Vindecare și mărturisire

de | iun. 5, 2021 | Eseu

Aspecte introductive

Episodul tumultos al mărturisirii divinității, realizată de Hristos în fața fariseilor care sunt de-a dreptul contrariați, este urmat în relatarea ioaneică de o minune cu profunde semnificații. Trecând, Domnul vede un om. Nu orice fel de făptură umană, ci un prihănit al sorții. Era orb din naștere.

Marcați deopotrivă de o curiozitate copilărească, cât și de viziunea juridică, altminteri specifică gândirii vremii, apostolii întreabă, analizând contextul în baza unei ciudate cauzalități: „Învăţătorule, cine a păcătuit; acesta sau părinţii lui, de s-a născut orb?”

Răspunsul nu-i cel așteptat. Omul se născuse orb, deci, cea dintâi variantă este exclusă din start. Cât despre părinți, de bună seamă suferiseră deja de ani mulți dojana publică, fiind priviți ca niște oameni ce ascund grele poveri sufletești. Nici ei nu sunt vinovați, ține Domnul să arate.

Lucrările lui Dumnezeu

Mântuitorul insistă că de-această dată nu e vorba despre o legătură cauzală între păcat și suferință. Nici despre transmisibilitatea celui dintâi. Pur și simplu, Dumnezeu vrea să adreseze umanității un mesaj prin intermediul celui suferind. Printr-un act care-i reconfirmă statutul de Creator, Fiul face țărână din pământ, unge ochii orbului și-i poruncește să se spele la Siloam. Tăcut și eficient, cum numai Domnul poate fi.

Cum era de așteptat, formalitatea curățitoare aduce cu sine o fericită constatare. Omul vede. E fericit și ține să-și strige bucuria în gura mare. Dar cei de față se îndoiesc de autenticitatea unui astfel de fapt. Au tot dreptul. Îl iau la întrebări. Vor să audă în detaliu cele văzute. Și parcă, nu-i de-ajuns…

Ancheta

Precum era de așteptat, omul e dus la anchetă. Fariseii, mereu în așteptarea celor ce încalcă Legea, îi caută nod în papură. Au și prilejul potrivit, căci minunea se săvârșește, după un tipar parcă predictibil, sâmbăta. Nu știu ei cu cine au de-a face.

Hristos reușește o minune care dezbină. Cel puțin aparent. Îi face pe păzitorii dreptarelor să se împartă în tabere. Unii susțin că e omul lui Dumnezeu, alții dimpotrivă, îl văd alăturat concurenței. Piatra de poticnire:sabatul. Să fim sinceri, nici dacă l-ar fi tămăduit lunea nu ar fi fost mai cu inimă bună față de El! Mărturisirea, sinceră și poate tocmai de aceea, incontestabilă, a proaspătului vindecat, nu e suficientă pentru a-i despovăra de cerbicia sufletului. Se cer dovezi suplimentare. Părinții sunt aduși și ei la raport. Mărturiesc și ei că s-a născut orb, minunea fiind tocmai datorită acestui aspect, un fapt nemaiîntâlnit. Mai multe, nu știu a spune, sau nu vor. Evanghelistul pledează pentru varianta din urmă și arată și de ce.

Păcatul și tămăduirea

Dezamăgiți de lipsa unor argumente irefutabile, care să dovedească odată pentru totdeauna că Hristos nu e ceea ce pare, fariseii încep acum să joace cartea intimidării. Cum fac adesea și oamenii zilelor noastre, când se găsesc în imposibilitatea unui dialog onest și argumentat și nu vor s-o recunoască. „Dă slavă lui Dumnezeu. Noi ştim că Omul Acesta e păcătos”, spun ei tămăduitului.

Omul ține însă să-și spună și el punctul de vedere. Nu-l interesează statutul moral al celui ce l-a tămăduit. Știe una și bună: că a fost orb din naștere, iar acum vede. Cum discuția aduce discuție, e poftit din nou, ca într-un scenariu kafkian, să realizeze reconstituirea evenimentului. Obosit, apelează la o ironie de-a dreptul genială: „V-am spus acum şi n-aţi auzit? De ce voiţi să auziţi iarăşi? Nu cumva voiţi şi voi să vă faceţi ucenici ai Lui?”, zice el, pozând în inocent. În spatele cuvintelor lui, se-ascunde însă o frumoasă mărturisire. Prins în vâltoarea discuției, omul se arată nu doar un bun cunoscător al Scripturilor, ci și un logician redutabil. Îi bate pe farisei cu propriile lor arme: „Din veac nu s-a auzit să fi deschis cineva ochii unui orb din naştere. De n-ar fi Acesta de la Dumnezeu n-ar putea să facă nimic”. Cuvintele lui cad greu urechilor celor ce se vor păzitori ai moralei și justiției sociale. Ca atare, îl dau afară din sinagogă.

Crezi tu?

Cum înaintea lui Dumnezeu nicio părăsire nu e deplină, cel izgonit din templu, e întâmpinat de Fiul. Dacă inițial, Hristos a fost tăcut în relația cu el, de-această dată, intră în dialog cu omul.Întrebarea Lui e simplă, clară, fără ocolișuri: „Crezi tu în Fiul lui Dumnezeu?” Răspunsul nu-i pe măsura întrebării, dar măcar e sincer. Istorisirea se încheie cu un suav moment în care interlocutorul i se prezintă omului chemat să creadă. Iar vindecatul, copleșit și răvășit, exclamă, probabil printre lacrimi: „Cred, Doamne”. Actul e însoțit de o frumoasă închinăciune.

Aspecte conclusive

Printr-o formă sau alta a orbirii trecem și noi adesea. Când ea nu e trupească, există mari riscuri să fie sufletească. Peste opacitatea ochilor inimilor noastre, Hristos așterne adesea germenii vindecării, așa cum a făcut-o și în cazul celui bolnav. Depinde de noi dacă suntem în stare să primim darul Său. Căci Domnul nu forțează pe nimeni să se vindece. Odată tămăduiți, ne adresează și nouă întrebarea celui din Evanghelie. Credem noi? Știm cu certitudine mult mai multe lucruri despre El, decât a știut acel suferind căruia i se restituise văzul. Avem parte de chemarea întâlnirii euharistice atât de des. Din păcate, răspundem adesea rar și nu cum s-ar cădea unui Dumnezeu. Suntem noi la fel de sinceri în a adresa întrebări lămuritoare în clipele de nesiguranță, așa cum a făcut-o el? Avem noi măcar dorința de a ne împărtăși din lumina Lui, precum a avut-o cel care a vorbit, de la inimă la inimă, pe tăcute, cu Domnul? Să medităm atent la toate aceste lucruri. Și să lepădăm solzii întunecoși ai păcatelor de pe pleoapele inimii. Îndrăzniți!

Radio Renasterea
Radio Renasterea
Vindecare și mărturisire
Vindecare și mărturisire
/
<a href="https://radiorenasterea.ro/author/maxim-morariu/" target="_self">Protos. Maxim Morariu</a>

Protos. Maxim Morariu

Doctor în teologie al Faculății de Teologie Ortodoxă din cadrul Universității Babeș-Bolyai (UBB) din Cluj-Napoca (Summa cum laude) și doctor în științe sociale al Universității Pontificale Angelicum din Roma (Summa cum laude). A absolvit Facultatea de Teologie Ortodoxă clujeană (ca şef de promoţie) și un masterat în ,,Consiliere Pastorală şi Asistență Psihosocială”, în cadrul facultăţii menţionate, Facultatea de Istorie și Filosofie, nivel licență (2014), și masteratul în ,,Istoria Europei de Sud-est” (2016), Institutul Ecumenic de la Bossey (Universitatea din Geneva, 2018), și a studiat la Universitățile din Kosice, Graz, Belgrad, precum și la Universitatea Pontificală Angelicum din Roma, Italia. A publicat, editat, coordonat sau tradus nu mai puțin de 32 de volume și peste 300 de studii și articole de specialitate în țară și străinătate. Este membru editorial a 8 reviste de specialitate (2 indexate Web of Science), membru fondator și redactor-șef al Revistei Astra Salvensis, recunoscută la nivel internațional, secretar științific al Despărțământului „Vasile Moga” al ASTREI Sebeș și al Centrului de Studii „Ioan Lupaș” din cadrul Facultății de Teologie Ortodoxă din Cluj-Napoca și cercetător asociat al Universității din Pretoria (Africa de Sud). Ca om de radio realizează emisiuni și rubrici pentru Radio Renașterea (Cluj-Napoca), Radio Trinitas (București) și Radio Someș (Bistrița) și colaborează cu portalul doxologia.ro. Începând cu anul 2022 este de asemenea eclesiarhul Catedralei Episcopale „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” din Saint-Hubert, Quebec (Canada).

Ultimele articole

Memento: „Iubirea și Occidentul”

Memento: „Iubirea și Occidentul”

Denis de Rougemont este cunoscut publicului românesc prin excelenta sa apologie „Partea diavolului”, care descrie excepțional jocul silogismelor care au îndepărtat din conștiința publică europeană credibilitatea forței demonice, transformând-o într-un apendice istoric...

Ruşinea de a-ţi mărturisi credinţa

Ruşinea de a-ţi mărturisi credinţa

Sunt oameni cărora le este ruşine să-şi mărturisească credinţa, apartenenţa lor confesională. Cei mai tineri n-au apucat vremurile, dar noi, cei maturi ştim că în perioada comunistă, multora le era teamă să-şi mărturisească credinţa lor. Dar nu numai atunci. Chiar şi...

A lua Crucea

A lua Crucea

Aspecte introductive Despre Cruce se vorbește destul de des în paginile Noului Testament. Hristos însuși e Cel care încurajează conversațiile care au la bază acest subiect, uneori spre enervarea ucenicilor, care nu-L înțeleg. De-această dată, abordarea e diferită. Și...

Mănăstirea „Înălțarea Sfintei Cruci” de la Cășiel

Mănăstirea „Înălțarea Sfintei Cruci” de la Cășiel

Mânăstirea Cășiel, din Protopopiatul Dej, județul Cluj, a fost ctitorită de călugărul Pahomie Georgiu, în anul 1765, pe pământul părinților lui. A fost cruţată de la distrugere atunci când împăratul Iosif al II-lea a dispus, la 1784-1785, desfiinţarea mănăstirilor...

Crucea, expresia iubirii absolute a lui Dumnezeu pentru noi

Crucea, expresia iubirii absolute a lui Dumnezeu pentru noi

Acest mare adevăr, cum că din Crucea Domnului nostru Iisus Hristos izvorăsc Sfintele Taine, îl descoperă Mântuitorul oamenilor prin bătrânul Nicodim. În Evanghelia după Ioan, în capitolul 3, ne este istorisită, tainica, nocturna şi gingaşa întâlnire dintre bătrânul...

Mai multe din Eseu
Pătimirile Domnului și mântuirea noastră

Pătimirile Domnului și mântuirea noastră

Aspecte introductive Capitolul din care face parte pericopa evanghelică citită în cea de-a cincea duminică din Postul Mare, e unul amplu. Îl prezintă pe Domnul deopotrivă în ipostaza propovăduitorului, cât și în cea a celui care împarte binecuvântări. Ba mai mult,...

Judecata ca cea din urmă întâlnire

Judecata ca cea din urmă întâlnire

Aspecte introductive De fiecare dată când Domnul vorbește despre judecată, în sufletele auditoriului își face loc parcă o ciudată tresărire. Culmea, deși există o adevărată apetență în rândurile anumitor categorii de credincioși pentru lecturile eshatologice. Însă, în...

Veghe epifanică

Veghe epifanică

Luna ianuarie adună sub cupola pomenirilor cu slove sfinte figuri îngerești de părinţi aflaţi în proximitatea străvezimii dumnezeiești într-o măsură care cere și din partea ochilor noștri aripi de lumina. De veghe gerarului și înainte-mergător Înainte-Mergătorului,...

Praznicul împărătesc al Botezul Domnului și icoana sa

Praznicul împărătesc al Botezul Domnului și icoana sa

Considerată sărbătoare împărătească, Botezul Domnului denumită în popor şi Boboteaza, este ţinută la data de 6 ianuarie în Biserica Răsăriteană[1]; amintindu-ne de botezul primit de Mântuitor din mâna Sfântului Ioan Botezătorul în râul Iordan[2]. Acest praznic se mai...