Apostolatul iubirii (Luni. Săptămâna a III-a după Rusalii)

de | iul. 5, 2021

Evanghelia zilei: Mt 9, 36 – 10, 8

În vremea aceea, văzând Iisus mulţimile de oameni, I s-a făcut milă de ei, căci erau necăjiţi şi părăsiţi ca oile care n-au păstor. Atunci a zis ucenicilor Săi: secerişul este mult, dar lucrătorii sunt puţini. Deci, rugaţi pe Domnul secerişului ca să scoată lucrători la secerişul Său. Şi, chemând la Sine pe cei doisprezece ucenici ai Săi, le-a dat lor putere asupra duhurilor celor necu­rate, ca să le scoată afară şi să tămăduiască orice boală şi orice nepu­tinţă. Numele celor doisprezece apostoli sunt acestea: cel dintâi Simon, numit Petru şi Andrei fratele lui; Iacov al lui Zevedeu şi Ioan fratele lui; Filip şi Vartolomeu, Toma şi Matei vameşul; Iacov al lui Alfeu şi Levi, nu­mit Tadeu; Simon Cananeul şi Iuda Iscarioteanul, acela care L-a vândut. Pe aceşti doisprezece i-a trimis Iisus, povăţuindu-i şi zicându-le: în căile păgânilor să nu mergeţi şi în oraş de samarineni să nu intraţi; ci mai mult mergeţi către oile cele pierdute ale casei lui Israel. Pe unde veţi merge, propovăduiţi şi spuneţi că s-a apropiat împărăţia cerurilor. Tămăduiţi pe cei bolnavi, curăţiţi pe cei leproşi, pe cei morţi înviaţi, pe demoni scoate­ ţi-i afară; în dar aţi luat, în dar să daţi.

Apostolatul iubirii

La începutul activităţii Sale publice, Mântuitorul şi-a ales din mul­ţime un grup de doisprezece ucenici, cu scopul de a-i face apostoli. Apos­tol înseamnă tri­mis şi desemnează de asemenea o misiune. Primul denu­mit astfel este chiar Dom­nul nostru Iisus Hristos. Citim în Evan­ghelia după Ioan, în capitolul al X-lea, că:

„Tatăl L-a sfinţit şi L-a trimis pe Fiul Său în lume.” (In 10, 36).

Şi tot în Evanghelia după Ioan, în capitolul al III-lea, citim că:

„Dumnezeu aşa de mult a iubit lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică. Căci n-a trimis Dumnezeu pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca să se mântuiască, prin El, lumea.” (In 3, 16 – 17).

În acelaşi scop i-a trimis Domnul Hristos, după învierea Sa, pe cei doi­spre­zece discipoli ai Săi. Apostolatul lor va fi de acum înainte o mi­siune, o poruncă de îndeplinit, căci spune Domnul Hristos:

„Mergând, învăţaţi toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, învăţându-le să păzească toate câte v-am poruncit vouă.” (Mt 28, 19 – 20).

Dar Domnul Hristos înainte de a-i trimite să vestească Evanghelia în toată lumea, i-a trimis mai întâi, în cetăţile Iudeii, într-o misiune de pro­bă. Primind putere să scoată duhurile cele necurate şi să tămăduiască orice boală şi orice neputinţă în popor, trebuia ca aceşti doisprezece apostoli să umble doi câte doi, dar numai către oile pierdute ale casei lui Israel. Domnul Hristos le porunceşte:

„În calea păgânilor să nu mergeţi şi în cetate de samarineni să nu intraţi.” (Mt 10, 5),

pentru că, spune Sfântul Evanghelist Ioan:

„Încă nu era dat Duhul Sfânt, căci Iisus încă nu se proslăvise.” (In 7, 39).

Misiunea lor era de a vesti prin viu grai apropierea Împărăţiei cerurilor, iar pentru ca propovăduirea lor să fie „cu putere”, au fost în­zes­traţi cu darul facerii de minuni: au primit puterea de a-i tămădui pe cei neputincioşi, de a-i învia pe cei morţi, de a-i curăţi pe cei leproşi şi de a-i exorciza, de a scoate afară duhurile necurate.

Numărul 12 aminteşte de cele douăsprezece seminţii ale lui Israel. De fapt, Apostolii Domnului Hristos sunt în legătură directă cu cele douăsprezece seminţii ale lui Israel. Spune Domnul Hristos că cei doi­spre­zece Apostoli, la înnoirea lumii, atunci când Fiul Omului va şedea pe tronul slavei Sale, vor sta şi ei pe doisprezece tronuri, judecând cele doisprezece seminţii ale lui Israel.[1]

Această alegere a celor doisprezece apostoli arată că Iisus a voit să in­stituie o comunitate de discipoli, care să confirme istoricitatea şi au­ten­­ti­ci­tatea Evangheliei Sale, atunci când ucenicii Săi o vor propo­vădui în toată lumea, deci la toate popoa­rele.

Numele celor doisprezece apostoli ne sunt prezentate fie indivi­dual, fie colectiv. Astfel, despre unii ştim mai multe, iar despre alţii mai puţine.

Cei dintâi chemaţi la apostolat sunt două perechi de fraţi: Petru şi Andrei, Iacov şi Ioan. Aceştia erau oameni simpli, pescari din Galileea, care-şi câşti­gau existenţa prinzând peşte pe Marea Galileii. Chemarea la apostolat a fost pe cât de simplă, pe atât de pătrunzătoare:

„Veniţi după Mine – le spune Domnul Hristos – şi vă voi face pescari de oameni.” (Mt 4, 19).

Cei patru fraţi, dintâi chemaţi, au fost inspiraţi şi (i)luminaţi să pă­ră­­sească năvoadele lor cu care prindeau peşte şi prin care se identi­fi­cau drept pes­cari, pentru a urma un Învăţător care avea putere să „prin­dă” oameni prin cuvânt şi să aprindă în sufletele lor conştiinţa de Dum­ne­zeu.

Ei răspund chemării imediat. Ne spune Sfântul Evanghelist Matei că aceşti pescari, lăsând mrejele, au mers după Hristos.[2] Deci, în acel timp sau mai bine zis în acea clipă, pescarii L-au urmat pe Hristos.

În Evanghelia după Matei, pe lângă această primă chemare indivi­duală, mai avem menţionată chemarea lui Matei, a celui care a scris Evanghelia. Acesta era vameş, deci făcea parte din acea categorie socială care era blamată de evrei, căci vameşii erau funcţionari evrei în slujba romanilor.

În Evanghelia după Ioan ne sunt prezentate alte două chemări in­dividuale. Este vorba de chemarea lui Filip şi a lui Natanael, care se pare că este unul şi acelaşi cu Bartolomeu.

Despre ceilalţi apostoli nu ştim în ce condiţii L-au urmat pe Mântuitorul. Avem totuşi numele lor. În Noul Testament avem patru re­fe­rinţe cu numele celor doisprezece apostoli. Astfel, în Evanghelia după Matei, în capitolul al X-lea, în Evanghelia după Marcu în capitolul al III-lea, în Evanghelia după Luca, în capitolul al VI-lea şi în cartea Faptele Apostolilor, în capitolul I, ne sunt prezentate numele celor doi­sprezece:

„Întâi Simon, cel numit Petru şi Andrei, fratele lui; apoi Iacov al lui Zevedeu şi Ioan fratele lui; Filip şi Bartolomeu, Toma şi Matei vameşul, Iacov al lui Alfeu şi Levi ce se zice Tadeu; Simon Cananeul şi Iuda Iscarioteanul, cel care L-a vândut.” (Mt 10, 2 – 4; Mc 3, 16 – 19; Lc 6, 14 – 16; Fapte 1, 13).

După Înălţarea la cer a Domnului Hristos, cei unsprezece Apostoli, au ales în locul apostoliei din care Iuda a căzut pe Matia, ca să meargă în locul lui. Acesta a fost ales dintre cei şaptezeci de ucenici, cu condiţia să fi fost martor al timpului cât a petrecut pe pământ Domnul Hristos, începând de la botezul lui Ioan, până în ziua în care S-a înălţat la cer.[3]

Cei şaptezeci de ucenici au fost numiţi şi ei apostoli, în sensul că au fost trimişi şi ei, la fel ca şi cei doisprezece, în misiune de probă, la propovăduire în cetăţile Iudeii.

Demnitatea de apostol o putem avea şi noi astăzi, pentru că şi noi suntem trimişi, la sfârşitul fiecărei Sfinte Liturghii, să ieşim în lume,  să-L propovăduim pe Hristos. Deosebirea dintre noi şi cei doisprezece Apostoli este însă una radicală, în sensul că nimeni nu poate avea haris­ma apostoliei lor, pe care au primit-o direct de la Mântui­torul nostru Iisus Hristos.


[1] Mt 19, 28.

[2] Mt 4, 20, 22.

[3] Fapte 1, 21 – 26.

Meditație la Evanghelia zilei
Meditație la Evanghelia zilei
Apostolatul iubirii (Luni. Săptămâna a III-a după Rusalii)
Apostolatul iubirii (Luni. Săptămâna a III-a după Rusalii)
/
<a href="https://radiorenasterea.ro/author/prileapetru/" target="_self">Pr. Petru Ioan Ilea</a>

Pr. Petru Ioan Ilea

Preot, doctor în teologie, hirotonit preot de către Preasfințitul Vasile Someșanul în data de 6 septembrie 2004 pe seama Centrului de Îngrijire și Asistență din Cluj-Napoca, Protopopiatul Cluj II unde a slujit până la data de 15 mai 2010 când a fost transferat la Parohia ,,Schimbarea la Față” din Cluj-Napoca unde slujește în prezent.

Mai multe

Cum simplificăm o viață tot mai complicată? (ep 2)

Cum simplificăm o viață tot mai complicată? (ep 2)

Henry David Thoreau observa: „Viaţa noastră se pierde în detalii”, de aceea sfătuia: „Simplificaţi, simplificaţi, simplificaţi!". Acest lucru se vede cel mai bine în cât de puțin loc acordă omul rugăciunii zilnice, activitate care ar trebuie să aibă primul nivel de...

Învierea lui Hristos – biruință asupra morții și asupra iadului

Învierea lui Hristos – biruință asupra morții și asupra iadului

Învierea Mântuitorului nostru Iisus Hristos este deodată biruință asupra morții și asupra iadului, pentru că trupul Mântuitorului din mormânt nu a cunoscut stricăciunea, iar sufletul, care s-a coborât la iad, nu a fost reținut acolo, în infern. Taina aceasta a...