Preasfințitul Benedict Bistrițeanul: Întrebarea „Ce să facem ca să ne mântuim?” este unica întrebare serioasă în această viață. Este foarte greu de răspuns în puține cuvinte, dar eu aș zice așa, pornind de la ceea ce zice Sfântul Isaac Sirul, tâlcuind evanghelia, că viața, lumea până la urmă, nu este altceva decât o școală în care învățăm să iubim. Cine învață să iubească, trăiește deja de pe aici Împărăția lui Dumnezeu. În volumul al doilea „Cuvinte către singuratici”, Sfântul Isaac are acolo o întreagă pledoarie în acest sens, zice că cine iubește, se cuminecă deja din Împărăția lui Dumnezeu; cine nu a învățat să iubească, trăiește deja de pe aici tristețea, nefericirea iadului, iadul neînseamnă altceva decât singurătate, egoism, lipsa dorinței de a fi împreună cu celălalt.
Ce ar trebui să facem? Ca să fiu foarte pragmatic, în zilele noastre socotesc că înainte de orice, ar trebui să Îl chemăm pe Dumnezeu foarte des în viața noastră, de dimineața până seara și noaptea. Părintele Rafail Noica are acest cuvânt încurajator care zice că în fața oricărei propoziții, a oricărui gând pe care-l avem să punem un „Doamne” înainte și se transformă în rugăciune și eu socotesc că e vremea să transformăm fiecare gând pe care îl avem, fiecare cuvânt, fiecare faptă într-o rugăciune. Și dacă avem această conștiință a prezenței lui Dumnezeu în viața noastră, lucrurile se schimbă de la sine. De aici se întâmplă apoi schimbarea, schimbarea faptelor, schimbarea gesturilor, grija pentru cel de lângă noi și toate celelalte. Dar cred că rugăciunea e temelie, e fundament pentru orice în această viață.
Și apoi, dincolo de această chemare permanentă este foarte important să avem un program de rugăciune, dimineața și seara, oricând putem; și să nu fim zgârciți în a-I dărui lui Dumnezeu un timp, că oricum dăruim lumii foarte mult timp în rest. Să Îi dăruim și lui Dumnezeu un timp mai îndelungat și vom vedea că și timpul se dilată până la urmă. Dacă Îi dăruim lui Dumnezeu un timp și încercăm să stăm acolo, doar cu El, vom vedea că și lucrurile pe care le facem înafara rugăciunii, aduc mult mai multe rezultate, aduc mai multe fructe. Și dacă înainte ni se părea că sunt foarte multe lucruri și nu le putem rezolva, odată cu rugăciunea vom vedea nu doar că le rezolvăm pe acestea, ci că rezolvăm mult mai multe decât cele pe care ni le propusesem la început.
Apoi zic lectura din Sfânta Scriptură și, în timpurile noastre, să dăm o mână de ajutor. A fi aproape celuilalt – asta înseamnă până la urmă să te mântuiești! Și doar atât mai adaug, Evanghelia după Matei, capitolul 25 – acolo ne arată Domnul Hristos care este criteriul judecății, criteriul mântuirii, până la urmă. Să fim aproape de toți cei care au nevoie de noi și atunci ne apropiem de Dumnezeu, dar acest „a fi aproape” celui care are nevoie de noi nu înseamnă altceva decât exercițiul dragostei.
