Sfântul Andrei Cretanul s-a distins printr-o viață curată, prin inteligență , prin cultură și prin talentul poetic.
A avut și el o ispită în viața lui, o ispită intelectuală. Pe vremea aceea se iscase erezia monotelismului, adică aceea erezie care pretindea că Iisus nu a avut două firi, omenească și dumnezeiască, ci o singură fire întrucât cea dumnezeiască a absorbit-o pe cea omenească.
Au fost controverse în această privință. Și el, Andrei Cretanul, pentru o scurtă vreme a fost atras de această erezie. Și-a dat seama, și-a scuturat toată conștiința, dar toată viața a regretat această greșală. Repet, de scurtă durată și fără urmări! Dar și-a reproșat-o ca o foarte mare greșală. Așa că spre sfârșitul vieții a alcătuit Canonul cel Mare din care reiese conștiința împovărată de păcat.
