Albert Einstein este unul din cei mai mari oameni de știință ai istoriei. Teoriile sale stau la baza oricărei călătorii în spațiu. Cercetările sale au schimbat felul în care privim universul. Acestea au contribuit la progresul tehnologic incredibil al secolului trecut.
Albert Einstein s-a născut la data de 14 martie 1879 la Ulm, în Germania, într-o familie de evrei. Tatăl său era comerciant. În anul 1880, pe când Albert avea un an, família lui s-a mutat în München, unde tatăl său și-a deschis un atelier de produse electrice. Era pasionat de mecanică și fizică încă din copilărie. Când avea cinci ani, s-a îmbolnăvit. Tatăl său i-a dăruit o busolă, ca să-l înveselească. Albert Einstein își amintește cât de fascinat era că acul se inclina întotdeauna înspre Nordul magnetic, indiferente cât de mult rotește busola.
La insistențele mamei, la vârsta de 6 ani, Einstein a luat lecții de vioară. La început nu era pasionat de acest instrument, dar cu timpul a ajuns să iubească muzica. Obișnuia să cânte la vioară chiar și la bătrânețe și spunea că dacă nu s-ar fi făcut fizician, ar fi vrut să devină muzician.
În perioada 1885-1888 a studiat la școala elementară catolică din München, unde a excelat la învățătură. Pentru că afacerea nu mergea bine, tatăl său se mută împreună cu família în Italia. Albert Einstein rămâne în München, pentru a-și continua studiile. În anul 1888 tatăl său îl înscrie la gimanziul Luitpold, pentru a se specializa în electrotehnică. Lui Albert Einstein nu i-a plăcut această perioadă. Îi displăcea că notele bune se bazau pe morare mecanică, nu pe gândire. De asemenea îi displăcea disciplina strictă din școală, la care îi era greu să se conformeze. Un profesor exasperat de comportamentul lui a spus că nu știe ce se va alege de el. Cu toate aceste probleme de conformare, a avut note destul de bune la școală și în această perioadă. În această perioadă școala nu era singura sa preocupare. Un an după ce s-a înscris la gimnaziul Luitpold, pe când Albert Einstein avea numai 10 ani, un prieten de familie Max Talmud îi imprumuta cărți de știință și filozofie. S-a familiarizat cu filozofia lui Imanuel Kant și a rămas fascinat de Elementele lui Euclid, despre care spunea că este „cartea sacră a geometriei”. Din aceste cărți a învățat singur la vârsta de 12 ani raționamentul deductiv. Autodidact, a ajuns să învețe de la o vârstă fragedă concepte de matematică dificile.
La vârsta de 15 ani, renunță să mai studieze la această școală, își părăsește studiile înainte de absolvire și se duce în Italia unde se afla família sa. Tatăl său își dorea ca Albert să devină inginer, pentru că ar fi ajutat afacerea de familie să prospere. Mai ales că tatăl său, vizionar, credea că electricitatea va fi o componentă importantă a viitorului.
În anul 1895 îl înscrie pe Albert Einstein la Institutul Politehnic din Elveția, însă deși avea note excepționale la matematică și fizică, nu a promovat examenul de admitere pentru că a avut rezultate proaste la limbi străine, zoologie și botanică. Totuși, profesorii care l-au examinat au remarcat talentul său excepțional în domeniul matematicii și fizicii și l-au îndemnat să încerce anul viitor pentru că sigur va fi admis. În acel an, família l-a trimis la Aarau în Elveția pentru a-și completa studiile neterminate în Germania.
În anul 1896 este admis la Universitatea de Politehnică, unde eșuase cu un an în urmă la admitere. A rămas dezamăgit de perfomanța cadrelor didactice. Majoritatea nu erau la curent cu noile descoperiri ale epocii și predau după vechile principii ale fizicii. A devenit un student neserios. Participa numai la cursurile care îl interesau, iar la orele de laborator citea reviste științifice, în care erau publicate cele mai recente descoperiri și teorii. În timpul liber studia se folosea de abilitățile sale de autodidact pentru a învăța fizica după cele mai moderne metode și teorii.
După absolvire, (în anul 1900) își caută de lucru, dar îi este greu să-și găsească un loc de muncă. Profesorii nu îl puteau recomanda pentru că în timpul anilor de studiu și-a format o reputație de om neserios. După multe încercări, în cele din urmă în anul 1901 reușește să se angajeze tutore și apoi profesor la o școală privată în Schaffhausen. În anul 1902 se angajează la Institutul de Patente ca examinator de brevete. În această calitate examina invenții. Această slujbă a fost o binecuvântare pentru el, pentru că nu era solicitantă nici mental, nici fizic. După ce examina invențiile în timpul orelor de lucru, putea veni odihnit acasă pentru a se focusa pe fizică și matematică. În acest context, în anul 1904 Albert Einstein a publicat patru articole care au schimbat lumea științei. Primul vorbea despre efectul fotoelectric, al doilea despre mișcarea browniana, al treilea despre teoria relativității, iar în al patrulea lansează celebra formulă E = mc². Aceste lucrări i-au schimbat reputația dintr-un student neserios și muncitor oarecare întru-un om de geniu. În anul 1905 primește titlul de doctor în Fizică în urma lucrării în care prezenta determinarea dimensiunilor moleculare. În anul 1908 devine lector la Universitatea din Berna., iar în anul următor este numit profesor asociat la Universitatea din Zürich. Cu această ocazie, salarul său era suficiente de mare cât să poată renunța la postul său de examinator de patente. În anul 1911 predă în Praga, la Universitatea Germană de acolo. Iar în anul 1912 obține postul de profesor de fizică teoretică la Universitatea Politehnică din Zürich, aceeași Universitate la care nu a reușit primul examen de admitere și unde a avut o reputație proastă în timpul anilor de studiu. În anul 1914 Devine director la Institutul Kaiser Wilhelm din Berlin și profesor de fizică teoretică la Universitatea din Berlin. În anul 1920, Albert Einstein este numit profesor-invitat la Universitatea din Leiden.
În anul 1921 este laureat al premiului Nobel pentru teoria relativității generale. Această teorie a lansat-o în anul 1915. La început oamenii de știință erau sceptici cu privire la această teorie. Părea absurdă. Dar după ce teoria sa a fost dovedită în timpul unei eclipse solare, ipotezele sale l-au făcut un om de știință cu renume mondial. Teoria sa este atât de importantă încât ea stă la baza felului în care înțelegem cosmosul. Mișcarea planetelor, a luminii și forța gravitațională au devenit mai clare datorită acestei teorii.
În anul 1933 ascesiunea naziștilor, dimpreună cu antisemitismul lor, l-au determinat să părăsească Germania și să se stabilească în Statele Unite ale Americii. A rămas cadru didactic la Universitatea din Princeton până la sfârșitul vieții. Faima sa a ajuns atât de mare încât în 1952 este invitat să devină președintele Israelului. A refuzat, pentru că era un pacifist convins și era de părere că aptitudinile sale sunt de om de știință. Nu ar fi potrivit de politician și nici nu are experiență în acest domeniu.
Pleacă din această lume în data de 18 aprilie 1955 în urma unui atac de cord. Albert Einstein este unul din cei mai mari oameni de știință ai istoriei. Faima sa a rămas la fel de mare de-a lungul timpului Elementul chimic einsteinium a fost denumit în cinstea lui. Cercetările sale au schimbat felul în care privim universul. Teoriile sale stau la baza oricărei călătorii în spațiu. Alături de rezultatele altor oameni de știință a contribuit semnificativ la progresul tehnologic foarte rapid al secolului trecut.
Surse:
Jeremy Bernstein, Albert Einstein: And the Frontiers of Physics, Oxford University Press, 1996.
David Topper, Einstein for Anyone: A Quick Read, Series of History and Science, Vernon Press, Wilmington, 2020, p.8-13, 21-45, 51
https://ro.wikipedia.org/wiki/Albert_Einstein
https://www.youtube.com/watch?v=tsUrtyRwfu4&t=167s
