parte a ordinului carmelitan, pe care-l va și reforma. În acest context, va călători mult, pentru a împlini cele ce i se încredințaseră prin viziuni și a înființa mai multe cuventuri pe întreg parcursul Spaniei. În paralel cu activitatea de ctitorire, Tereza va scrie, sub porunca duhovnicilor ei, despre experiențele mistice. Privită inițial cu suspiciune de către Inchiziție, căci era o epocă în care această instituție dădea o mare atenție manifestărilor de acest fel, va deveni ulterior una dintre cele mai faimoase autoare ale textelor mistice și va fi cea care va contribui la redescoperirea genului autobiografiei spirituale în Apus.

            Scrisul ei se prezintă, așa cum vor ține să remarce cercetătorii care l-au investigat, ca un:

” … monument literar de puternică efervescenţă creatoare, când deja mişcarea renascentistă dădea aripi unei lirici avântate în înalt, concentrată într-o Sfântă Tereza ce înaripa nu sentimentele de iubire, ci pe acelea născute dintr-o altfel de dragoste, mult îndepărtată de materialitate şi mult mai înaintată decât cea prezentă în conceptele de rutină, sentimente angajate într-o încercare avântată de ajungere la teologia mişcărilor ascetice şi mistice”[1].

            Atât Castelul interior, cât cât și celelalte texte, o deconspiră ca pe un om cu puternice preocupări de natură mistică. În plus, o arată ca fiind o bună cunoscătoare a misticii pauline, căci accente ale stilului promovat de către Apostolul neamurilor, pot fi regăsite în paginile textelor ei. Iată un astfel de exemplu:

„Cunosc eu pe cineva care, după ce a început Domnul să-i facă această graţie de care am zis, acum patruzeci de ani, nu poate spune că a trecut o zi fără să aibă dureri sau fără să pătimească în fel şi chip din cauza lipsei sănătăţii trupeşti, fără să mai vorbim de alte mari chinuri. Adevărul este că fusese acea persoană foarte păcătoasă, iar faţă de Infernul pe care-l merita, tot restul părea floare la ureche. Altele care nu-l vor fi ofensat atât pe Domnul Nostru vor fi duse pe alt drum, însă în ce mă priveşte eu l-aş alege mereu pe acela al suferinţei, măcar pentru a-l imita în asta pe Domnul Nostru Isus Christos, chiar dacă nu aş avea ceva anume de câştigat, deşi sunt multe cele ce se pot dobândi”.[2]

            Cu sfială, dar dorind totuși să răspundă unor necesități pastorale, Tereza va vorbi chiar și despre aspecte fundamentale ale vieții interioare, precum extazul mistic. Notele ei sunt rare, tocmai datorită faptului că majoritatea autorilor care au abordat subiecte similare, s-au sfiit să se oprească asupra unor astfel de aspecte, ce țin de experiența lăuntrică a fiecărui trăitor al credinței. Tereza va ține totuși să ofere anumite informații în legătură cu extazele de care va avea parte, arătând că:

„În timpul acestor extaze pare că sufletul nu însufleţeşte trupul şi, astfel, simte el lipsindu-i căldura naturală; se răceşte dară, chiar de o face cu o atât de mare plăcere şi desfătare. Aici nu există putinţa de a rezista, ca în unire, unde, cum stăm pe pământ, se poate rezista întotdeauna, chiar dacă numai cu greutate şi cu mare chinuială. În extaz, de cele mai multe ori, nu există nici o posibilitate de împotrivire, deoarece, fără a fi prevenit gândul şi fără nici un ajutor, vine un avânt atât de iute şi de puternic, că vezi şi simţi înălţându-se acest nor sau acvilă regală şi cuprinzând sufletul cu aripile sale. Şi spun că se înţelege şi o vezi ridicându-se şi nu şti unde, pentru că, deşi provoacă o mare delectare, slăbiciunea naturii noastre ne face să ne temem la începuturi şi e nevoie de un suflet hotărât şi curajos, mult mai mult decât pentru ceea ce am zis, gata să rişte tot, fie ce-o fi, şi să se lase în mâinile lui Dumnezeu şi să meargă, acolo unde suntem ridicaţi, cu plăcere, pentru că suntem ridicaţi chiar de cântărim mult”.[3]         

    Dublat de puternice și sincere trăiri, dar și de de interesante realizări, scrisul Terezei de Avila va influența ulterior și autori precum maica Maria de San Jose[4] și va deveni fundamental pentru genul autobiografiei spirituale. În plus, va contribui la faima celei care va fi considerată patroana Europei și va beneficia ulterior de mai multe biografii, traducerea în mai multe limbi a textelor ei și va avea o puternică receptare cu caracter ecumenic în spațiul creștin.


[1] Francisco Martin Henriquez, „Citindu-o azi pe Sfânta Tereza”, în Sfânta Tereza din Avila, Castelul interior, trad. Christian Tămaş, Editura Ars Longa, Iaşi, 1995, p. 5.

[2] Sfânta Tereza din Avila, Castelul interior, Editura Ars Longa, Iaşi, 1995, p. 108-109.

[3] Sfânta Tereza din Avila, Cartea vieţii mele, Editura Institutului European, Iaşi, 1994, p. 117-118.

[4] Cf : Ronald E. Surtz, „Word from New Spain: The Spiritual Autobiography of Madre María de San José (1656-1719)”, în Hispanic Review, LXIII (1995), no. 5, p. 605-607; Kathleen Ann Myers, Word from New Spain. The spiritual autobiography of Madre María de San José (1656-1719), col. „Hispanic Studies TRAC”, vol. 4, Liverpool University Press, Liverpool, 1993; Iuliu-Marius Morariu, Repere ale autobiografiei spirituale din spațiul ortodox în secolele XIX și XX, Editura Lumen, Iași, 2019, p. 130.

<a href="https://radiorenasterea.ro/author/maxim-morariu/" target="_self">Ierom. Maxim Morariu</a>

Ierom. Maxim Morariu

Doctor în teologie al Faculății de Teologie Ortodoxă din cadrul Universității Babeș-Bolyai (UBB) din Cluj-Napoca (Summa cum laudae). A absolvit Facultatea de Teologie Ortodoxă clujeană (ca şef de promoţie) și un masterat în ,,Consiliere Pastorală şi Asistență Psihosocială”, în cadrul facultăţii menţionate, Facultatea de Istorie și Filosofie, nivel licență (2014), și masteratul în ,,Istoria Europei de Sud-est” (2016), Institutul Ecumenic de la Bossey (Universitatea din Geneva, 2018), și a studiat la Universitățile din Kosice, Graz, Belgrad, precum și la Universitatea Pontificală Angelicum din Roma, Italia. A publicat, editat, coordonat sau tradus nu mai puțin de 26 de volume și peste 300 de studii și articole de specialitate în țară și străinătate. Este membru editorial a 8 reviste de specialitate (2 indexate Web of Science), membru fondator și redactor-șef al Revistei Astra Salvensis, recunoscută la nivel internațional, secretar științific al Despărțământului „Vasile Moga” al ASTREI Sebeș și al Centrului de Studii „Ioan Lupaș” din cadrul Facultății de Teologie Ortodoxă din Cluj-Napoca, membru al Institutului de Istorie Eclesiastică „Nicolae Bocșan” (Cluj-Napoca) și cercetător asociat al Universității din Pretoria (Africa de Sud). Ca om de radio realizează emisiuni și rubrici pentru Radio Renașterea (Cluj-Napoca), Radio Trinitas (București) și Radio Someș (Bistrița).

Ultimele articole

Valenţele veşnice ale faptelor noastre vremelnice

Valenţele veşnice ale faptelor noastre vremelnice

Era un om bogat care se îmbrăca în porfiră şi în vison, veselindu-se în toate zilele în chip strălucitor. Iar un sărac, anume Lazăr stătea înaintea porţilor lui, plin de bube, poftind să se sature din cele ce cădeau de la masa bogatului. Acesta nu numai că nu se putea...

Bogăția, fariseismul și Împărăția lui Dumnezeu

Bogăția, fariseismul și Împărăția lui Dumnezeu

Text și context Plasată în cel de-al șaisprezecelea capitol al Evangheliei după Luca, pericopa de astăzi face parte dintr-o înșiruire de parabole, rostite de Mântuitorul Hristos, în cadrul cărora se vorbește despre Împărăția lui Dumnezeu și dobândirea ei. Învățătorul...

Mai multe din Eseu
Sf. Nicolae Kasatkin – luminătorul Japoniei

Sf. Nicolae Kasatkin – luminătorul Japoniei

Între atuurile Ortodoxiei rusești trebuie socotită și prodigioasa ei activitate misionară, desfășurată în afara granițelor ei teritoriale și canonice. Vecinătatea cu atâtea popoare, culturi și religii, total diferite de etosul rusesc, a obligat Biserica Ortodoxă Rusă...

Mitropolitul Bartolomeu – predicator al tinerilor | Arhim. Benedict Vesa

Mitropolitul Bartolomeu – predicator al tinerilor | Arhim. Benedict Vesa

„Cuvântul era la Dumnezeu și Dumnezeu era cuvântul” (Ioan 1). De aici și puterea cuvântului grăit de a produce o adevărată revoluție culturală, socială, dar, mai ales, o transformare spirituală. Cuvântul, pentru originea sa dumnezeiască, este viață și chemare la...

Andrei Marga | Întâlnirea cu Bartolomeu Anania

Andrei Marga | Întâlnirea cu Bartolomeu Anania

În februarie 1993, pe scaunul arhiepiscopal de Cluj, Biserica Ortodoxă aducea un om ce avea deja o operă literară remarcabilă, o implicare în istoria Transilvaniei, şi a României în întregime, dintre cele mai elocvente printre contemporani, o concepţie profilată...

Sfântul Efrem Sirul (306-379), teolog și imnolog

Sfântul Efrem Sirul (306-379), teolog și imnolog

Imnele bisericești aflate în cărțile de cult (Octoih, Triod, Penticostar, Mineie, Liturghier, Ceaslov etc.) sunt creații ale unor imnografi și melozi bisericești, începând din primele veacuri ale creștinismului. Producția cea mai bogată de imne începe după libertatea...

Sfânta Xenia, cea nebună pentru Hristos

Sfânta Xenia, cea nebună pentru Hristos

Sfinții sunt mărturisitori și purtători ai lui Hristos, sunt vase cinstite în care locuiește Dumnezeu. Și dacă El, Atotputernicul, S-a plecat atât de mult încât a venit pe lume în chip smerit, așa cum noi, fiii oamenilor, nu suntem, atunci cei care-L iubesc și vor...