Virgil Maxim, acest dârz luptător și apărător al idealurilor naționale și religioase, s-a născut la data de 4 decembrie 1922 în comuna Ciorani, județul Prahova, din părinții Maxim Constantin și Alexandrina. Virgil a fost cel dintâi născut al familiei Maxim, familie binecuvântată de Dumnezeu cu trei băieți. Tatăl acestora, ajuns primar la Ciorani, era extrem de mândru de cele trei odrasle ale sale și dorea să le asigure o viață cât mai bună: „Ne-a dat Dumnezeu trei băieți! Pe cel mai mare îl vom face învățător. Neamul și țara asta întregită are nevoie de educatori. Pe al doilea îl vom face agronom, pentru că pământul acesta trebuie lucrat de gospodari pricepuți. Iar pe al treilea îl vom face ofițer, căci țara și neamul trebuie apărate”.
Virgil Maxim urmează cursurile Școlii Normale din Ploiești între anii 1934-1938. În urma hotărârii luate de către Ministerul Învățământului, hotărâre ce presupunea desfințarea Școlii Normale de la Ploiești întrucât aceasta era considerată de către liderii comuniști drept un pericol, Virgil este nevoit să se transfere la Școala Normală din Buzău pe care o va frecventa până în anul 1942. Încă de mic copil, acesta îmbrățișează calea Bisericii, fiind nelipsit de la slujbe, în special în timpul marilor posturi de peste an.
Virgil Maxim reușește să promoveze cu rezultate foarte bune anul școlar 1941-1942, intenționând să urmeze ulterior teologia și medicina. Acest ideal nu va avea din nefericire o finalitate întrucât încă din anul 1942 va debuta un val de arestări în urma cărora au fost reținuți și zece tineri de la Școala Normală din Buzău, inclusiv tânărul Virgil Maxim. Acesta va primi o sentință de 25 de ani de muncă silnică și inclusiv anularea diplomelor școlare, principala vină pe care liderii comuniști i-o aduceau fiind aceea de „strângerea de cotizații și contribuții în scopuri urmărite de asociațiuni interzise” și „constituirea de asociațiuni clandestine potrivnice ordinei existente în stat”.
Tinerețea și-o va petrece în mai multe închisori dintre care amintim temnițele de la Aiud, Târgșor, Jilava, Gherla sau Văcărești. Acești 22 de ani de detenție se vor dovedi a fi pentru acest mare carcater și simbol al verticalității drept oportunități de apropiere de Dumnezeu și aproapele. Încă din primele momente de întemnițare, Virgil Maxim, smerit, își asumă așa-zisa „vină”, acceptă statutul de deținut politic și, mai cu seamă, își autoatribuie eroic rolul de sprijinitor al celorlalți: „Nu suntem singuri în această suferință. Mântuitorul este cu noi… Să ne întâmpine, să ne primească, să ne mângâie, să nu disperăm. El ne aștepta aici și noi nu știam”.
În timpul detenției politice executate la Aiud, îi cunoaște pe părintele Vasile Serghie, Anghel Papacioc sau Valeriu Gafencudin renumitul grup al „Misticilor”. Alături de aceștia a experimentat trăiri duhovnicești înălțătoare care presupuneau și o adâncire a ascezei: „Celula devine chilie de rugăciune, hrana – prilej de asceză, izolarea și lepădarea de bunurile și bucuriile vieții – prilej de trăire în sărăcie, curăție și feciorie, necunoscutul – prilej de încredințare în purtarea de grijă a lui Dumnezeu”.
În anul 1964, Virgil Maxim va fi eliberat și se retrage la casa părintească unde va începe să aștearnă pe foaie creațiile lirice pe care le-a purtat în minte atâtia ani de zile. Acesta se va căsători cu Petruța Maxim alături de care va avea și o fiică pe nume Tatiana, însă în spatele acestei aparente liniști, va fi îndeaproape urmărit de securitate.
Virgil Maxim va trece la cele veșnice la data de 19 martie 1997 lăsând în urma sa, pe lângă moștenirea literară și spirituală, cuvintele: „Nouă Dumnezeu ne-a dat răbdare; voi să cereți să vă dea îndurare.”
Resurse:
- https://ziarullumina.ro/actualitate-religioasa/an-omagial/virgil-maxim-arderea-de-tot-a-unei-tinereti-120692.html
- https://www.fericiticeiprigoniti.net/virgil-maxim
- https://www.crestinortodox.ro/parinti/virgil-maxim-126085.html
