Pedagogia divină | Meditație la Duminica Orbului

de | mai 24, 2020 | Eseu

Duminica Vindecării Orbului, ultima înaintea sărbătorii Înălțării Domnului la cer, ne aduce înainte textul din Evanghelia după Ioan 9, 1-38. O minune impresionantă cu multe învățături. Cuvintele adresate lui Iisus de către ucenici: „Învățătorule, cine a păcătuit: acesta sau părinții lui, de s-a născut orb?” (Ioan 9, 2), ridică una dintre problemele cele mai profunde ale credinței. De ce unii oameni se nasc cu infirmități? Răspunsul Domnului ne oferă o oarecare lămurire: „Nici el n-a păcătuit, nici părinții lui, ci ca să se arate în el lucrurile lui Dumnezeu” (Ioan 9, 3). Cu alte cuvinte, infirmitatea din naștere nu e neapărat o consecință a unor păcate personale, ci reperul unei pedagogii divine, care să ne conducă spre o bună înțelegere a vieții și a finalității ei.

Să te naști orb de la început poate părea pentru cei mai mulți dintre semenii noștri suprema nedreptate, de care poate fi acuzat Dumnezeu. Prin ochii credinței, însă, faptul are un rost adânc pentru mântuire și înțelegerea sensului adevărat al lucrurilor. Primul aspect pe care trebuie să-l înțelegem este acela că păcatul este ceea ce caracterizează natura noastră umană încă de la început. Orice suferință, deficiență sau neputință fizică sau spirituală este un semn concret al acestei realități. Nu neapărat urmare a unor păcate personale sau de neam, ci urmare a păcatului ca stare generală a omului îndepărtat de Dumnezeu prin fire. Neorânduiala naturii umane determinată de păcat poate produce și astfel de situații nepotrivite în fluxul biologic al zămislirii oamenilor, ca unii să se nască fără vedere, alții fără grai, iar alții fără auz. Sau cu infirmități mai grave de natură fizică. Iar Dumnezeu va folosi aceste neîmpliniri pentru a lucra în viața omului și a-l îndruma pe acesta spre cunoaștere și mântuire.

Ultimele Duminici de după Paști ne dezvăluie formele teribile ale păcatului din care ne-a eliberat Hristos prin Învierea Sa. Duminica Slăbănogului ne arată neputința sau paralizia actelor personale; Duminica Samarinencei ne descoperă nestatornicia sau împrăștierea existenței noastre; iar Duminica Orbului ne învață despre lipsa de vedere sau neînțelegerea adevărului din lucruri. Adică, păcatul ne afectează cele trei dimensiuni și calități ale sufletului nostru: voința, simțirea și gândirea, iar Hristos ne-a vindecat de aceste deficiențe prin lucrarea Sa mântuitoare, care a culminat cu Învierea și s-a încheiat cu Înălțarea la cer.

Infirmități fiecare avem, fizice sau sufletești. Lucrarea lui Dumnezeu ni le descoperă într-un fel sau altul, iar datoria noastră este să trecem peste ele sau să le îndreptăm. Singura soluție a rezolvării lor firești și depline este Hristos, Cel care ne-a adus o nouă perspectivă a existenței. Ține de fiecare dacă dorim să adoptăm această perspectivă în intențiile noastre sau să rămânem mai departe în treaba noastră. Cuvintele Domnului care continuă pericopa citită astăzi sunt clare: „Spre judecată am venit în lumea aceasta, ca cei care nu văd să vadă, iar cei care văd să fie orbi” (Ioan 9, 39).

Ultimele articole

Episcopul Grigorie Leu

Episcopul Grigorie Leu

Născut la data de 2 mai a anului 1881 în localitatea Țuțcani din județul Covurlui (aflată astăzi în județul Vaslui), într-o familie preoțească, viitorul ierarh va studia la seminariile ortodoxe din Roman și Iași. Va fi hirotonit preot pentru comuna Oancea din județul...

Dr. Iosif Gall (1839-1912), un mecenat clujean uitat

Dr. Iosif Gall (1839-1912), un mecenat clujean uitat

„Știe toată lumea că românului cele mai scumpe odoare sunt: Biserica și limba, pentru înflorirea lor toți ne unim pururea”. Această frază a fost rostită de magnatul român Iosif Gall, în 11 martie 1900, în cadrul adunării de constituire a parohiei ortodoxe române din...

Mai multe din Eseu
Sărbătoarea Sfintei Cruci și iconografia ei

Sărbătoarea Sfintei Cruci și iconografia ei

Instituită în veacul al IV-lea, această sărbătoare celebra la origini ridicarea Bisericii Învierii de la Ierusalim de către Sfântul Împărat Constantin cel Mare. Către anul 347, însuşi Sfântul Chiril al Ierusalimului menţiona faptul că în întreaga lume existau deja...

Fără iubire nu există iertare, există compromisuri

Fără iubire nu există iertare, există compromisuri

Că și cuvântul ăsta, iertare, prea l-am făcut praf, l-am eviscerat și l-am umplut ca pe gogoșari, etimologie regresivă, asta am făcut. ”L-am iertat, părinte, l-am iertat, viața merge înainte!”N-ai iertat nimic, asta-i vrăjeală. Ai făcut compromisuri, n-ai iertat....

Nevoia de icoană sau întoarcerea la icoană

Nevoia de icoană sau întoarcerea la icoană

Poate mai mult decât oricând, acum e nevoie de întoarcerea la icoană. Obiect de cult și de închinare sau de cinstire cu profunde implicații telogico-dogmatice, icoana este în același timp obiect cu valențe sacre, dar și estetico-artistice. Implicațiile simbolice pe...