Poemul acesta este ultima lamentație individuală a Cărții Psalmilor. Psalmistul David mărturisește faptul că știe Legea lui Dumnezeu, dar în același timp recunoaște că a încălcat-o, păcatul său atrăgând judecata divină. Totuși, deși nelegiurile sale ar trebui să-l arunce pe transgresor în neliniște și disperare, el se liniștește cu duhul bineștiind că Domnul este milostiv și iertător.
Cadrul istoric al compoziției acestui psalm este lovitura de stat întreprinsă de fiul său Absalom, acesta îndepărtându-l pe David din Ierusalim, sub amenințarea armatelor revoluționare.
Credinciosul se prezintă înaintea lui Dumnezeu ca slujitorul care este legat de Domnul său printr-un raport profund de iubire și de fidelitate. Biserica ne învață pe toți să ne rugăm cu acest psalm care ne învață adevăratul model de pocăință.
