Sfântul Petru Movilă a fost un mare apărător al Ortodoxiei, care a încercat să creeze o punte între Ortodoxie și celelalte religii.
Petru Movilă era de viță nobilă. S-a născut în familia domnitorului Simion Movilă. Tatăl său a domnit doi an în Țara Românească și un an în Moldova.
La vârsta de patru ani viitorul mitropolit Petru pleacă într-un prim exil în Polonia în urma Unirii celor trei țări române sub Mihai Viteazul. La vârsta de unsprezece ani rămâne orfan de tată. Timp de patru ani după acest incident,familia sa a pribegit în Țara Românească. În cele din urmă se stabilesc definitiv în Polonia, pe când avea cincisprezece ani.
Studiile începute în Moldova le-a continuat la Școala Frăției Ortodoxe de la Liov. Deși nu există dovezi clare, se presupune că a studiat și la Academia Zamoiska și la Sorbona. După obiceiul vremii, ca fiu de nobil, a trebuit să facăși studii militare. A devenit subofițer în armata poloneză. A participat ca ostaș la bătăliile oștirii moldo-poloneze împotriva turcilor de la Ţuţora – Iaşi, din 1620, şi la lupta din 1622, de la cetatea Hotinului.
Viața de ostaș nu îl atrăgea. Simțea o chemare lăuntrică pentru monahism. În anul 1622 se retrage la biserica ctitorită pe moșia sa din Rubiejovka. Cinci ani mai târziu, în anul 1627 se călugărește la Lavra Pecerska, păstrându-și numele de Petru. Este hirotonit, iar în câteva luni este ales egumen și este ridicat la treapta de arhimandrit. În acest moment avea 31 de ani. La mănăstire a tipărit mult. În acea vreme prozelitismul catolic era foarte agresiv. Pentru a combate această propagandă violentă a tipărit multe cărți în care apăra Ortodoxia de credințele eretice. Pentru a putea face față atacurilor celor de alte credințe, era nevoie de mulți oameni bine pregătiți, care să apere Ortodoxia. A înființat colegiile de la Lavra Pecerska și de la Mănăstirea Bratska, care astăzi este cunoscută sub numele de Academia teologică din Kiev. În felul acesta, tinerii ortodocși nu mai erau nevoiți să frecventeze școlile iezuiților.
După cinci ani în care a fost stareț, în anul 1632, la moartea mitropolitului Iov, a fost ales Mitropolot al Kievului,Haliciului și a toată Ucraina. În calitate de Mitropolit cea mai mare contribuție a adus-o prin activitatea sa tipografică și editorială. Sunt cunoscute peste 50 de cărți îngrijite de el. A deschis la Kiev trei tipografii și a trimis meșteri să ajute tipografiile din Țara Românească și Moldova. Yuriy Venelin (1802-1839), un învățat al vremii sale, scria despre el: „Cultura modernă a Rusiei se datorește principelui Petru Movilă și împăratului Petru cel Mare, dar este greu de a decide care dintr-înșii a fost mai mare”.
Cea mai importantă lucrare a sa este Mărturisirea de credință. A fost structurată ca o lucrare romano-catolică și terminologia nu era ortodoxă, motiv pentru care a fost acuzat de unii că s-a abătut de la Ortodoxie. Mitropolitul și-a structurat defapt textul în acest fel pentru a putea combate punct cu punct acuzele aduse de catolici și protestanți religiei noastre. Sinodul de la Iași din anul 1642 a analizat Mărturisirea de credință a lui Petru Movilă și a constat că lucrarea este ortodoxă, însă în două locuri, exprimarea sa lasă să se înțeleagă o învățătură catolică. Din acest motiv, teologul grec Meletie Sirigul a tradus lucrarea în limba greacă și a revizuit acele expresii care au ridicat probleme.
Mărturisirea de credință a ajuns să fie folosită de toate Bisericile Ortodoxe. A fost tradusă și editată în mai multe limbi și s-a bucurat de o largă circulație, fiind retipărită în multe ediții până în zilele noastre.
S-a stins din viață la data de 22 decembrie 1646. A lăsat prin testament o mare parte din avere Bisericii și Academiei Duhovnicești de la Kiev. În anul 1996, Biserica Ortodoxă din Ucraina l-a canonizat, având ziua de prăznuire pe 31 decembrie. În anul 2002, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române l-a canonizat, având ziua de prăznuire data de 22 decembrie.
Prin contribuțiile sale a apărat ortodoxia împotriva atacurilor eterodoxe tot mai violente. A acționat ca un părinte blând pentru cei de alte religii. Nu a răspuns cu aceeași monedă, ci a încercat să le explice învățătura de credință ortodoxă folosind termenii lor.
Bibliografie:
Mircea Păcurariu, Istoria Bisericii Ortodoxe Române, Vol. II, ediția a III-a, Editura Trinitas, Iași, 2006, pp.28-39.
Grigore Dinu Moș, Ortodoxie și Occident. Problema influențelor eterodoxe în teologia ortodoxă, ediția a II-a, Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2020.
Andrei Oprea, Petru Movilă, https://www.academia.edu/4756263/Petru_movila
Ziarul Lumina https://ziarullumina.ro/actualitate-religioasa/documentar/mitropolitul-petru-movila-parinte-al-teologiei-ortodoxe-140246.html
https://www.crestinortodox.ro/sfinti/viata-sfantului-ierarh-petru-movila-73046.html
Mitropolitul Petru Movila, creator de punti intre Rasarit si Apus (crestinortodox.ro)
ATUTOR: Laurențiu Lucaci
