La 170 de ani de la nașterea și 140 de ani de la trecerea în eternitate a lui Ciprian Porumbescu, unul dintre cei mai de seamă compozitori și violoniști pe care i-a dat poporul român, anul 2023 i-a fost dedicat, pentru celebrarea scurtei dar intensei sale vieți, precum și a inegalabilei sale opere.
Demersul nostru de a-i aduce un omagiu a avut sprijinul de mare preț al părintelui profesor univ. dr.Vasile Stanciu de la Facultatea de Teologie Ortodoxă a Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, membru al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România și laureat al unor prestigioase festivaluri de muzică bisericească, un fin cunoscător al istoriei muzicii, dar și cu preocupări în domenii precum imnografie și pedagogie muzicală, în acest sens având o bogată activitate academică și de cercetare, participări la o serie de conferințe și simpozioane din țară și din străinătate.
În toamna anului 1853, în șipotele Sucevei se năștea muzicianul care, mai bine ca nimeni altul de la noi, avea să fie întruparea eroului romantic. Ciprian Porumbescu – a văzut lumina zilei la data de 12 oct 1853, fiul preotului ortodox Iraclie Porumbescu, care a copilărit în satul sucevean natal alături de sora Mărioara și fratele Ștefan. Muzicalitatea o datorează eredității și mediului în care s-a format: tatăl său, cânta cu vocea și cu flautul dar și mama sa cânta cu vocea, sora la pian iar fratele sau era talentat la toate instrumentele. Era oarecum firesc ca și Ciprian să îmbrățișeze această artă. Prindea cu repeziciune uimitoare tonurile și reproducea melodiile ascultate. Vioara a descoperit-o la o clacă, la un lăutar de care nu s-a mai dezlipit.
Din cauza sărăciei, Ciprian Porumbescu nu s-a putut bucura de o formare muzicală continuă și completă. A început studiul muzicii la Suceava și Cernăuți, unde conducea corul Societății Culturale „Arboroasa”, o organizație care avea preocupări de promovare a culturii și valorilor românești, într-un context total nefavorabil. Între anii 1873 și 1877 a studiat teologia ortodoxă la Cernăuți, unde a și condus societatea studențească „Arboroasa”. Tocmai această implicare i-a adus mari problem, afectându-I sănătatea și conducând, până la urmă, la sfârșitul inevitabil și trist.
Lucrări precum „Rapsodia română pentru orchestră”, „Serenadă”, „La malurile Prutului”, „Altarul Mănăstirii Putna”, „Inimă de român”, „Odă ostașilor români” și altele se cântă pe cele mai importante scene naționale și internaționale.
Ciprian Porumbescu a fost legat de locurile natale din prima până în ultima clipă a vieții lui. Chiar el spunea: „Eu am avut din copilărie o antipatie de neînvins întotdeauna contra înstrăinării. Eram legat cu atâta duioșie şi dragoste de patria mea, de casa mea părintească, că îmi cădea întotdeauna greu să mă îndepărtez de ea chiar pentru scurtă vreme… Că această patrie, această casă părintească… mi-a devenit tot mai scumpă, se înțelege de la sine.”
Vă invităm să ascultați integral interviul pe care părintele profesor univ. dr.Vasile Stanciu de la Facultatea de Teologie Ortodoxă a Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca a avut amabilitatea să ni-l ofere, întregind astfel tabloul pe care ne-am străduit să-l creionăm cu tot ce a însemnat în cultura românească Ciprian Porumbescu.