Pionier al aviației mondiale, inventator și constructor de aparate de zbor și motoare, Traian Vuia s-a născut la 17 august 1872 în județul Timiș.
A fost un elev eminent și a absolvit liceul din Lugoj ca șef de promoție.
Pasionat de mecanică, încă din copilărie studia zborul păsărilor și construia diferite jucării, sub formă de zmeu, pe care le ridica în zbor.
În 1892 se înscrie la Școala Politehnică din Budapesta și, după un, la Facultatea de Drept, unde, în 1901, susține teza de doctorat.
Revine la Lugoj și se angajează la mai multe birouri de avocatură dar, în paralel, construiește macheta unui aeroplan mobil, pe care spera să-l poată construi la Paris. Ajuns în capitala Franței urmează și cursuri de economie, istorie și filosofie.
În 1903 brevetează în Franța invenția aeroplanului mobil și începe construcția acestuia. Doi ani mai tarziu avea să arate lumii aparatul de zbor „Vuia nr.1”.
La 18 martie 1906, lângă Paris, aeroplanul ”Vuia nr. 1”, pilotat de inventatorul şi constructorul său, a executat primul zbor din lume în care aparatul s-a desprins de pământ şi a zburat prin propriile-i mijloace de bord, fără nicio altă instalaţie ajutătoare legată de sol (”Invenţii şi priorităţi româneşti în aviaţie”). ”Vuia nr. 1” a parcurs în zbor, la înălţimea de circa 60 cm, o distanţă de aproximativ 12 metri.
Un alt aeroplan construit de Traian Vuia este ”Vuia nr. 2”. La bordul acestuia a parcurs în zbor distanţa de 70 m la înălţimea de câţiva metri.
În timpul Primului Război Mondial, Traian Vuia a militat pentru desăvârşirea statului naţional unitar român şi a fost preşedintele Comitetului Naţional al Românilor din Transilvania, înfiinţat la Paris.
La 27 mai 1946 a fost ales membru de onoare al Academiei Române. Revine în România în anul 1950, unde, după numai o lună, moare în urma unei crize cardiace, la 2 septembrie 1950. A fost înmormântat în Cimitirul Bellu din Bucureşti.
