Vă invităm să-l însoțim, în călătoria luminoasă a cuvintelor sale mărturisitoare de viață, pe monahul și Mitropolitul Bartolomeu Anania, care acum optzeci de ani, de Întâmpinarea Domnului, era tuns în monahism la Mânăstirea Antim și care, acum unsprezece ani, în preajma acestui praznic, la 31 ianuarie, trecea în veșnicie. De aceea am ales să restituim, din cuvântul său rostit ori scris – amintire ori închipuire – mai întâi, momentul tunderii sale în monahism, însoțit de o înțeleaptă cuvântare despre ce înseamnă a fi călugăr și de o emoționantă scriere, iar apoi momentul alegerii sale ca Arhiepiscop al Vadului, Feleacului și Clujului și crâmpeie, în rostirea sa, din înfăptuirile sale ca mitropolit.
Despre această curgere a vieții sale, din genune până în azur, vom asculta rostirea Înaltpreasfinției Sale și, la rându-ne, vom lectura fragmente din volumele lui Valeriu Anania.
