Sinceritatea și adevărul sunt vitale în relațiile umane și mai ales în relația cu Dumnezeu. Adevărul se descoperă în Persoana Mântuitorului Iisus Hristos și în învățăturile Sale – „Eu sunt Calea, Adevărul și Viața” (In 14,6). Există doar un singur context în care este îngăduită minciuna, și anume atunci când prin minciuna noastră, salvăm un suflet păcătos de la rătăcire și pierzanie. Se spune că un sfânt părinte s-a pomenit într-o zi cu un hoț care se închina la idoli și care fugea din cetate fiind urmărit, spre a fi prins. Cuviosul părinte l-a luat în chilia sa, l-a ascuns și l-a salvat de urmăritori, spunându-le că nu l-a văzut, deși era în chilia lui. Apoi, l-a ținut cu el o vreme și l-a învățat ce este credința în Dumnezeu, și astfel prin minciuna lui de la început, cuviosul părinte i-a salvat sufletul acelui hoț de la moarte.
